Piazzale Michelangiolo (EFV)
De pe această vastă esplanadă care are vedere spre oraş se poate urmări o magnifică vedere panoramică – (de la stânga la dreapta) având Santa Croce în fundal. Ceva mai departe, la stânga, se pot vedea domul şi clopotniţa catedralei. În faţa acestora poate fi văzută clopotniţa de la Badia şi Turnul de la Bargello. Pe malul râului se vede Palazzo Vecchio şi Ponte Vecchio şi, întinzându-se de parcă ar fi aruncaţi în spatele oraşului, pot fi văzuţi Munţii Apenini.
Memorialul lui Michelangelo, ridicat în 1875 în centrul pieţei, este decorat cu copii ale unora dintre cele mai faimoase statui ale artistului.
San Miniato al Monte
Din Piazzale Michelangiolo continuaţi să urcaţi îndepărtându-vă de oraş de-a lungul Via Galileo (parte din viale dei Colli); o scară conduce spre biserică (stânga).
Biserica San Miniato a fost construită într-o minunată aşezare care are vedere spre Florenţa, la capătul unor scări comandate de Poggi. Este flancată de un încântător cimitir de unde se poate vedea o privelişte înspre împrejurimi precum o poză – (stânga) Grădinile Boboli conduc spre dealul de lângă fortul Belvedere care este deosebit pentru fortificaţiile sale din secolul XIV.
Mănăstirea benedictină
O mănăstire benedictină a fost fondată aici în secolul XI şi biserica sa este unul dintre cele mai rafinate exemple de arhitectură romanică florentină. A fost construită în memoria Sf. Minias care a căzut victimă persecuţiilor ordonate în anul 250 d.Hr. de împăratul roman Decius. Minias, probabil un toscan de origine umilă care, potrivit credinţei populare, a fost un rege în Armenia (luat deci sclav de acolo şi adus în Imperiul Roman) scăpase deja într-un mod miraculos dintr-un mare număr de execuţii. Când în cele din urmă a fost decapitat, el a traversat râul Arno ţinându-şi capul în mână, întorcându-se să moară pe acea margine de munte unde el trăise ca eremit (şi care este cunoscut de atunci ca Mons Florentins).
Frontonul de vest
Exteriorul – Frontonul de vest din secolul XII este excepţional de elegant şi este o reminiscenţă a baptisteriului. Este decorat cu motive geometrice cu inseraţii de marmură culoare verde şi albă, arcade semicirculare şi mici ferestre sub un pediment triunghiular – aceleaşi caracteristici clasice, aceeaşi graţie şi echilibru, care sunt tipice stilului romanic florentin. Secţiunea superioară este decorată cu mozaicuri din secolul XIII (Hristos alături de Fecioara Maria şi Sf. Minias) care au fost restaurate. Într-un gen de triunghi se află un vultur aşezat pe un ghem de lână, emblema ghildei ţesătorilor de lână care sunt responsabili pentru administrarea bisericii timp de mulţi ani.
Pe partea stângă se află clopotniţa, proiectată în secolul XVI de Baccio d’Agnolo dar care nu a fost finalizată niciodată. Michelangelo, cel care a fost însărcinat să adauge fortificaţiile de pe latura cu muntele, a decis să folosească turnul clopotniţei ca bază de artilerie când Florenţa a fost asediată în 1530 de trupele lui Carol al V-lea în încercarea acestuia de a restabili la conducere familia medici care fusese îndepărtată de la putere. Acesta este motivul pentru care turnul a devenit ţinta tunurilor inamicului şi a fost îmbrăcat într-un corset de lemn pentru a fi protejat. Palatul episcopal (dreapta) datează de la sfârşitul secolului XIII.
Interiorul
Interiorul – La fel ca şi faţada de vest, interiorul este remarcabil pentru plăcuta combinaţie geometrică de marmură verde şi albă. Este construită precum o basilică (capăt dreptunghiular în semicerc, nava care se înalţă mai sus decât coridoarele şi fără transept). Cancelaria este înălţată deasupra unei vaste cripte. Nava este acoperită cu un plafon de lemn care a fost pictat în secolul XIV şi de atunci a suferit mai multe restaurări. Este divizată de un imens arc transversal susţinut de pilaştrii de marmură verde. Celelalte coloane separă nava de coridoare şi au fost realizate din imitaţie de marmură la sfârşitul secolului XIX. Superbul pavaj (din 1207), inserat cu marmură albă şi neagră, arată precum o bucată de dantelă.
Capela Crucifixului
Zvelta Capelă a Crucifixului care are forma unui tabernacol este aşezată la baza treptelor cancelariei şi a fost construită în 1447 la ordinele lui Pietro I şi conform proiectelor lui Michelozzo. Scopul acesteia era de a găzdui un crucifix miraculos. Tavanul din teracotă smălţuită a fost realizat de Luca della Robbia. Agnolo Gaddi a pictat panelele de deasupra altarului la sfârşitul secolului XIV. În centru, îmbrăcat în roşu, se află Sf. Minias.
Capela Cardinalului de PortugaliaH care a fost construită în secolul XV se deschide spre coridorul de nord şi este un rafinat exemplu de arhitectură renascentistă, proiectată de unul dintre elevii lui Brunelleschi. Aceasta conţine mormântul lui James de Lusitania, arhiepiscop de Lisabona şi nepotul regelui Portugaliei, care a murit în Florenţa în 1459. Mormântul acestuia a fost realizat cu graţie, în 1461, de sculptorul Antonio Rossellino. În nişa din partea opusă sculpturii se află o delicată Bună Vestire (restaurată) pictată de Alesso Baldovinetti. Pictura de pe altar este o copie a lucrării realizate de fraţii Pollaiolo, originalul fiind păstrat în prezent la Uffizi. Bolta capelei este acoperită cu teracotă smălţuită realizată de Luca della Robbia şi descrie porumbelul Sfântului Duh şi virtuţile cardinale într-o remarcabilă paletă de nuanţe de albastru.
Amvonul
Amvonul şi scena corului în faţa căruia acesta se află formează un superb set de mobilier incluzând o serie de magnifice sculpturi cu inseraţii de marmură albă, verde şi roz, datând de la începutul secolului XIII.
Deasupra apsei se află un uriaş mozaic de la sfârşitul secolului XIII care Îl reprezintă pe Hristos dându-Şi binecuvântarea. El este flancat de Fecioara Maria şi Sf. Minias.
În sacristie, Spinello Aretino a pictat fresceH (restaurate) în 1387, într-un stil ce pare o reminiscenţă a lui Giotto. Frescele ilustrează Legenda Sf. Benedict. Cripta include şapte coridoare separate printr-o multitudine de coloane zvelte şi minunate care au capiteluri clasice. Altarul conţine rămăşiţele Sf. Minias.
Mergând cu maşina de-a lungul laturii de sud a muntelui veţi trece printr-o serie de serpentine până la Porta Romana.
Multumesc mult pentru acest ghid!