SANTA CROCE (Biserica Sf. Cruce)

SANTA CROCE (Biserica Sf. Cruce) (EU) – o oră şi 30 min. Faţada din marmură albă de la Santa Croce umple latura de est a vastei pieţe, Piazza Santa Croce, una dintre cele mai vechi şi cele mai grandioase pieţe din oraş. Aceasta are încă cea mai mare parte dintre vechile clădiri – (la nr.1, în partea opusă a bisericii) printre care Serristori Palazzo, construit în secolul XV; (la numerele 21 şi 22) vechiul Palazzo Antella decorat cu fresce şi flancat (stânga) de o veche casă similar curbată.

În Evul Mediu populaţia Florenţei obişnuia să se strângă în această piaţă. Era locul ales pentru toate marile rugăciuni ale franciscanilor, inclusiv de Sf. Bernardino de Siena, în secolul XV. Unul dintre turnirele ţinute aici, în care Giuliano, fratele lui Lorenzo magnificul, a fost câştigător, a fost imortalizat de Poliziano într-unul dintre poemele sale. Începând din secolul XVI unul dintre principalele evenimente ele Florenţei se desfăşura în această piaţă – o formă de fotbal (calcio –vezi supra) jucat în costume de epocă. Jocurile au fost întrerupte la sfârşitul secolului XVIII dar au redevenit la modă începând din 1930. Începând din 1986, evenimentul se desfăşoară din nou în piaţă (vezi sus INFORMAŢIILE PRACTICE – Calendarul evenimentelor).

Acesta a fost unul dintre cele mai afectate districte în timpul inundaţiilor din 1966 şi Santa Croce a fost una dintre clădirile istorice din Florenţa care a suferit foarte mult din cauza apei cu mâl care a ajuns până la înălţimea de trei metri în interiorul bisericii şi la aproape cinci metri în mănăstire.

Biserica SANTA CROCE

Construcţia a început în 1295 conform proiectelor lui Arnolfio di Cambio şi a fost finalizată în cea de-a doua jumătate a secolului XIV, cu excepţia clopotniţei prezente (clopotniţa originală s-a prăbuşit în secolul XVI) şi a părţii frontale de vest neo-gotice care datează numai din secolul XIX. Aceasta este biserica ordinului franciscan din Florenţa. Este o clădire uriaşă (140 m lungime şi 40 m lăţime) din cauză că a fost proiectată pentru susţinerea de slujbe şi predici. A fost construită în formă de “T”.

Interiorul bisericii

Interiorul gotic florentin este remarcabil de elegant. Austeritatea arhitecturii, dimensiunea navei n comparaţie cu coridoarele, lăţimea arcurilor care se separă unul de celălalt şi elegantele linii ale apsei în care ferestrele înguste ajung aproape de la podea şi până la tavan, produc o impresie de luminozitate şi contribuie la sensul general al spaţialităţii din interiorul întregii clădiri. Nava are un tavan plin de picturi.

Din cauza celor 276 de pietre de mormânt aşezate în pavaj şi a mormintelor incluse în biserică (cele mai multe morminte ale unor oameni faimoşi), Santa Croce a fost poreclită “Panteonul Italian”.

Faţada de vest include o rafinată fereastră cu vitralii proiectată de Lorenzo Ghiberti.

Navata destra

Navata destra (Coridorul sudic) – Extrem de decorativa Madonă cu Pruncul, aşezată într-o mandorla înconjurată de heruvimi (1) (în faţa primului pilastru) a fost sculptată în stilul extrem de curgător al lui Antonio Rosellino în 1478 şi surmontează mormântul unei persoane faimoase care a fost ucisă în timpul Conspiraţiei Pazzi (vezi supra). Mormântul lui Michelangelo (2) (în partea opusă) care a murit în 1564 a fost proiectat în 1570 de Vasari (cele trei statui de femei reprezintă Pictura, Sculptura şi Arhitectura), cel care a proiectat de asemenea şi Urcarea Calvarului (3) de deasupra altarului următor. Memorialul lui Dante (4) care a murit în 1321 şi care este înmormântat la Ravenna, datează din secolul XIX (la stânga de o statuie alegorică a Italiei; la stânga este Poezia).

Monumentele

Un monument de Canova marchează mormântul lui Alfieri, un dramaturg italian care a murit în Florenţa în 1803. În partea opusă se află un superb amvonH de marmură, sculptat cu scene din viaţa Sf. Francisc în 1476 de Benedetto da Maiano care a descris Virtuţile alături de panele narative, în forma unor foarte zvelte statuete de femei aşezate în nişe separate de încântătoare paranteze.

După amvon se află un monument (6) al lui Machiavelli (mort la 1572) datând de la sfârşitul secolului XVIII. Figurile alegorice reprezentând Diplomaţia, aşezate pe capacul sarcofagului şi ţinând portretul unui cancelar de stat este o reamintire a misiunilor sale diplomatice.

Faimoasa Bună Vestire

Faimoasa Bună Vestire (7) creată de Donatello la cca 1430 în pietra serena împodobită cu aur este unul dintre cele mai armonioase exemple ale acestui tip de basoreliefuri, aşezate într-o ramă având forma unui mic templu clasic. Astfel de lucrări (tabernacoli în italiană) au fost create pentru prima dată la Florenţa în perioada Renaşterii.

Alte morminte

Pentru mormântul lui Leonardo Bruni (8), un umanist şi cancelar al Republicii Florentine care a murit în 1444, Bernardo Rossellino a creat un nou stil de arhitectură funerară la mijlocul secolului XV şi care a fost de atunci copiat pentru un mare număr de morminte realizate în timpul Renaşterii Italiene. Acesta constă dintr-o nişă implementată în perete şi care este formată din doi pilaştrii legaţi printr-un arc, un sarcofag clasic, purtând sculptura figurii înclinate a decedatului şi un tympanum decorat cu Madona şi Pruncul aşezaţi într-un medalion, heruvimi purtând semnele de armă şi frunze decorative.

După acesta se află mormântul lui Rossini (9) (el a murit în 1868) şi mormântul lui Ugo Foscolo (1778-1827), unul dintre cei mai mari poeţi ai Italiei moderne.

Transetto destro

Transetto destro (Transeptul de sud) – Frescele decorează Capela Baroncelli (11) au fost pictate între 1332 şi 1338 de Taddeo Gaddi, principalul urmaş al lui Giotto. Viaţa fecioarei Maria este descrisă cu o uimitoare atenţie pentru detaliile pitoreşti şi cu o neobişnuită pricepere în folosirea efectelor luminoase (în particular la cea de-a noua scenă când ciobanii povestesc despre Naşterea Lui Hristos) – (de sus în jos şi de la stânga la dreapta) Ioachim fiind ales pentru templu şi anunţul făcut de îngeri lui Ioachim (peretele din stânga).

Întâlnirea dintre Ioachim şi Ana şi naşterea Fecioarei Maria (dedesubt); Prezentarea Mariei la Templu şi nunta ei (dedesubt); Buna vestire şi Vizita (în partea de sus a peretelui din spate) cu îngeri apărând ciobanilor şi Naşterea Domnului (mijloc) şi (la nivelul inferior) Magi anunţând Naşterea Lui Hristos şi Adorarea Magilor. Pe altar se află un rafinat polipticH reprezentând Încoronarea Fecioarei Maria pictat într-o bogată paletă de culori în atelierul lui Giotto.

Sacrestia (Sacristia)

Sacrestia (Sacristia) – O uşă de acces renascentistă, creată de Michelozzo, conduce spre sacristie, o rafinată cameră din secolul XIV care încă mai are rafturile sale pictate şi unul dintre pereţii acoperiţi cu fresce din aceeaşi perioadă. O Crucificare pictată de Taddeo Gaddi este flancată de o Urcare a Calvarului, atribuită lui Spinello Aretino şi de o Înviere de Niccolo di Pietro Gerini.

În interiorul unuia dintre intrândurile din perete (din secolele XV-XVI) se află un relicvariu care conţine sutana şi cordonul Sf. Francisc de Assisi.

<< pagini ghid turistic Florenţa >>