Aripa de Est GALERIA DEGLI UFFIZI
Lungul coridor expune sculpturi clasice – sarcofage, statui (în principal copii ale unor lucrări romane sau greceşti) şi busturi din perioada imperială. Tavanul este decorat cu figuri groteşti.
Galeria de Artă DEGLI UFFIZI
Galeria de Artă – Primele patru camere conţin lucrări realizate de “primitivii” toscani. Cele trei largi Madone în maiestate, care domină Camera 2 ilustrează principalele trenduri în pictura italiană din secolul XIII şi de la începutul secolului XIV şi felul în care acesta s-a distanţat de tradiţiile bizantine, care pot fi văzute în lucrările realizate înainte de această perioadă. Pictura realizată de Cimabue (dreapta îndepărtat) este o compoziţie realizată de acest mare artist la aproximativ 1280 într-un stil timpuriu vertical şi simetric, dar includ şi trăsături inovate – liniile curbe decorative, mişcarea şi sensul umanităţii în figura Fecioarei Maria şi expresia feţelor profeţilor de lângă tron. Madonna Rucellai (stânga) (2) (din 1285), realizată de artistul sienez Duccio, un pictor apropiat lui Cimabue prin stilul său de a folosi stilul tehnicilor bizantine tradiţionale, dar inspirat de o sensibilitate care era deja o trăsătură a artei gotice, expune luminozitate, graţie şi afectare, caracteristice Şcolii Sieneze.
În centru se află Madonna lui Giotto (3), realizată de acest artist la circa 1310, un precursor al Renaşterii, cu un sens propriu al perspectivei, vigoare în care caracterele sunt tratate ca o expresie a umanităţii.
Camera 3 a galeriei
Camera 3, care este dedicată Şcolii Sieneze din secolul XIV, conţine desăvârşita lucrare a lui Simone Martini, Buna Vestire (4), realizată de acest artist în 1333, dominată de principala umbră de auriu. Principalele caracteristici a acestui triptic, care este o capodoperă a picturii gotice, sunt decoraţia austeră, extrem de graţioasa mişcare şi culorile delicate. Martini a fost cel dintâi care a ilustrat această scenă biblică, care a fost descrisă atât de des în secolele următoare şi aranjamentul acestui artist a devenit un model – îngerul la stânga şi Fecioara Maria la dreapta – care a fost urmat în întreaga istorie următoare.
Botticelli (1444-1510)
Botticelli a fost ucenicul lui Filippo Lippi şi mai târziu al lui Verocchio. El a fost de asemenea un admirator al lui Pollaiolo. Toţi aceşti trei artişti au avut o mare influenţă asupra lui Botticelli, care a reţinut linearitatea şi conturul de la Lippi, în timp ce arăta, în lucrările sale, energia caracteristică celorlalţi doi. El a rămas, în orice caz, indiferent, faţă de introducerea atmosferei în pictură, acţiune începută să fie explorată de Verocchio.
La sfârşitul secolului XV, el a fost cel mai mare pictor din Florenţa – el s-a numărat printre artiştii chemaţi la Roma pentru a picta pereţii Capelei Sixtine – şi s-a amestecat cu cercurile oamenilor de ştiinţă neo-platonicieni, filozofi şi scriitori de la curtea lui Lorenzo Magnificul, un mare admirator al acestui artist. El a reînviat temele antichităţii şi a pictat subiecte mitologice – Venus, Pallas şi Centaurul, Primavera (primăvara) – aducând cu el un sens de lirism care i-a conferit o calitate alegorică. El a pictat, de asemenea, diferite Madone şi a excelat în introducerea unui sens de mişcare şi de ritm în descriere. Feţele subiectelor sale sunt surprinse sistematic dintr-o latură, într-un fel de stil manerist.
Moartea lui Lorenzo Magnificul, predicile lui Savonarola şi viitorul acestui stil artistic, care a exagerat curbele de pe margini şi a suferit de o afectare a stilului gotic, toate acestea la un loc l-au împins pe artist dintr-o stare de extremă sensibilitate şi de îndoială deschisă, aşa cum poate fi văzut în lucrarea sa Calomnie, o lucrare realizată într-un fel de sens incisiv care s-a dezvoltat într-un simţământ de nemulţumire. Cu toate că el a folosit tot ceea ce a fost mai bun în timpul celor mai rafinaţi ani ai secolului Medicilor, Botticelli a căzut în influenţa altor artişti din cauză că originalitatea sa s-a confruntat cu dificultatea emulării.
Camera 4 – picturi florentine
Camera 4 conţine picturi florentine din secolul XIV, în principal de ucenicii lui Giotto (Bernardo Daddi şi Giottino, a cărui Coborâre de pe Cruce (5) arată un efect mai puţin dramatic decât lucrările profesorului său, Taddeo Gaddi).
Camerele 5 şi 6 găzduiesc o colecţie de lucrări aparţinând “Goticului Internaţional” (sfârşitul secolului XIV, începutul lui XV), o exagerare târzie a stilului gotic ca se străduia să reproducă detaliul natural în pictură. Marele număr de figuri, culorile specifice, fundalul auriu, abundenţa ornamentaţiilor, dragostea pentru liniile decorative şi expresiile de delicateţe sunt trăsăturile distinctive ale acestei forme artistice. Aceasta pare să nu fi avut alt scop decât acela de a face plăcere ochiului. Cei mai strălucitori reprezentanţi ai acestui stil, asociat cu miniaturile artistice şi afectate original de caracteristicile picturii sieneze, au fost Lorenzo Monaco, al cărui stil l-a influenţat pe Fra Angelico şi Gentile da Fabriano. Lucrările realizate de primul artist includ Adorarea Magilor (6) şi o vie Încoronare a Fecioarei Maria (7). Cea de-a doua dintre cele două picturi a dezvoltat această formă de artă până la capăt, în somptuoasa, minunata, Adorare a Magilor (8).
Camerele dedicate renaşterii
Următoarele camere sunt dedicate Renaşterii.
Camera 7 (primii ani ai secolului XVII) este dominată de faimoasa pictură a lui Paolo Ucello, Bătălia de la San Romano (9), un panel cu un uriaş triptic. Celelalte secţiuni se află în Muzeul Louvre din Paris şi în Galeria Naţională din Londra. Pictura dezvăluie trăsăturile bătăliei prin compoziţia geometrică şi structura spaţiului cu o vedere ce cuprinde un anumit sens al perspectivei, una dintre principalele caracteristici ale artiştilor Renaşterii. Făcând apel la perspectivă şi reducând o serie de trăsături (soldaţi) pentru a mări volumul prin folosirea neobişnuită a culorii (cai roşii), el s-a detaşat de contemporanii săi şi a dat lucrării sale un caracter modern şi abstract, care a făcut deseori din acest artist un precursor al cubismului.
Renaşterea timpurie
În timpul Renaşterii Timpurii, aici au fost doi pictori care şi-au focalizat atenţia spre a conveni un sens al volumului. Primul dintre ei a fost Masaccio, reprezentat de Madonna cu Pruncul cu Sfânta Ana (10), pictată în colaborare cu Masolino, care a mai lucrat la Capela Brancacci (vezi infra). Cel de-al doilea a fost Piero della Francesca, care s-a născut în apropiere de Arezzo. Puternicul portret al ducelui de Urbino, Federico da Montefeltro (11) şi soţia sa, Battista Sforza, realizat în 1465, care pot fi văzute mai bine printr-o fereastră. Figurile lor impasibile sunt iluminate puternic de o puternică linie reprezentată de fundalul dealurilor descrise printr-o gentilă şi o aproape ireală lumină. În spetele lucrării se află două trăsuri nupţiale aducând împreună cuplul.
În timpul aceleiaşi perioade s-a format o altă mişcare de către artişti care au simţit o mare afinitate pentru experienţa lor gotică şi care s-au concentrat mult mai mult asupra frumuseţii liniilor şi a culorilor delicate. Aceste lucrări includ lucrările lui Domenico Veneziano – Madonna înconjurată de sfinţi (12) – şi cea a lui Fra Angelico – Încoronarea Fecioarei ( la dreapta de uşa de intrare) (vezi dedesubt, San Marco).
Camera 8
Camera 8 conţine un număr de lucrări realizate de Filippo Lippi. Acestea se numără printre cele mai captivante picturi italiene şi dovedesc că sunt inspirate din lucrările lui Boticelli, care a folosit de asemenea trăsături întunecate în jurul subiectelor sale, cum ar fi îngerii din jurul Madonei şi descriu ceva ce este afectat de graţiile care se dezvoltă din figuri, în timp ce expresia lor de calm conferă o profundă linişte. Pe peretele dintre Camerele 8 şi 9 reprezintă o delicată reprezentare a Madonei şi Pruncului (13), realizată în 1465, o capodoperă de o elegantă armonie şi de o subtilă senzualitate în care Fecioara Maria apare cu graţiile unei tinere femei reprezentând de fapt o văduvă.
Modelul pentru această pictură a fost Lucrezia Buti (vezi Prato), o atractivă călugăriţă de care pictorul a fost îndrăgostit. Pictura este expusă (agăţată) între două desăvârşite lucrări descriind Adorarea Pruncului. Antonio Pollaiolo a fost cel mai vârstnic şi cel mai proeminent dintre cei doi fraţi (în cea de-a doua jumătate a secolului XV). Camera 9 conţine unul dintre faimoasele sale portrete feminine (la stânga de fereastră). Stilul este caracteristic pentru acest artist. Elegantul profil este însoţit de trăsăturile ferme ale îmbrăcăminţii.
Lucrările sale sunt fin detaliate şi sunt realizate de obicei pe un fond albastru. Largile figuri care reprezintă virtuţile teologice şi cardinale au fost pictate de Piero.
Pictura Fortunei (la intrarea în camera următoare) a fost realizată de Botticelli. Vitrina conţine patru picturi foarte mici realizate în detaliu meticulos – Muncile lui Hercule, de Antonio Polaiolo şi Istoria lui Judith, de Botticelli.
Multumesc mult pentru acest ghid!