Aripa de Vest GALERIA DEGLI UFFIZI
În timpul perioadei marilor duci, această aripă a găzduit atelierele Medicilor, unde lucrau meşteşugarii, producând artefacte din pietra dura, miniaturi şi chiar şi parfumuri, medicamente, otrăvuri şi antidoturi, ale căror merite erau foarte cunoscute de distinşii vizitatori.
Galeria de artă
Galeria de Artă (continuarea) – Camera 25 oferă o introducere în Renascentismul Târziu (sau Înaltul Renascentism, din secolul XVI), prin lucrările lui Michelangelo şi ale Şcolii Florentine. Faimosul Tondo Doni (30), pictat de Michelangelo în 1503, descrie Sfânta Familie în faţa unui fundal de tinere nuduri. Talentul artistului în sculptură iese în evidenţă prin puterea de reprezentare a figurilor, în timp ce perfecţiunea culorii evidenţiază o măiestrie atinsă numai de pictori. Complexitatea compoziţiei, în care Fecioara Maria pare să fie îngheţată într-un fel de poziţie care este aproape imposibil de descris, în timp ce Ea îşi ia Copilul de la Iosif, care i-L oferă, Iosif fiind descris de Michelangelo cu un caracter tulburător. Contorsionarea trupurilor pavează drumul spre Manerism şi poate fi văzută din nou printre lucrările târzii, în special în multe dintre figurile din interiorul Capele Sixtine.
Camera 26
Camera 26 expune un număr de lucrări de Rafael. Faimoasa Madonă cu sticletele de aur (la stânga, în partea opusă de uşă), pictată la cca 1506, este una dintre cele mai armonioase şi serene compoziţii. Delicatele linii curbe, căldura tonurilor induse de o lumină aurie şi de graţia poziţiilor şi expresiilor sunt uşor acoperite de folosirea tehnicii sfumato, producând o delicată semi-lumină care tulbură contururile. În somptuosul portret al patronului său, Papa Leon al X-lea, Rafael arată o excepţională pricepere în arta reprezentării texturii materialelor textile, prin folosirea efectelor culorii. Mai poate fi văzut şi un autoportret al artistului (la dreapta ferestrei).
Larga lucrare Madonna delle arpie (peretele intrării), care este denumită după harpiile care decorează piedestalul pe care stă Fecioara Maria, este o lucrare maiestuoasă, aproape academică, realizată în 1517 de Andrea del Sarto, artistul cel mai reprezentant al clasicismului florentin.
Într-o reacţie faţă de această formă de artă, Pontormo (1494-1556) a căutat inspiraţie în lucrările şi în stilul lui Michelangelo şi a fost o figură proeminentă în mişcarea maneristă toscană. Lucrarea sa Cina în Emmaus, din Camera 27 (peretele de pe partea dreaptă), reflectă o melancolie odihnitoare.
Camera 28
Camera 28 conţine lucrări ale pictorilor veneţieni din secolul XVI şi sunt expuse un număr de lucrări de Titian, inclusiv Venus din Urbino (peretele de pe partea dreaptă), una dintre capodoperele târzii ale artistului (din 1538). Natura intimă a scenei, atitudinea caracterelor şi nudul plasat oblic pe pictură şi care contrastează cu tonurile sumbre ale fundalului, arată o senzualitate şi o căldură ce se îndepărtează de severitatea ce caracterizează arta florentină din acea perioadă. Flora, pictată la cca 1515 este o lucrare remarcabilă pentru intensitatea şi bogăţia umbrelor şi pentru tonurile sale de alb şi auriu.
Următoarele camere
Următoarele două camere sunt dedicate Şcolii Emiliane din secolul XVI. Parmigianino a dat Manerismului o stilizare care îşi are originile într-un rafinament extrem şi chiar şi în formele extrem de elongate. Camera 29 expune Madona cu gâtul lung, o lucrare sofisticată în culori calde, cu o compoziţie verticală – picioare lungi pentru caracterul din stânga, figuri elongate pentru Fecioara Maria şi coloane din spate – ceea ce este contrabalansat de liniile orizontale ale trupului copilului.
Dosso Dossi
Artistul născut la Ferrara, Dosso Dossi (cca 1490-1542) constituie o legătură între Şcoala Emiliană şi Şcoala Veneţiană, cea care l-a influenţat profund (Camera 31).
Camera 32
Camera 32 conţine lucrări realizate de veneţieni, inclusiv Moartea lui Adonis, de Sebastiano del Piombo (cca 1485-1547). Apropierea sa de Giorgione este evidentă în trăsăturile figurilor şi în folosirea luminii, dar numeroasele nuduri feminine (aşezate în faţa unui peisaj veneţian) relevă influenţa lui Michelangelo, pe care a căpătato la Roma.
Coridor Cinquecento
Micuţul “Coridor Cinquecento” conduce spre Camera 34 care conţine un număr de lucrări realizate de pictorul veneţian Veronese (1528-1588), care a fost influenţat în timpul începutului carierei de eleganţa şi subtilitatea maneriştilor emilieni. Lucrarea sa, Sfânta Familie cu Sf. Barbara (la stânga uşii) este o lucrare superbă datorită impresiei de serenitate pe care o degajă şi a magnificelor obiecte de vestmânt.
Camera 35
Camera 35 conţine un număr de portrete realizate de Tintoretto (1518-1595), în particular a sa Leda şi lebăda. Trupul este aşezat în diagonală, dând impresia unei mişcări compoziţiei şi este descrisă în culori luminoase scoţând în evidenţă dramatismul pe fundalul reprezentat de draperiile maro.
Artişti italieni şi europeni
Următoarea secţiune cuprinde lucrări ale artiştilor italieni şi europeni din secolul XVII.
Şcoala flamandă este reprezentată în Camera 41 prin portretele realizate de Sustermans şi Van Dyck şi, în particular, un număr de lucrări de Rubens. Acesta, mai mult decât alţi pictori flamanzi, a avut foarte multe contacte cu pictorii italieni (în special cu cei veneţieni). Lucrările lui Rubens includ un admirabil portret al primei sale soţii, Isabela Brandt, pictată cu o adâncă forţă de simţire şi o extraordinară căldură.
Camera Niobe
Următoarea cameră largă, cunoscută sub numele de Camera Niobe, a fost reamenajată şi decorată cu lucrări din stucco în secolul XVIII, cu scopul de a găzdui copiile romane ale unui grup de statui ce o reprezentau pe Niobe şi copii ei, sculptate în secolul IV î.Hr. de sculptorul grec Scopas. Legenda spune că Niobe a râs de Leto care avea numai doi copii, Apollo şi Artemis, cu soţul ei, Zeus. Pentru a-şi răzbuna mama, cei doi copii ai lui Leto i-au ucis pe cei şapte fii şi cele şapte fiice ale lui Niobe, cu săgeţi. Niobe a fost atât de îndurerată, încât Zeus i-a îndeplinit dorinţa de a fi transformată într-o stâncă.
Camera 43
Camera 43 îi este dedicată lui Caravaggio (1573-1610). Artistul avea numai 20 de ani când a pictat faimoasa sa lucrare Adolescentul Bachus, o pictură strălucitoare şi vie realizată în ulei, care demonstrează contraste brutale între lumină şi umbră, ceea ce caracterizează cele mai multe lucrări ale acestui artist. Tânărul zeu este descris ca un caracter popular şi este indicat clar stilul naturalistic care a avut un impact atât de considerabil asupra artei europene din secolele XVII-XVIII. Pictura sa, Sacrificiul lui Isaac, unde sosirea bruscă a îngerilor pare să fie luată din viaţa adevărată, este de asemenea o lucrare foarte timpurie care şi ea exprimă forţa şi căutarea realităţii într-o expresie de frumuseţe, un sens de dramatizare şi un gust pentru umbrele realizate de întrepătrunderea dintre întuneric şi lumină. Impresionantul cap al Meduzei, pictată pe un scut, are certe calităţi baroce în exagerarea dramatismului expresiei.
De asemenea, expusă în această cameră (peretele de pe partea dreaptă) se află un splendid Peisaj marin de Claude Lorrain (1600-1682). Scenele familiare unei vieţi portuare sunt plasate în faţa unei clădiri solemne şi a unui vas, care datorită luminii aurii reflectată de mare pare să aibă trăsături fantomatice.
Camera 44
Camera 44 expune picturi flamande şi olandeze din secolul XVII, inclusiv lucrări de Rembrandt (1606-1669), al cărui tratament pentru lumină şi umbră relevă combinarea influenţelor lui Caravaggio şi ale maeştrilor veneţieni. Pe peretele din capăt se află un remarcabil portret al unui bătrân şi două autoportrete.
Camera 45
Camera 45 conţine lucrări din secolul XVIII din Spania, cu două portrete de Goya (la stânga uşii) şi din Franţa, cu portrete de Nattier (dreapta) şi lucrări de Chardier – Micuţe fete jucând badminton şi Micuţ băiat jucând cărţi, ambele fiind încântătoare lucrări spontane (după Goya). Aici se află de asemenea (pe peretele opus uşii) vederi veneţiene asupra Veneţiei. Primele două, executate cu o acurateţe fotografică, au fost realizate de Canaletto (1697-1768) – Palatul Dogilor şi Grand Canal la Podul Rialto. Celelalte două sunt realizate de Francesco Guardi (1712-1793) şi au un simţământ aproape impresionistic, datorită delicatelor nuanţe ale luminii.
Terasa – De pe terasă, care este situată în capătul galeriei, având vedere spre Loggia della Signoria, se poate admira o superbă privelişte asupra etajelor superioare ale Palazzo Vecchio. Terasa a fost o grădină cu fântână, unde Medicii veneau pentru a-i asculta pe muzicienii care cântau în piaţă.
Rotonda din faţa scărilor conţine o statuie de marmură a unui porc mistreţ (artă elenistică datând din secolul III î.Hr.) dăruită lui Cosimo I de Papa Paul al IV-lea. O copie de bronz a acestei lucrări împodobeşte fântâna din Mercato Nuovo (vezi mai jos).
Multumesc mult pentru acest ghid!