SANTA MARIA NOVELLA
Biserica şi mănăstirea Santa Maria sunt situate la capătul nordic al Pieţei Santa Maria Novella care are o formă iregulată şi care a fost realizată în secolul XIV. Latura sudică este mărginită cu arcuri renascentiste de-a lungul uşor ridicatei Loggii de San Paolo (E).
În Evul mediu piaţa era folosită pentru numeroase turnire şi manifestaţii şi din secolul XVI şi până în secolul trecut a găzduit Palio dei Cocchi, cursa de care ţinută de Ziua Sf. Ioan (24 iunie), care a fost introdusă de Cosimo I şi se îşi are originile în cursele de care cu doi cai (biga) din Roma Antică. Marii duci prezidau acest eveniment dintr-o lojă aşezată deasupra treptelor loggiei. Zona centrală a fost împărţită în două culoare marcate printr-o frânghie întinsă între două piramide de lemn care au fost înlocuite în secolul XVII prin obeliscuri de marmură proiectate de Giovanni da Bologna.
Biserica dominicană
Cu toate că dominicanii au început lucrările la Santa Maria Novella în 1279, datorită încercării de a rezolva conflictul dintre Guelfi şi Ghibellini, partea principală a clădirii nu a fost finalizată până în 1360.
Călugării dominicani Sisto din Florenţa şi Ristoro din Campi au început construcţia bisericii în 1246 în faţa oratoriului dominican al Sfintei Maria delle Vigne, vechi de 10 secole. Nava şi coridoarele au fost edificate în 1279 şi clădirea a fost finalizată la mijlocul secolului XIV, odată cu campanila şi sacristia realizate de Jacopo Talenti.
Minunata faţadă a fost remodelată între 1456 şi 1470 de Leon Battista Alberti (faţada originală era de la începutul secolului XIV), cel care a creat şi splendidul portal şi tot ceea ce este deasupra lui, mărginit de semnele heraldice ale familiei Rucellai care a iniţiat lucrarea. Două volute largi inversate leagă blocurile laterale împreună cu acestea, în centru, fiind articulate prin doi pilaştrii având la bază picioare triunghiulare. Interiorul este împărţit într-o navă şi două coridoare, marcate de stâlpi cu arcuri şi a fost renovat în secolul XVI.
Exteriorul bisericii dominicane
Exteriorul – Partea inferioară a faţadei extrem de elegante – uşile laterale şi nişele – cu luminosul său proiect geometric realizat într-o combinaţie de marmură albă şi verde, datează din mijlocul secolului XIV.
În 1458 lucrările au fost date sub supravegherea lui Leon Battista Alberti care a continuat lucrările prin reducerea caracteristicilor gotice existente ascunzându-le cu trăsături ale stilului renascentist şi prin crearea unei structuri generale bazate pe forme simple cum ar fi pătrate şi cercuri. Uşile centrale, pilaştrii şi întreaga secţiune superioară a faţadei au fost construite conform planurilor sale.
Remarcabilele console boltite realizate din marmură colorată au fost proiectate pentru a umple spaţiile dintre coridoarele şi înalta navă. Acest tratament a fost adoptat într-un mare număr de biserici renascentiste şi pentru faţade în stil baroc. Fondurile pentru lucrări au fost asigurate de Rucellai, o familie bogată de comercianţi a cărei inscripţie dedicativă – IOHANES.ORICELLARIVUS.PAV. F.AN.SAL.MCCCLXX – împodobeşte pedimentul. Însemnele de armă ale familiei Rucellai, o barcă între talazuri, apar în friza centrală.
Deasupra celor două nişe duble de la fiecare capăt al faţadei se află un sistem solar (dreapta) şi un glob pământesc (stânga).
Micul cimitir
Micul cimitir (dreapta – închis publicului), unde Domenico Ghirlandaio este îngropat, este încercuit printr-un gard compus dintr-o serie de nişe gotice care sunt asemănătoare cu cele de pe faţadă şi conţin rămăşiţele familiilor florentine. La baza nişelor se află sarcofage din marmură sculptate cu cruci şi însemnele de armă ale familiilor decedate.
Din Piazza dell’Unita Italiana şi Piazza della Stazione (la capătul de nord al bisericii) se poate urmări o remarcabilă privelişteH asupra vârfului bisericii surmontat de o austeră clopotniţă gotică.
Multumesc mult pentru acest ghid!