CONVENTO E MUSEO DI SAN MARCO
CONVENTO E MUSEO DI SAN MARCO À (ET) – 1 oră pentru vizitare. Mănăstirea Sf. Marcu este alăturată bisericii cu acelaşi nume şi conţine muzeul care conţine lucrări de Fra Angelico. Mănăstirea exista deja în secolul XII. În 1437, Cosimo cel Bătrân l-a delegat pe Michelozzo cu restructurarea, devenind apoi cea dintâi structură de mănăstire construită într-un elegant stil renascentist. Minunata mănăstire are elemente simple de piatră, cu cornişe de cărămidă. La parter se află lunete cu fresce fine realizate de Poccetti, Rosselli, Coccapani, Vanni, Cerrini, Dandini şi alţi artişti iluştri.
Biserica Sfântului Marcu
Intrarea principală a mănăstirii se află în dreapta Bisericii Sfântului Marcu. Acestea două au fost restaurate în 1437 de Michelozzo. Mai târziu a fost renovată de Giambologna în 1580 şi apoi de Silvani în 1678. Faţada simplă a fost refăcută de Gioacchino Pronti între 1777 şi 1780. Interesantă este sacristia care conţine un sarcofag cu statuia din bronz a Sfântului Antoninus (datată 1608) şi capela alăturată a Sfântului Antoninus, decorată de Giambologna, Francavilla, Alessandro Allori. Frescele din dom sunt realizate de Poccetti.
Mănăstirea a fost construită pentru dominicani din ordinul lui Cosimo cel Bătrân, în 1436. A fost prietenul său loial şi arhitectul său, Michelozzo, cel care a dus la bun sfârşit această extrem de simplă clădire, în aproximativ şapte ani. Fra Angelico şi Fra Bartolomeo, alţi călugări-artişti care au trăit de asemenea în mănăstire dar cu o jumătate de secol mai târziu, au lucrat la decorarea acesteia. Sf. Antoninus (1389-1459) şi Savonarola au fost ambii priori ai mănăstirii Sf. Marcu.
Parterul mânăstirii
Eleganta mănăstire renascentistă în care este umbrită de un uriaş cedru conţine un timpanum decorat cu fresce (sfârşitul secolului XVI, începutul secolului XVII) care relatează viaţa Sf. Antoninus.
Ospizio – Pe partea dreaptă, la intrarea în mănăstire. Fostul Hospitium conţine numeroase picturi de altar care se numără printre cele mai bine cunoscute lucrări dominicane.
Cu toate că întinsa lucrare Coborârea de pe Cruce (în partea dreaptă după intrare) este un triptic, dintre toate lucrările lui Fra Angelico aceasta este cea care reflectă spiritul Renaşterii – fundalul din clădiri şi peisajul, umanitatea atitudinilor şi expresiile faciale.
Fra Angelico
Fra Giovanni da Fiesole, cunoscut mai bine sub numele de Fra Angelico, s-a născut în ultimii ani ai secolului XIV în Vicchio, la nord-est de Florenţa (30 km). El a intrat în Ordinul Dominicanilor din Fiesole şi mai târziu a venit la Sf. Marcu, în Florenţa, unde şi-a petrecut aproape 10 ani acoperind pereţii ţi tavanele încăperilor mănăstirii cu scene edificatoare desemnate să inspire meditaţie.
Trecând în revistă arta acestui modest călugăr se poate spune că acesta şi-a câştigat faima încă din timpul vieţii. El a fost chemat la Roma de mai multe ori de Papa Eugeniu al IV-lea şi de Papa Nicolae al V-lea. Mai târziu a fost însărcinat să decoreze capela papală din Vatican. Catedrala Orvieto are în parte asemenea fresce admirabile pictate de el. El a realizat de asemenea numeroase piese de altar.
El a murit în 1445 în timpul unei vizite la Roma şi timp de mai multe secole el a purtat titlul de “Binecuvântat” (Beato) până când a fost canonizat, în 1983.
Multumesc mult pentru acest ghid!