Mănăstiri monumentale
Chiostro Verde (Mănăstirea Verde) – Complexul mănăstiresc a fost construit la jumătatea secolului XIV într-un stil mai mult romanic, cu arcuri largi semicirculare. Numele se referă la culoarea predominantă, verde, a frescelor decorative, care au fost pictate la cca 1430 de Paolo Uccello şi de studenţii lui, descriind scene din Geneză.
Vechea clădire capitală a mănăstirii poate fi vizitată de-a lungul portalului de pe faţa nordică a „Primei Mănăstiri“ (Chiostro Verde).
Construită de Jacopo Talenti în 1359, în 1540 Eleonora din Toledo, soţia lui Cosimo I, a transformat acest loc în capelă privată pentru serviciul religios al curţii sale. A fost completată cu fresce lineare, realizate de Andrea di Bonaiuto la jumătatea secolului XIV, ce descriu scene inspirate „Oglinda Adevăratei Penitenţe“, (carte scrisă de) priorul Jacopo Passavanti, exemplificând apologia conducerii Ordinului Dominican de către Sfântul Dominic şi Sfântul Toma D`Aquino.
Frescele de pe peretele dintre mănăstire şi biserică au fost realizate numai de maestru. El a pictat în tonuri sumbre şi descrie (de la stânga la dreapta) scene care se întind de la creaţie şi până la povestea lui Noe. Numai două intrânduri se mai află în condiţii bune – unul (9), în care este reprezentată crearea vieţii animalelor, Adam şi Eva şi Păcatul Original sunt foarte clar vizibile şi unul în cel de-al patrulea intrând (10), descriind Potopul (furtuna este extrem de interesantă) şi beţia lui Noe.
Cappellone degli Spagnoli
Cappellone degli Spagnoli (Capela spaniolilor) – Galeria de Nord. În spatele elegantelor ferestre duble gotice cu arcuri multifolii şi încântătoare coloane răsucite, în sala principală, care a fost construită în secolul XIV. Este de asemenea cunoscută Capela Spaniolă care în secolul XVI era frecventată de curtenii Eleonorei de Toledo.
Pereţii şi tavanul boltit sunt acoperite cu extrem de complexe fresce simbolice pictate în culori vii de Andrea di Bonaiuti cunoscut de asemenea sub numele de Andrea Firenze, între 1365 şi 1370, în onoarea dominicanilor. Succesiunea figurilor alegorice şi a scenelor didactice este reprezentativă pentru una dintre principalele caracteristici ale artei în timpul Italiei din secolul XV.
Pereţii
Peretele de pe partea stângă – Triumful Înţelepciunii divine şi Glorificarea Sfântului Toma d’Aquino.
Pe boltă este o reprezentare a Pentacostei (porumbelul Sfântului Duh coborând spre Apostoli care sunt strânşi în jurul Fecioarei Maria). Sub acestea este personificarea teologică a doctrinei dominicane. Aceasta este aşezată pe un tron înconjurat de Bărbaţi Înţelepţi din Vechiul şi Noul Testament deasupra cărora se află Virtuţile. Trecând prin doctrina romano-catolică, Sfântul Spirit aduce la viaţă Artele Liberale şi Sacre, simbolizate de 14 figuri feminine aşezate în nişe gotice cu figuri reprezentând acele discipline care se află la picioarele lor.
Peretele de pe partea dreaptă – Triumful Bisericii, diferite activităţi ale dominicanilor.
Pe boltă se află barca Sfântului Petru, reprezentând Biserica. La baza peretelui, în faţa unei clădiri care reprezintă unul dintre proiectele realizate de artist pentru Catedrala din Florenţa, se află două personaje din ierarhia foarte înaltă a societăţii – Papa şi sfântul împărat romano-german. În faţa acestora (stânga) se află un grup constând din reprezentanţi ai ordinelor religioase şi ai ordinelor cavalereşti. În grupul credincioşilor creştini (dreapta) este o figură proeminentă, îmbrăcată într-o mare pelerină neagră, care este reprezentată cu întreaga faţă şi despre care se spune că ar fi Cimabue. Alături de el, descris din profil şi purtând o pălărie verde, este Giotto. Boccaccio este ceva mai departe spre dreapta, îmbrăcat în purpuriu şi ţinând în mână o carte închisă. Deasupra lui, purtând o mantie şi o pălărie de eremit albă este Petrarca. Figura de lângă el, arătată din profil şi purtând o capă albă, este Dante.
Dominicanii
În acelaşi registru sunt arătaţi dominicanii (dreapta) protejând Credinţa în faţa atacului Păcatului. Numele de “dominicani” vine de la latinescul Domini Canes, însemnând Câinii lui Dumnezeu. Din această cauză ei sunt simbolizaţi ca nişte câini luptându-se cu ereticii care sunt simbolizaţi ca nişte lupi.
Deasupra acestora, fiind bine-primiţi în Rai, se află sufletele credincioşilor care au sucombat cu păcatul mortal dar care au fost salvaţi prin Mărturisirea primită de dominicani. Numai trei păcate sunt descrise (Avariţia, Pofta şi Mândria). Acestea stau lângă o femeie care este violată. Credinţa este arătată contemplând Atotputerea care este înconjurată de îngeri cu Fecioara Maria în mijlocul lor (ea este în grupul din partea stângă). La baza tronului este Mielul Lui Dumnezeu şi simbolurile Evangheliştilor.
Peretele din capăt
Peretele din capăt – Picturile (de la stânga la dreapta) descriu ascensiunea Calvarului, Crucificarea şi coborârea în Iad. Pe boltă este Învierea. În partea stângă a Mormântului se află Sfânta Femeie care a venit să îmbălsămeze Trupul lui Hristos. În partea dreaptă, Hristos apărându-i Mariei Magdalena.
Peretele intrării – Acesta nu a fost integrat în decoraţia generală şi a fost folosit pentru a reprezenta martiriul primului dominican – Sf. Petru Martirul. Pe boltă este descrisă Înălţarea.
Chiostro dei Morti
Chiostro dei Morti (Mica mănăstire a Morţilor) – La dreapta de Capela Spaniolă.
Pavajul şi pereţii acestei mănăstiri de formă iregulată şi micuţa galerie de intrare sunt aproape în întregime acoperiţi cu pietre de mormânt.
Refectoriul
Refectoriul – De la intrare se poate urmări o vedere a Marii Mănăstiri (parte a Colegiului de Poliţie). Refectoriul şi camera care îi precede sunt locul în care se află tezaurul de la Santa Maria Novella – obiecte de aur şi de argint, relicvarii, vestminte – şi un număr de fresce care au fost mutate de pe pereţii bisericii, inclusiv cele din Orcagna (35 de busturi de figuri din Vechiul testament) care au fost folosite pentru a decora cancelaria înainte de a fi pictată de Ghirlandaio. Ele au fost descoperite în timpul lucrărilor de restaurare.
În colţul de sud-vest al Pieţei di Santa Maria Novella o luaţi la dreapta pe via della Scala.
Farmacia di Santa Maria Novella
Farmacia di Santa Maria Novella (Farmacia mănăstirii Santa Maria Novella) (DU F) – Via della Scala 16 (albastru); 100 m de piaţă, pe partea dreaptă.
Farmacia a fost fondată în 1221 când au venit primii dominicani la Florenţa. A început să vândă mirodenii din secolul XVI când a fost aranjat şi un chioşc la stradă. Magazinul a fost amenajat într-o veche capelă cu boltă ogivală care a fost dedicată Sf. Nicolae. A fost construit în 1332 şi a fost redecorat în stil neogotic în 1848. O sală în stil Directoire, alăturată grădinii, este de asemenea deschisă publicului. Aceasta este vechea apotecă cu bolta în lucrări de stucco şi mobilier din secolul XVII, inclusiv un cabinet cu vitrină care conţine recipiente reale. Frescele din sacristia Sf. Nicolae descriu Pasiunea lui Hristos.
Multumesc mult pentru acest ghid!