Ghid turistic Florenţa
Galleria d’Arte Moderna (Galeria de Artă Modernă)
Galleria d’Arte Moderna (Galeria de Artă Modernă) Deasupra Galeriei Palatine.
Acest loc neoclasic, creat pentru marii duci de Lorena de arhitectul Poccanti, conţine în prezent o expoziţie ce cuprinde principalele lucrări toscane, ilustrând diferitele trenduri care i-au inspirat pe pictorii şi sculptorii italieni de la sfârşitul secolului XVIII şi până în primele decade ale secolului XX.
Academismul
Academismul – Arta academică din timpul ultimilor ani ai marilor duci de Lorena a fost caracterizat între 1790 şi 1860 de trei mişcări. După anexarea marelui ducat de către Napoleon, Toscana a ajuns sub influenţa artei neoclasice, stilul oficial al Imperiului, care a fost caracterizat prin imitarea modelelor clasice şi căutarea pentru frumuseţea ideală. Tendinţa puristă, care a venit dinspre Roma, este o reacţie la neoclasicism. Aceasta exultă virtuţile naturii şi lucrările renascentiste, luându-le pe acestea ca modele. Mişcarea romantică a fost mult mai înverşunată împotriva neoclasicismului, punând la mare preţ Evul Mediu şi preluând subiecte din literatură şi istorie.
Camerele 1-12
Camerele 1-12 – Camera 2 (în partea stângă a Camerei 1) conţine o colecţie de lucrări neoclasice şi romantice, incluzând picturi realizate de primul urmaş toscan al mişcării romantice, florentinul Giuseppe Bezzuoli (Autoportret) şi de unul dintre principalii exponenţi, veneţianul Francesco Hayez (Samson). Camera 3 (de asemenea la stânga) găzduieşte o colecţie a pictorilor romantici. Subiectele acestor lucrări se bazează pe opere literare.
Camera 4 este dedicată puriştilor, cu lucrări inspirate din maeştrii cum ar fi Verrocchio în sculptură şi Rafael în pictură.
În Camera 7 (accesul via Camera 1), care demonstrează legăturile artistice între Franţa şi Italia în timpul Revoluţiei Franceze şi a Imperiului lui Napoleon, sunt două busturi de Canova, care a fost sculptorul oficial al Imperiului – un bust al lui Napoleon îmbrăcat ca împărat roman şi un altul descriind-o pe Calliope, cu idealizarea trăsăturilor Elisei Baciocchi.
Camera 8 conţine un superb vas de porţelan de Sevres, verde închis, cu detalii de bronz, realizat de Thomire, un dar din partea lui Napoleon pentru Ferdinand al III-lea de Lorena.
Camera 10 conţine lucrări foarte întinse şi întregul perete îndepărtat este ocupat de pictura care a adus faimă artistului romantic Giuseppe Bezzuoli – Sosirea lui Carol al VIII-lea în Florenţa. De notat sunt de asemenea două sculpturi rafinate din bronz (Cain şi Abel) realizate de sculptorul sienez Giovanni Dupre, afişând un fel de realism tragic afectat.
Macchiaioli
Macchiaioli – Cea mai minunată exprimare artistică în timpul acestei perioade a venit de la “Macchiaioli” şi galeria posedă o colecţie importantă al lucrărilor acestuia, care sunt expuse în diferite camere. Mişcarea, contemporană cu Impresionismul, s-a dezvoltat în Florenţa la mijlocul secolului XIX şi a ajuns la un nou stadiu de viaţă în pictură, care a devenit dominată de rigiditatea convenţiilor academice.
Macchiaioli a fost îndrăgostit de adevăr şi a respins subiectele împrumutate din mitologie sau din marile picturi istorice. Din această cauză, ei şi-au luat modele direct din natură dar au căutat să dea o impresie mai mult decât o descriere exactă.
Aceştia au pictat în general lucrări de dimensiuni mici, translatând realitatea prim intermediul petelor (“macchie”) de culoare cu lumină focalizată pe ele.
Artiştii din Leghorn
Artiştii din Leghorn, Giovanni Fattori (1825-1908), un caracter complex cu un nemaiîntâlnit stil viguros şi sobru şi mult mai poeticul Silvestro Lega (1826-1895), au fost cei mai iluştri membri, cu toate că ei au fost relativ târzii în exprimarea pe suportul teoriilor grupului (multe dintre lucrărilor acestora arată recunoaşterea pentru valoarea tehnicilor de pictură). Telemaco Signorini (1835-1901), care a fost în aceeaşi măsură un strălucit scriitor controversat, s-a bucurat de prietenia lui Degas şi Manet, s-a depărtat de tendinţa grupului de a căuta un sens şi mai accentuat al realismului.
Adriano Cecioni (1836-1886), care a fost mi mult sculptor decât pictor, a fost teoreticianul şi criticul mişcării. Giuseppe Abbati (1836-1868) a dat o tuşă de seriozitate lucrărilor sale şi contemplarea sa pentru natură este plină de melancolie. Artistul din Ferara, Giovanni Boldini (1842-1931), şi-a petrecut numai o scurtă perioadă de timp cu Machiaioli, înainte de a deveni un interesant pictor de portrete, în special la Paris. Lucrările lui Giuseppe de Nittis (1864-1884), care a venit din regiunea Puglia, sunt caracterizate de folosirea culorilor tipice mediteraneene. El a emigrat de asemenea la Paris, unde s-a bucurat de o carieră ca pictor de societate.
Camerele 13-18
Camerele 13-18 – Aceste camere sunt după camera de bal, care conţine un portret pe întreaga lungime (colţul din partea stângă) al împărătesei Elisabeta de Austria (Sissi), de Giuseppe Sogni. Această secţiune acoperă perioada dintre 1860 (anul unificării Italiei) şi 1871 (când Florenţa a cedat rolul de capitală a noului regat). Lucrările sunt grupate tematic (portrete, peisaje, grupuri scenice şi evenimente istorice care relatează mişcarea Risorgimento) şi multe dintre acestea au fost pictate de grupul “Macchiaioli”.
Camera 17
Camera 17 conţine lucrări ce descriu scene de grup – (în partea dreaptă a uşii) Vizita la Studio, de Silvestro Lega şi Cămătarul, realizat de pictorul milanez Domenico Induno (1815-1878), care a fost un ucenic al artistului romantic Francesco Hayez. O rafinată pictură de peisaj (deasupra şemineului) de Giuseppe de Nittis, care, înainte de sosirea sa la Florenţa, a pictat Plaja lângă Barletta. Fâşia de pământ maro se izbeşte de confuzia culorii ce evocă imensitatea cerului şi a apei. Una dintre puţinele picturi realizate de sculptorul Cecioni (alături) este Portretul soţiei sale.
Camera 18
Camera 18 este dedicată Risorgimento şi actelor care aduc aminte de această mişcare. Înainte de a realiza mici scene intime, Giovanni Fattori a fost un pictor care a realizat întinse compoziţii militare.
Camerele 19-28
Camerele 19-28 – Aceste camere acoperă perioada cuprinsă între 1870 şi ajunul primului război mondial şi conţin un mare număr de picturi realizate de artiştii Macchiaioli, inclusiv câteva capodopere semnificative pentru această mişcare.
Camera 23
Camera 23 conţine o parte din cele mai faimoase picturi în ulei realizate de Telemaco Signorini şi Giovanni Fattori. Cea mai importantă pictură de Signorini este Închisoarea Portoferraio (opus de fereastră). Printre lucrările de Fattori este inclus (pe acelaşi perete) un portret al nurorii sale (La Figliastra) şi Staffato (cavaler călărindu-şi calul) lucrare tratată cu o economie de stil şi de forţă (partea de jos plină de vegetaţie şi cerul gol pe care este descris un bărbat şi un cal sălbatic într-o serie de umbre întunecate). Faimoasa Rotonda di Palmieri (situată într-una dintre vitrinele centrale) este o lucrare foarte mică dar foarte sugestivă, în care caracterele, descrise în culori foarte plate, ies în evidenţă cu siluetele lor pe fundalul unui teatru întunecat aşezat într-un peisaj care este descris şi el într-o manieră neobişnuită folosindu-se întinderi orizontale de culori.
Camera 24 conţine şi ea o extinsă colecţie de lucrări realizate atât de pictori Macchiaioli, cât şi post-Macchiaioli. Pe peretele opus ferestrei se află portretul realizat de Giovanni Fattori pentru verişoara sa Argia şi o lucrare de Giuseppe Abbati, Fereastra, care expune o remarcabilă calitate de lumină.
