PALAZZO MEDICI-RICARDI

PALAZZO MEDICI-RICARDI (PALATUL MEDICI) ½ – 30 minute. Deoarece clădirea conţine în prezent Prefectura, numai fosta capelă şi una dintre sălile de la primul etaj sunt accesibile publicului.

Acest conac, reşedinţă a familiei Medici, a fost început în 1444 la ordinele lui Cosimo cel Bătrân şi după proiectele prietenului acestuia, Michelozzo. Cosimo în orice caz nu a locuit în clădire, pe care el o găsea prea mare, până în 1459. El a murit aici cinci ani mai târziu. Nepotul lui, Lorenzo Magnificul şi-a ţinut aici curtea princiară frecventată de poeţii săi, filozofii şi prietenii artişti, cum ar fi Poliziano, Pico della Mirandola şi Botticelli. Clădirea a fost de asemenea, odinioară, casa tinerei Caterina de Medici care a devenit ulterior regină a Franţei.

În acest conac au fost găzduiţi Carol al VIII-lea al Franţei, în 1494 şi Carol al V-lea în 1536. În 1540 Cosimo I a părăsit reşedinţa pentru a se aşeza în Piazza della Signoria. Conacul a rămas în posesia familiei Medici pentru o altă sută de ani după care a fost vândut familiei Riccardi. Cosimo cel Bătrân şi-a dorit o reşedinţă de valoare pentru viitorul şi puterea familiei Medici dar principala sa atenţie a fost conducerea semioficială a Florenţei astfel încât să nu stârnească invidie – “o buruiană periculoasă” – dar să aibă în acelaşi timp şi o aparenţă sobră, o reflecţie a discreţiei cu care el şi-a exercitat puterea.

Nobila clădire, care a fost considerată prototipul reşedinţei aristocratice pentru Renaşterea Florentină, reflectă o austeritate medievală cu imense lucrări de pietrărie care devin din ce în ce mai uşoare spre vârf, intrânduri duble elegante surmontate de arcuri semicirculare şi de cornişe supraînălţate. Arcadele loggiei erau folosite pentru a mări vizibilitatea de la parter, în colţul dinspre Via Cavour şi Via de’ Gori, dar au fost umplute cu pereţi şi mai târziu înlocuite cu ferestre având pedimente sau console înălţate care au fost proiectate de Michelangelo.

Michelozzo

Detaşându-se de tradiţia medievală Michelozzo a structurat clădirea în jurul unei curţi rafinate cu un portic înalt. Ferestre duble sunt aşezate deasupra arcadelor semicirculare care sunt susţinute de elegante coloane cu capiteluri ionice şi corintice. La etajul superior se află o loggie care a fost închisă. Între arcadele porticului şi primul etaj se află un şir contrastant decorat cu medalioane sculptate în atelierul lui Donatello şi care descriu însemnele de armă ale Medicilor sau au motive clasice, care contribuie la impresia de graţie a arhitecturii care în general este austeră.

Bucăţi antice de marmură – inscripţii, basoreliefuri, busturi – care împodobesc curtea interioară a galeriei au fost strânse de familia Riccardi începând din secolul XVI, cu toate că acestea nu au fost aşezate aici până la începutul secolului XVIII. Grădina, care a fost redusă considerabil prin extensiile realizate la clădire de familia Riccardi a avut iniţial şi o fântână decorată cu Judith realizată de Donatello (acum în Sala Crinului din Palazzo Vecchio).

Capella (Capela)

Capella (Capela) – Primul etaj. Intrarea se face prin prima scară care pleacă din partea dreaptă a curţii.

Micuţa capelă are un tavan intens decorat şi o podea splendidă cu inserţii de marmură policromă care a fost proiectată de Michelozzo.

Fresce Benozzo Gozzoli

Pereţii sunt decoraţi cu fresce pictate în 1459 de Benozzo Gozzoli, ucenicul lui Fra Angelico, care a fost pregătit de Ghiberti în arta picturii cu aur şi lucrări din argint. Într-un stil care cuprinde influenţa goticului internaţional, artistul a produs o strălucitoare şi pitorească ilustrare a vieţii florentine bazată pe tema Procesiunii Magilor. Lucrarea arată atât un puternic sens al observaţiei cât şi o imaginaţie încântătoare.

A fost realizată în onoarea rafinatei curţi a Medicilor şi pentru a comemora Consiliul care s-a întrunit în Florenţa în 1439 şi care a realizat o mare contribuţie la prestigiul atât al Medicilor cât şi al oraşului. Un peisaj în care sunt surprinşi călăreţi, scene de vânătoare, copaci supli, stânci fantastice şi castele întărite cu turnuri formează fundalul procesiunii în care pot fi desluşite faimoase figuri din societatea florentină, membri şi prieteni ai familiei Medici şi caractere orientale exotice care au venit să ia parte la Consiliu. Aceştia sunt uşor de recunoscut datorită costumelor extravagante şi a bărbilor, deoarece în acea perioadă la florenţa era moda cu faţa bărbierită.

Călăreţul albastru

Tot în această pictură se află şi tânărul călăreţ în albastru (peretele din partea stângă), cel despre care se spune că este Giuliano, fratele lui Lorenzo. Cei trei regi reprezentând cele trei vârste ale vieţii sunt portretele altor trei figuri majore ale societăţii contemporane. În fruntea procesiunii (colţul din partea stângă) se află patriarhul de Constantinopole care a murit în Florenţa în timpul Consiliului.

Alături de el, îmbrăcat într-o splendidă armură verde şi cu un acoperământ de cap oriental, se află împăratul bizantin Ioan al VII-lea Paleologul, călărind un magnific cal (peretele din partea opusă a altarului – în partea dreaptă a intrării). În capăt (peretele de pe partea dreaptă), îmbrăcat într-o armură bej şi cu aur (harnaşamentul poartă însemnele de armă ale familiei de Medici), este tânărul Lorenzo Magnificul. Alături de el, pe un cal alb este tatăl său, Piero Gutosul. În mijlocul grupului din spatele acestuia se află un autoportret al lui Benozzo. Acest capăt poartă inscripţia “Opus Benotii”. Cele trei adolescente călare (colţul din partea dreaptă al peretelui din partea opusă a altarului), care sunt îmbrăcate în tunici în culori aprinse, sunt surorile lui Giuliano şi Lorenzo.

Tot pe pereţii cancelariei se află şi Adorarea Îngerilor, de asemenea de Benozzo Gozzoli.

Sala di Luca Giordano

Sala di Luca Giordano – Primul etaj. Intrarea prin cea de-a doua scară din partea dreaptă a curţii.

Această galerie strălucitoare şi elegantă a fost construită spre sfârşitul secolului XVII, timp în care conacul a devenit proprietatea familiei Riccardi. Decoraţiile sale sunt divine. Sunt realizate din panele cuprinse în lucrătură de stucco, alternând cu panele cu oglinzi purtând remarcabile şi graţioase picturi descriind heruvimi, frunze, flori şi păsări. Elegantul rând de ferestre ce au incluse motive şi panele bogate dau înspre grădină.

Camera este în orice caz dominată de glorie şi tavanul său în boltă închisă este decorat cu o imensă frescă pictată în 1683 de artistul napolitan Luca Giordano (1632-1705). Acest rafinat exponent de artă decorativă barocă şi-a dobândit porecla de “Luca Fa Presto” (“Luca lucrează repede”) din cauza extraordinarei viteze cu care acesta executa lucrările. El a învăţat arta marilor compoziţii decorative şi a atins gustul său pentru culori luminoase de la maestrul său, Piero da Cortona (care a pictat splendidul tavan baroc al Galeriei Palatine din Palatul Pitti).

Cu o remarcabilă exuberanţă stăvilită şi plină de viaţă, artistul a descris Apoteoza celei de-a doua dinastie Medici. Deasupra se află o friză plină de scene împrumutate din mitologie, figuri întoarse, în timp ce aranjarea acestora cu pricepere dă un remarcabil sens de mişcare. Distribuirea culorilor – albastru intens şi roşu închis – adaugă la subtilitatea culorilor dând o nuanţă de pal şi lumini umbrite care sunt o evidenţă a priceperii maestrului ca colorist.

<< pagini ghid turistic Florenţa >>