Capela Medicee (Capela Medici)
Capela Medicee (Capela Medici) ½ oră – Intrarea în Piazza della Madonna degli Aldobrandini.
Termenul de Capela Medici este folosit pentru a face referire la Capela Princiară şi la Noua Sacristie.
Largul complex, ce cuprinde şi piatra funerară a familiei Medici se află exact în spatele Bisericii Sfântului Lorenzo. O serie de încăperi şi morminte sunt comune. Din vestibulul de intrare vom intra într-o încăpere vastă şi joasă, creaţie a lui Buontalenti, unde putem întâlni pietrele funerare ale lui Donatello, Cosimo cel Bătrân, membri ai dinastiei de Lorena ca şi alte pietre funerare de mari duci. Scara conduce spre larga „Capelă a Prinţilor“, creată şi începută de Nigetti ( cu tuşe adiţionale ale lui Buontalenti) în 1602; a fost terminată în secolul XVIII. Interiorul este în şapă octogonală, completat cu piatră dură şi marmură, în concordanţă cu stilul baroc.
Deasupra bazei, cu 16 însemne de armă a marilor duci ai oraşului Cosimo III, Francisc I, Cosimo I, Ferdinand I, Cosimo II, Ferdinand II, doi dintre aceştia având şi statui ale marelui duce de Tacca. Un coridor conduce de la „Capela Prinţilor“ către „Noua Sacristie“.
Capela Princiară (Capella dei Principi)
Capela Princiară (Capella dei Principi) – Intrarea în capelă se face trecând prin uriaşa criptă cu bolta joasă şi cu pilaştrii puternici construiţi de Buontalenti, în care erau înmormântaţi marii duci din familia Medici. Piatra care se află chiar în faţa scărilor din dreapta marchează mormântul Anei Maria Ludovica, ultimul membru al dinastiei.
Capela princiară a fost proiectată în timpul vieţii lui Cosimo I dar nu a fost finalizată decât la începutul secolului XVII, în timpul fiului său mai tânăr, Ferdinando I. A fost construită pentru a imortaliza marii duci pentru care a fost realizată o capelă funerară. Arhitectul, Matteo Nigetti, a lucrat la planurile schiţate de Don Giovanni, fiul ilegitim al lui Cosimo.
Cea mai apropiată caracteristică izbitoare a clădirii este cea acordată de proporţiile copleşitoare şi aparenţa întunecoasă. Are un proiect octogonal cu pereţii şi podeaua acoperite cu pietra dura şi marmură preţioasă, o impresionantă piesă de meşteşug produsă în atelierele Medicilor (vezi infra – Opificio delle Pietre Dure). La baza pereţilor se află 16 însemne de armă cu incrustaţii de lapis lazuli, coral şi sidef reprezentând oraşele din interiorul Marelui Ducat de Toscana. În acest decor plin de minerale se află mormintele uriaşe realizate din granit oriental şi jasper ale lui Cosimo I şi ale descendenţilor acestuia, toţi aceştia fiind îngropaţi dedesubt.
Altarul
Altarul este şi el încrustat cu pietra dura. Alături se află două mici camere conţinând relicvariile, incluzând şi lucrări musulmane din secolul X realizate din rocă de cristal, care au făcut parte odinioară din colecţiile lui Lorenzo Magnificul (sala de pe partea stângă, vitrina din partea stângă).
Noua Sacristie (Sacrestia Nuova)
Noua Sacristie (Sacrestia Nuova) – În exteriorul Capelei Princiare, intrarea printr-un mic coridor din partea stângă. Sacristia este de fapt o capelă funerară, proiectată pentru a găzdui mormintele membrilor familiei Medici. A fost comandată lui Michelangelo în 1520 de cardinalul Giuliano, viitorul Papă Clement al VI-lea. A fost prima însărcinare a lui Michelangelo ca arhitect. Când el a părăsit Florenţa, în 1534, lucrarea era nefinalizată şi nu a fost completată decât 20 de ani mai târziu de Vasari şi Ammannati.
A fost denumită “Noua Sacristie” din cauză că este aşezată simetric şi opus de Vechea Sacristie şi este o reminiscenţă a proiectelor arhitecturale târzii, cu toate că stilul este oarecum mai puţin rece. Foloseşte aceeaşi decoraţii în pietra serena care formează un contrast izbitor cu marmura de o culoare pală şi cu pereţii albi. În realizarea ferestrelor, arcurilor, cornişelor cu marmura de o culoare pală şi cu pereţii albi. În realizarea ferestrelor, arcurilor, cornişelor nişelor şi pedimentelor – modele care au fost împrumutate mai ales din arhitectura clasică – Michelangelo a dat o formă spaţială şi un nou ritm ale cărui canoane ating solemnitatea. Clădirea dreptunghiulară este acoperită de un acoperiş în formă de dom a cărui înclinare se reduce treptat ca mărime spre partea superioară pentru a emfaza sentimentul de înălţime.
Mormintele Medicilor
Mormintele Medicilor – Sculpturile au fost şi ele realizate tot de Michelangelo. Combinând foarte strâns lucrările sale atât ca sculptor cât şi ca arhitect, strălucitul artist a realizat, între 1526 şi 1533, faimoasele morminte aparţinând la doi membri ai ramurii vechi a familiei Medici.
Grupul monumental urma să fie compus din patru mausolee dar numai două dintre acestea au fost de fapt finalizate. Pe partea dreaptă se află mormântul lui Giuliano, duce de Nemours (fiul lui Lorenzo Magnificul) care a murit în 1516 la vârsta de 35 de ani. Giuliano este portretizat ca un împărat roman care ţine în mână sprijinit pe genunchi bastonul de comandant al armatelor.
La piciorul său se află faimoasele figuri alegorice semiînclinate ale Zilei (nefinalizată) şi Nopţii, acesta din urmă fiind surprinsă într-o poză de graţios abandon. În partea opusă se află mormântul lui Lorenzo, duce de Urbino (nepotul lui Lorenzo Magnificul şi tatăl Caterinei de Medici), care a murit în 1519 la vârsta de 27 de ani. El este arătat într-o poziţie meditativă şi la picioarele sale se află alte două statui faimoase descriind Amurgul, în forma unui bărbat bătrân şi melancolic şi Răsăritul, portretizat ca o femeie care se trezeşte brusc din somn. Fiecare dintre aceste figuri din marmură au fost realizate iniţial pentru a reprezenta Acţiunea şi Gândirea triumfând peste timp care, trecând prin toate stagiile vieţii (simbolizate prin perioadele zilei) îl conduc pe om spre moarte.
Mormântul lui Lorenzo Magnificul
Singura lucrare care a fost realizată pentru mormântul lui Lorenzo Magnificul (în partea dreaptă a intrării) este o admirabilă Madonă cu Pruncul, o lucrare ce arată un remarcabil spirit de observare şi înţelegere. Lorenzo, cel mai faimos reprezentant al familiei Medici, se odihneşte pentru veşnicie împreună cu fratele său Giuliano în sarcofagul plan de dedesubt.
O mică sală din apropierea capelei expune o parte din schiţele ½ murale atribuite lui Michelangelo, care au fost descoperite în 1975. Acestea sunt studii schiţate în cărbune cu linii agitate descriind o confuzie de nuduri, feţe, membre, un cap de cal şi forme arhitectonice. Acestea trebuie să fi fost realizate în timpul celor câteva luni pe care artistul şi le-a petrecut ascuns în mănăstirea San Lorenzo, când era căutat de Medici pentru că a luat parte la revolta din 1527 în care puternica familie a fost alungată din Florenţa.
Multumesc mult pentru acest ghid!