Ghid turistic Veneția

Ghid turistic Venetia în limba română. Un ghid turistic Veneția inspirat din ghidul Michelin, adaptat pentru români. Informații turistice despre Veneția într-un ghid turistic aproape complet. Vizitează Veneția însoțit(ă) de acest ghid turistic unic în România! textul acestui ghid turistic pentru Venețai ne aparține în totalitate: orice preluare impune un link către această pagină! Consultă ghidurile turistice de pe acest blog!

ACCADEMIA Venetia

Cu vaporetto: Accademia sau Zattere

Această zonă este în permanenţă împânzită de oameni în mişcare: localnici ocupându-se de propriile afaceri, turişti şi vizitatori care coboară spre Galerie şi studenţi care ies din Universitatea din apropiere. Acest aspect conferă o atmosferă foarte artistică acestei zone. Este necesar în permanenţă să te opreşti sau să iei o mică pauză într-unul dintre baruri sau trattorii. Priveliştea pe care o ai de aici spre Piaţa di San Trovaso, dintr-un unghi neobişnuit şi vederea spre Giudecca dinspre Zattere, adaugă la sfârşit o impresie specială asupra acestui foarte scurt, dar plăcut itinerar.

Ponte dell’Accademia – Podul Academiei este unul dintre cele numai trei poduri care traversează Grand Canal. Acest pod de lemn înlocuieşte un pod mai vechi, construit din fier de către austrieci, în 1854, pentru a permite accesul liber forţelor austriece de “menţinere a păcii” pe ambele laturi ale oraşului. De atunci, acest pod leagă elegantul şi spaţiosul Campo di Santo Stefano cu Accademia, eventual conducând înspre dreapta, în sus, spre Zattere.

Gallerie dell’Accademia

Academia de Arte Rafinate expune o foarte importantă colecţie de lucrări de artă care cuprind dezvoltarea picturii veneţiene din secolul XIV şi până în secolul XVIII, într-un complex de clădiri convertit în secolul XIX. Aceste clădiri includ Mănăstirea Tunurilor Laterane, proiectată de Andrea Palladio (1508-1580), Biserica La Carita, o clădire cu o atmosferă specifică, reproiectată de Bartolomeo Bon (între 1441-1464) şi Scuola (Şcoala) Santa Maria della Carita, prima Scuola Grande (vezi I CARMINI – Şcoala veneţiană care a fost ridicată în 1260). Turul porneşte din larga Sală Capitolare, care se află la capătul unei scări din secolul XVIII.

Camera I – Sala Capitolare se află în locul în care, începând din secolul XV, obişnuia să se întrunească Scuola Grande din Santa Maria della Carita. Această cameră largă avea un tavan împodobit cu lambriuri realizate de Marco Cozzi (1484) şi este împărţită în două secţiuni, având fiecare câte un heruvim. Figura lui Dumnezeu, care se află în centru, care-i este atribuit lui Alvise Vivarini (1445-1505) o înlocuieşte pe aceea a Madonei della Misericordia, sfântul patron care ocupa iniţial această regiune. Camera este dedicată maeştrilor veneţieni din perioada goticului, din secolul XIV şi până în prima jumătate a secolului XV, incluzându-i pe Paolo Veneziano (Încoronarea Fecioarei, în vârful scărilor) şi Lorenzo Veneziano. Pictura imensă, Încoronarea Fecioarei în Paradis, care se află la capătul camerei, a fost realizată de Jacobello del Fiore (dreapta). Notabilul poliptic al lui Michele Giambono este de asemenea expus aici. Având o perioadă de efervescenţă între 1420 şi 1462, Giambono este cel mai important artist care a lucrat în stilul gotic internaţional, din Veneţia.

Camera II – Această cameră expune opt piese de altar importante din secolul XV. Pe zidul de la intrare se află Crucificarea şi apoteoza celor zece mii de martiri de pe Muntele Ararat, de Vittore Carpaccio (cca 1465-1526). Aceasta descrie legendarul masacru al soldaţilor romani trădaţi de propriul căpitan după bătălia cu rebelii armeni (dreapta). Pe zidul din partea dreaptă este agăţat faimosul tablou Fecioara şi Pruncul cu Sfinţi, cunoscut şi sub numele de Pala di San Globbe, de Giovanni Bellini (cca 1470-1516), luat din Biserica San Giobbe. Aici se mai află Agonia din grădină de Marco Basaiti (cca 1470-1530) în dreapta şi Prezentarea Lui Hristos în Templu de Vittorio Carpaccio (stânga).

Pe zidul din capăt se află Madona Portocalului, de Cima da Conegliano (1459-1517), atârnă alături de un alt tablou de acest pictor, Incredulitatea Sf. Toma şi Marele Episcop în care cele trei figuri sunt conturate având în spate cerul şi în planul îndepărtat un sat (stânga). Chemarea Fiilor Zebedeei (2), de Marco Basaiti, este o pictură particular de frumoasă şi descrie subiectul recrutării apostolilor de către Hristos, un scenariu variat, cu focalizări asupra apei şi o calitate magică a culorilor (centru).

Pe peretele din stânga se află Jelirea Morţii Lui Hristos, de Giovanni Bellini şi discipolii săi (dreapta) şi Madona cu Pruncul, întronată, de Cima da Conegliano (stânga).

Gid Venetia San Giobe

Altarul din San Giobbe

Oricine este familiar cu piesa de altar Brera, de Piero della Francesca, va recunoaşte aici forma compoziţională a conversaţiei sacre: aceasta constă dintr-un aranjament al figurilor, deseori Fecioara cu Sfinţi, fără a avea un spaţiu arhitectural definit.

Această piesă de altar poartă numele unuia dintre patriarhii prezenţi în grup (figura acestuia se află aproape de Madona, în dreapta), pentru biserica căreia i-a fost dedicată: perspectiva şi detaliile arhitecturale ale picturii sunt în exactă coordonare cu poziţionarea lucrării, care trebuia să ocupe spaţiul de deasupra celui de-al doilea altar din dreapta (vezi GHETTO: San Giobbe).

Bellini a fost cu siguranţă influenţat de piesa de altar din San Cassiano, de Antonello da Messina, cu toate că el a reprezentat figurile cu o demnitate mult mai solemnă, culminând cu reprezentarea cea mai importantă din grup, Madona şi lumina strălucitoare care se reflecta pe podeaua de mozaic.

Camera III – Aceasta conţine lucrări de Sebastiano del Piombo, Cima da Conegliano şi Govanni Bellini. Traversaţi până la spaţiul de acces care dă spre micile încăperi alăturate – camerele IV şi V, aproape cele mai importante camere din galerie.

Camera IV – Sf. Gheorghe (3), de Andrea Mantegna (1431-1506), este expus pe peretele din stânga, fiind una dintre cele numai două picturi ale maestrului care a fost atât de influenţat de Bellini şi de evoluţia consecventă a picturii veneţiene. Pictura emite o senzaţie toscană: cavalerul este o sintetizare a umanismului într-o reminiscenţă a lui Donatello.

Pe peretele din dreapta se află lucrarea lui Giovanni Bellini, Madonna cu Pruncul între Sf. Ecaterina şi Maria Magdalena (4) descriind patru figuri prezentate în relief printr-o puternică folosire a luminii care induc această senzaţie în opoziţie cu întunericul. De notat este, în orice caz, sugestia unei frumuseţi serene şi o spiritualitate delicată atât de tipice lui Bellini. În contrast, pe partea dreaptă se află Portretul unui tânăr bărbat de artistul olandez Hans Memling (cca 1435-1494) cu delimitările clare ale acestuia de trăsături şi de caracterizări. Pierdut într-o meditaţie liniştită, faţa tânărului bărbat este dominată de un calm interior.