Capela Martelli
Capela Martelli (6) conţine Buna VestireH pictată la cca 1440 de Filippo Lippi, o lucrare care este remarcabilă pentru perspectiva arcurilor şi clădirilor.
Vechea Sacristie (Sacrestia Vecchia)
Vechea Sacristie (Sacrestia Vecchia) – Lucrările la noua biserică San Lorenzo au început cu Vechea Sacristie, care este considerată a fi una dintre achiziţiile cele mai de succes ale Renaşterii Timpurii. A fost un proiect comun în care s-au implicat Brunelleschi, care a fost responsabil pentru arhitectură şi Donatello, care s-a îngrijit de decoraţii.
Această capelă pătrată, cu domul său semisferic împodobit cu diferite forme arhitecturale este iluminat de griul pietrei serena – pilaştrii goi în colţuri împodobiţi cu capiteluri corintiene, antablament, acoperiri cu arcuri, pandantive, la baza şi în partea superioară a domului – sunt realizate într-o admirabilă manieră de unitate geometrică foarte bine proporţionată caracteristică stilului lui Brunelleschi. A fost prima mare încercare de a exprima idealul său pentru claritate, ordine arhitecturală şi scală umană.
Heruvimii lui Donatello
Donatello a produs heruvimii cuprinşi în friza din jurul antablamentului, medalioanele policrome care-i descriu pe cei patru evanghelişti şi scene din viaţa Sfântului Ioan şi remarcabilele uşi de bronzH (7) conţinând 40 de figuri de sfinţi martiri şi apostoli. El a proiectat de asemenea şi splendida podea de marmură şi altarul de sub apsa domului mai mic. În partea din spate a altarului se află un remarcabil triptic (Madona cu Pruncul) realizat de Taddeo Gaddi.
În centrul camerei, în interiorul sarcofagului de marmură, care este acoperit de masa altarului, zace Giovanni di Bicci şi soţia acestuia, Piccardia Bueni.
Elegantul mormânt
Elegantul mormânt (din partea stângă a intrării) (8) a fost realizat în 1472 de Verocchio, care a fost însărcinat să se ocupe de această lucrare de Lorenzo Magnificul şi fratele acestuia, Giuliano, în onoarea tatălui lor, Piero, şi a unchiului Giovanni. Extravaganta piatră de mormânt din porfir şi bronz este aşezată într-un intrând ce leagă sacristia de capela alăturată şi este surmontată de un spalier neobişnuit.
Pe cabinetul din partea dreaptă a uşii se află bustul din teracotă al lui Lorenzo ca adolescent, o lucrare care demonstrează o mare delicateţe în realizarea expresiei faciale, care îi este atribuită lui Donatello.
Chiostro (Mănăstirea)
Chiostro (Mănăstirea) – Intrarea via coridorul de nord sau prin uşa de acces din partea stângă a faţadei. Mănăstirea a fost construită în secolul XV în elegantul stil al lui Brunelleschi. Chiar de la intrarea în mănăstire o scară conduce la Biblioteca Laurenziana.
Biblioteca Medicea Laurenziana
Biblioteca Medicea Laurenziana (Biblioteca Laurenziana) ½ de oră. Intrarea prin scara care porneşte din galeria superioară a mănăstirii.
Biblioteca a fost fondată în secolul XV de Cosimo cel Bătrân şi a fost extinsă considerabil de Lorenzo Magnificul, de la care ăşi trage şi numele. Abia în secolul următor, Michelangelo a fost însărcinat de Papa Clement al VII-lea (un membru al familiei Medici) să construiască (între 1523-1524) facilităţile pentru ca biblioteca şi preţioasa sa colecţie să poată fi găzduite în interiorul mănăstirii San Lorenzo.
Vestibolo (Vestibulul)
Vestibolo (Vestibulul) – pentru a decora acest excepţional de mic şi disproporţional mic spaţiu, artistul a împărţit pereţii în secţiuni într-un mod neobişnuit folosind trăsăturile arhitecturale care pot fi găsite în mod normal numai la o faţadă, jucând în acelaşi timp un rol de contrast între suprafaţa albă şi relieful gri din pietra serena. Coloanele duble uriaşe, neobişnuite, cornişele grele şi ramele ferestrelor lărgite pe partea din faţă a peretelui par să facă trimitere la heralzii din perioada barocă. Acest stil este accentuat de volutele de pe console şi de splendida scară monumentală cu trei aripi, în care lărgimea sporeşte spre bază, creând impresia unei căderi de apă.
Michelangelo a plecat la Roma, în 1534, unde s-a aşezat permanent şi scara a fost lăsată la stadiul de plan. A fost completată în 1559 de arhitectul manerist Ammannati, care a folosit schiţele originale şi a acţionat în conformitate cu numeroasele instrucţiuni pe care Michelangelo i le-a trimis de la distanţă, de unde s-a retras.
Sala di Lettura (Sala de lectură)
Sala di Lettura (Sala de lectură) – Cu toate că stilul arhitectural este mult mai auster, aceasta îşi are propria armonie din cauza strictelor linii geometrice care se repetă sistematic d-ea lungul sălii, creând un remarcabil sens al perspectivei. Birourile şi tavanul dublu, sculptate în lemn în culori calde diminuează strălucirea luminii şi au fost proiectate de Michelangelo. Rafinata podea din teracotă din aceeaşi perioadă a fost realizată de Tribolo (proiectantul Grădinilor Boboli), care contribuie la decoraţii reflectând modelele de pe tavan.
O selecţie de 10.000 de manuscrise aparţinând bibliotecii este expusă prin rotaţie. Acestea includ lucrări din secolul V de Virgiliu, adnotate de Petrarca, Cartea Orelor a lui Lorenzo Magnificul, caietul de însemnări al lui Leonardo da Vinci, o scrisoare de la Ecaterina de Medici pentru Michelangelo, şi manuscrise de Petrarca, Ariosto, Machiavelli şi Michelangelo.
Multumesc mult pentru acest ghid!