Chiostro Grande (Marea mănăstire)
O superbă mănăstire renascentistă. Vasta şi elegant-proporţionata construcţie a fost proiectată de Brunelleschi cu scurt timp înainte de a muri şi a fost finalizată în 1453.
Medalioanele, care au fost probabil create de Bernardo Rossellino, decorează nişele în lumina arcadelor şi are o galerie deschisă ce include şi coloane zvelte.
Museo dell’Opera di Santa Croce
Museo dell’Opera di Santa Croce (Muzeul Santa Croce). Vechiul vorbitor franciscan, o cameră elegantă cu ferestre înălţate şi plute, expune faimoasa CrucificareH (22) realizată de Cimabue care a fost restaurată cu o atenţie exemplară după pagubele considerabile suferite în timpul inundaţiilor din 1966. Cu toate că o mare parte a lucrării s-a pierdut imediat, aceasta încă mai radiază o intensă putere dramatică prin modul în care este descris trupul.
Peretele din spate este acoperit cu o imensă frescă reprezentând Cina cea de taină. Deasupra se află Copacul Crucii (23) pictat în secolul XIV de Taddeo Gaddi, pentru a reprezenta genealogia franciscanilor. Printre alte exponate remarcabile se află o statui de bronz a Sf. Louis de Tolouse (24) de Donatello (stânga) şi mici fragmente dintr-o frescă de Orcagna găsită pe unul dintre pereţii bisericii dar care a fost ascunsă în timpul lucrărilor de restauraţie executate în secolul XVI de Vasari – (stânga) acestea sunt fragmente din Iad; (panelul din dreapta 3) este un grup de cerşetori care a făcut odinioară parte din Triumful Morţii; Cerşetorii îngenuncheaţi îi cer Morţii să îi elibereze de suferinţă.
Camerele dintre cele două mănăstiri conţin schiţe descoperite sub fresce (sinopie) şi fresce din biserică datând din secolele XIV şi XV.
SANTA Maria DEL CARMINE
FRESCELE DIN CAPELA BRANCACCI (DUV) – 15 minute. Dacă biserica este închisă, se poate ajunge la Capela Brancacci prin interiorul mănăstirii din dreapta bisericii.
Ceea ce este atât interesant la această biserică, ce a fost afectată de un incendiu în secolul XVIII, este extraordinara serie de fresce care decorează pereţii Capelei Brancacci din capătul transeptului de sud, una dintre puţinele părţi ale clădirii care au scăpat sinistrului. Acestea au fost pictate de trei artişti diferiţi şi descriu păcatul original şi viaţa Sf. Petru. Cel de-al doilea subiect fost ales probabil din cauză că Florenţa avea legături politice cu papalitatea. Mai exact, Capela Brancacci, aflată în transeptul din dreapta, conţine un ciclu de fresce pictate între 1425 şi 1428 de Masolino şi, peste toate, de Masaccio (cel dintâi a pictat Tentaţia, în timp ce cel de-al doilea a pictat faimoasa Expulzare din Paradis, şi o serie de scene din viaţa Sfântului Petru, inclusiv binecunoscutul Tribut în bani). Frescele au fost finalizate de Filippino Lippi.
Affreschi di Masolino da Panicale
Affreschi di Masolino da Panicale (frescele de …) – Masolino a fost primul artist care a fost însărcinat, în 1424, pentru a se îngriji de decorarea capelei construite pentru Brancacci, o familie de comercianţi de mătase. Cu toate că spiritul lucrării sale este în principal gotic, aşa cum este evident din trăsături şi din tratarea serenă a problematicii subiectelor, aici se poate observa deja o încercare de reprezentare a perspectivei şi a volumului (specifice Renaşterii). El a fost probabil influenţat în acest sens de ucenicul său, Masaccio. În secţiunea superioară el a descris Tentarea lui Adam şi a Evei (VII), Sf. Petru ridicând Tabitha în faţa Morţii (VII) şi Sf. Petru predicând (III).
Affreschi di Masaccio (frescele de …) – Această capelă este un exemplu rafinat al geniului inovator al artistului care a ţintit drumul spre renaştere prin perceperea pentru relief şi expresie. În 1427, când nu avea mai mult de 25 de ani, puţin înainte de moartea sa, care a survenit în 1428, el a creat acest set de fresce care sunt considerate în prezent ca una dintre cele mai reprezentative exemple de pictură italiană din toate timpurile.
Alte picturi
În faimoasa sa pictură Adam şi Eva fiind alungaţi din Paradis (I), opusă simetric de Tentaţia pictată de Masolino, el a exclus total idealismul în favoarea expresiilor, cu o intensitate pregnantă, arătând ruşinea şi disperarea în figuri. Lumina care se proiectează asupra scenei şi punctele de întuneric care acoperă anumite părţi ale trupurilor şi a feţelor contribuie la efectul dramatic şi accentuează impresia de relief, dând figurilor o realitate izbitoare.
Plătirea taxei (II) îi descrie pe Apostoli cu nişte figuri viguroase radiind seriozitatea supremă. Fresca include trei episoade, reduse la principalele elemente. Acestea îl descriu pe colectorul de taxe (în planul apropiat) la Poarta Capernaum, cerând plata pentru unealta lui Isus care îl arată pe Petru pe apă unde acesta din urmă va prinde peşte cu moneda de argint din gură (scena centrală), apoi înmânează moneda colectorului de taxe.
Frescele
O altă frescă îl descrie pe Sf. Petru botezându-i pe noii veniţi (IV) şi pe Sf. Petru vindecând un om (V). Această scenă a fost pictată cu Masolino al cărui stil obişnuit, mai mult anecdotic, este evident la cele două figuri elegante care traversează piaţa.
Subiectele tratate de Masaccio (în registrul inferior) sunt Sf. Petru şi Sf. Ioan dând de pomană (XII); Sf. Petru tratând un bolnav numai prin puterea umbrei sale (XI); Sf. Petru pe tronul episcopal (X).
Affreschi di Filippino Lippi (frescele de …) – Decoraţiile capelei au rămas incomplete când Masaccio a plecat la Roma (el a murit în 1428).
Decorarea a fost completată în 1481 de Filippino Lippi care a pictat următoarele scene într-un stil elegant (în secţiunea inferioară a peretelui): Sf. Paul vizitându-l pe Sf. Petru în închisoare în Antiohia (VIII); Sf. Petru salvându-l pe fiul lui Theophilus, prefectul de Antiohia, de la moarte (IX), o frescă ce a fost începută de Masaccio; Sf. Petru pus în libertate de îngeri în timpul celui de-al doilea termen de încarcerare în Ierusalim (XIV) şi Sf. Petru fiind adus în faţa lui Agrippa şi Crucificarea Sf. Petru (XIII).
PASSEGGIATA AI COLLI
PASSEGGIATA AI COLLI (Partea de sus a drumului spre latura dealului). Această excursie (aproximativ o oră) poate fi făcută cu maşina sau cu autobuzul À, de preferat în timpul dimineţii, pornind din Piazza F Ferrucci (FV) şi întorcându-vă prin Porta Romana (CV) – vezi planul Florenţei.
Splendidul drum pe marginea dealurilor (viale dei Colli), care este subdivizat în Viale Michelangiolo (la capătul estic), Viale Galileo (în mijloc) şi Viale Machiavelli (la capătul vestic), cu vedere spre Florenţa din sud. A fost construit între 1865 şi1870 şi este o rută superbă care a fost aleasă de arhitectul Giuseppe Poggi, însărcinat cu îmbunătăţirea urbanizării, pentru a fi pietruită în timpul perioadei scurte în care Florenţa a fost capitala Regatului Italia. Drumul, care este mărginit de conace luxoase, se derulează în curbe întinse spre zona deluroasă între două rânduri maiestuoase de pini şi conifere.
Masaccio (1401-1428)
Masaccio (1401-1428) sau introducerea volumului în pictură.
Masaccio a murit prematur, la vârsta de 27 de ani, după ce a călătorit la Roma cu Donatello şi Brunelleschi. El urma să picteze şi cei doi prieteni ai săi să sculpteze şi să se ocupe de arhitectură. De la cel dintâi, el a achiziţionat gustul pentru puterea figurilor, expresii realistice şi îmbrăcăminte greu drapată. De la cel din urmă el a învăţat despre perspectivă pe care aplicat-o nu numai pentru a ilustra clădirile dar şi la figurile umane cum este în frescele de la S Maria Novella (vezi supra). El a descoperit că lumina conţine resurse sculpturale şi concentrată dă volum figurilor şi îmbunătăţeşte reprezentarea spaţială, distanţându-se de graţia, ornamentaţiile şi detaliile excesive ale stilului gotic. El a pavat drumul spre stilul renascentist în pictură şi lucrările sale au avut un puternic impact asupra generaţiilor care i-au urmat din cauza realismului reprezentărilor.
Multumesc mult pentru acest ghid!