GIARDINO DI BOBOLI (GRĂDINILE BOBOLI)
GIARDINO DI BOBOLI (GRĂDINILE BOBOLI (DV) – o oră şi 30 min. IIntrarea prin partea stângă a principalei clădiri a Palatului Pitti. Accesul direct spre amfiteatru în capătul curţii.
În 1549, Cosimo I l-a însărcinat pe arhitectul, sculptorul şi grădinarul realizator de peisaje, Niccolo Pericoli, alias Tribolo, să transforme colina din spatele Palatului Pitti într-o vastă grădină. Împreună cu curtea Ammannati şi cu terasa, acesta avea să fie locul pentru întâlnirile extravagante ţinute de marii duci. Când Tribolo a murit, în anul următor, el reuşise numai să pună la punct planurile. El a fost urmat, în 1550 de Ammannati şi apoi, în 1583, de Buontalenti, care a adăugat un număr de proiecte originale.
Aceste grădini cuprind cel mai întins monument verde din zona Florenţei. Istoria lor se plasează în urmă cu peste patru secole, fiind mandatate de Cosimo I către Niccolo Pericoli, cunoscut ca Tribolo, în 1549. Lucrarea a fost continuată de Ammannati, Buontalenti şi Parigi cel Tânăr. Principalele locuri sunt: „Grota lui Buontalenti“, „Amfiteatrul”, “Bazinul Roman” şi “Obeliscul Egiptean” în centru; Statuia Belşugului de Giambologna şi Tacca (în 1563), “Cazinoul marelui duce”, „Grădina Cavalerului“ şi „Fântâna oceanului“ de Parigi.
Parcul DI BOBOLI
Parcul este un rafinat exemplu de grădini terasate italiene cu multe perspective diferite, intersectate de platforme, aripi de scări şi terase şi dotate cu statui şi fântâni. Intrarea este situată în capătul îndepărtat al curţii interioare, pe partea laterală. O aripă de scări conduce spre terasa care este separată de locul din spate printr-o elegantă fântână Carciofo, construită în 1641.
Amfiteatrul
Amfiteatrul din secolul XVII, unde odinioară se ţineau spectacole extravagante, domină centrul parcului. În 1841 casa regală de Lorena a plasat în centru un bazin roman de granit şi un obelisc egiptean din secolul II din Teba.
Mergeţi spre vârful colinei; înainte de a ajunge la prima terasă, luaţi-o la dreapta pe o potecă ce vă va conduce spre un cerc.
Această parte a grădinilor, ce acoperă o parte a colinei, nu a fost realizată până la începutul secolului XVII. Lunga şi abrupta Viottoline (în partea opusă) care coboară maiestuos între două şiruri de bătrâni pini şi conifere pentru a se ajunge la şarmanta Piazzale dell’IsolotoH. În centrul acesteia se află un lac rotund împodobit cu statui. În mijlocul lacului se află o insulă cu portocali şi lămâi şi cu Fântâna lui Ocean, sculptată de Giovanni da Bologna, în 1576. Figura în picioare îl reprezintă pe Neptun şi celelalte trei simbolizează râuri.
Fântâna lui Neptun
Întorcându-se spre palat, vizitatorii vor vedea Fântâna lui Neptun, împodobită cu o statuie de bronz (din secolul XVI) a zeului mării şi, pe terasa următoare, o statuie a Plenitudinii, care a fost începută de Giovanni da Bologna şi finalizată în 1636 de florentinul Pietro Tacca.
Muzeul Porţelanurilor
O potecă scurtă (dreapta) conduce spre Muzeul Porţelanurilor (vezi infra).
Poteca (din stânga) conduce spre baza Fortului Belvedere (accesul este restrictiv în prezent printr-o poartă).
Coborând în continuare veţi întâlni Kaffehaus, un edificiu extravagant şi predominant roşu, construit de Zanobi del Rose în 1776 şi care evidenţiază gustul din secolul XVIII pentru exoticism. Din capătul potecii se poate vedea o rafinată privelişteH asupra Florenţei.
Urmaţi peretele din spate în jos spre palat şi luaţi-o la dreapta pe o rampă goală.
Grotta grande
La capăt se află o potecă ce conduce spre Grotta grande, o creaţie ciudată proiectată în principal de Buontalenti (1587-1597) şi constând din mai multe camere decorate cu bazine, statui, picturi, stalactite şi o formă de decoraţie rococo ce descrie oi, porci, ciobani etc. Pereţii erau odinioară plini de mici cascade. Micuţa Fântână a lui Bachus (chiar în apropiere de ieşire) include o figură monstruoasă, unul dintre coşmarurile lui Cosimo I.
Multumesc mult pentru acest ghid!