Camera Leonardo da Vinci
Camera Leonardo da Vinci (15) conţine două dintre cele mai faimoase picturi ale lui Leonardo. Buna Vestire (19), pictată în timpul perioadei de tinereţe a artistului (cca 1475) este tradiţională din punctul de vedere al compoziţiei încă plină de trăsături dulci şi delicate, mai greu de remarcat în lucrările realizate mai târziu. Cu toate că fundalul este pierdut în ceaţă, faimoasa tehnică sfumato este cea care caracterizează stilul artistului, cu toate că ea nu a fost folosită în planul îndepărtat, unde detaliile sunt tratate cu o atenţie meticuloasă şi caracterele sunt trasate cu precizie. La fel ca şi în nefinalizata Adorare a Magilor (20), din 1481, compoziţia sa triunghiulară şi feţele expresive fac din această lucrare o pictură neobişnuită pentru sfârşitul secolului XV.
Este aproape sigur că Leonardo a pictat de asemenea şi îngerul care poate fi văzut din profil în remarcabila lucrare Botezul lui Hristos, pictată la circa 1470 de maestrul său, Verrocchio.
Lucrările lui Perugino
În lucrările lui Perugino, pacifismul şi aproape omniprezenta graţie a caracterelor şi blândeţea moştenită de la influenţa acestui artist aveau să fie continuate în anii următori de ucenicul său, Raphael (sau Rafael). De notat Hristos pe Muntele Măslinilor (21) şi, în partea opusă, Madonna şi Pruncul între Ioan Botezătorul şi Sfântul Sebastian (22) în care simetria compoziţiei şi lumina delicată sunt caracteristicile stilului artistului.
Reîntoarcerea pe coridor (Camerele 16 şi 17 sunt închise).
Tribuna (Camera 18) este o cameră octogonală cu tapiserii roşii şi o podea de marmură şi este acoperită de un dom decorat cu sidef. A fost construit de Buontalenti pentru Francesco I care a dorit ca această încăpere să conţină cele mai valoroase exponate ale colecţiei sale. (În această cameră este permisă intrarea numai pentru grupuri de maxim 30 de persoane, din cauza dimensiunii acesteia şi a fragilităţii lucrărilor).
Printre sculpturile romane, care sunt la rândul lor copii după lucrări greceşti din secolele IV-III î.Hr., vizitatorii pot vedea faimoasa Venus Medici (23) inspirată de Praxiteles. Numeroase portrete sunt atârnate în jurul încăperii, incluzând mai multe ale familiei de Medici – (de la stânga la dreapta) frumoasa şi intriganta Bianca Capello, realizată de Alessandro Allori (vezi POGGIO A CAIANO); Lorenzo Magnificul, de Vasari şi Cosimo cel Bătrân, de Pontormo; lucrarea lui Bronzino Lucrezia Panciatichi şi soţul acesteia (această puternică familie din Pistoia a format o alianţă cu Medicii în secolul XV); cealaltă latură a nişei conţine o Venus, doi dintre copii lui Cosimo I şi ai Eleonorei de Toledo; încântătorul portret al Biei realizat de Bronzino, cealaltă fiică a lui Cosimo şi a Eleonorei, artistul arătând aici o mai puţină deferenţă spre deosebire de cele mai multe portrete ale sale; largul portret al Eleonorei, reprezentată împreună cu unul dintre fii săi (de un realism tulburător) şi pictura lui Cosimo I în armură, au fost realizate tot de Bronzino, pictorul oficial de la curtea Medicilor.
Camera 19
În Camera 19 pictorii renascentişti din Umbria sunt reprezentaţi în principal de Perugino, al cărui armonios şi seren stil i-au atras atât de mult atenţia ucenicului său, Rafael. De notat portretul unui meşteşugar florentin, Francesco delle Opere (24) şi un indescifrabil portret al unui adolescent melancolic (25). Camera conţine de asemenea lucrări de Signorelli, al cărui stil este caracterizat de linii incisive şi realistice, o pictură foarte în detaliu a lui Piero di Cosimo, care a fost influenţat într-o mare măsură de Signorelli. El descrie tema Perseu eliberând-o pe Andromeda (uşa din stânga de camera următoare).
Camera 20
Camera 20 este dedicată artiştilor renascentişti germani, reprezentaţi aici de marii maeştri ai acestui stil. Dürer (1471-1528) a făcut mai multe vizite la Veneţia unde a fost influenţat în mare măsură de picturile lui Mantegna şi Giovanni Bellini, aşa cum poate fi văzut din lucrarea sa Adorarea Magilor (26) cu culorile sale strălucitoare şi măiestria de compoziţie a perspectivei aşezate pe un fundal de clădiri ruinate. Faimoasa lucrare Adam şi Eva (27) de Cranach (1472-1553) este pictată într-un stil care conţine eleganţa extremă ce se desluşeşte prin liniile elongate, în timp ce curbele exagerate şi nuditatea pală ţintesc o certă senzualitate. Artistul a pictat de asemenea portrete foarte interesante ale prietenului şi ghidului său intelectual, Luther, şi soţia acestuia, Catherine Bore (la stânga uşii de intrare).
Pictorii veneţieni
Pictorii veneţieni din secolul XV şi din primii ani ai secolului XVI sunt reprezentaţi în Camera 21 prin Giovanni Bellini (1435-1516) şi ucenicul său, Giorgione (1477-1510). Faimoasa Alegorie Sacră (28) de Bellini este o compoziţie în arc în care peisajul foarte bine echilibrat, armonia culorilor şi calitatea de vis a apei şi a luminii produc o viziune contemplativă şi o combină pentru a crea o remarcabilă atmosferă serenă. În două lucrări de început ale lui Giorgione – Judecarea prin foc a tânărului Moise în faţa faraonului şi Judecarea lui Solomon (la stânga uşii) – compoziţia pare să fie structurată în jurul luminii. Peisajul, învăluit de o ceaţă uşoară (sfumato) într-un stil reminiscent al lui da Vinci devine caracteristica esenţială a picturii.
Camera 22
Camera 22 expune lucrări realizate de alţi fruntaşi ai picturii germane şi de un număr de artişti flamanzi – Albrecht Altdorfer (1480-1536), fondatorul Şcolii Dunărene şi unul dintre înaintaşii picturii peisagistice, cu două scene pictate într-un mod strălucitor din viaţa Sf. Florian (peretele opus intrării – dreapta) în care caracterele, tratate cu un popular realism, sunt descrise în faţa unui peisaj imaginar străpuns de lumini fantasmagorice. Hans Holbein cel Tânăr (1497-1543), care la vârsta de aproximativ 40 de ani a devenit pictorul oficial de la curtea lui Henric al VIII-lea (Anglia), este reprezentat aici de un autoportret şi de un excelent portret al Ambasadorului Sir Richard Southwell (pe cealaltă latură a coridorului, spre Camera 23). Pictorii flamanzi Joos van Cleve (cca 1485-1540) şi Van Orley (cca 1490-1540), fiecare cu un portret al unui bărbat necunoscut şi cu un portret al soţiilor lor (pe partea stângă a coridorului spre Camera 23).
Camera 23
Camera 23 îi este dedicată lui Correggio, ale cărui picturi, descrise drept “blânde şi delicate” de scriitorul francez Stendhall, foloseşte într-un fel neobişnuit tehnica sensibilă sfumato a lui Leonardo da Vinci. Lucrarea sa Adorarea Copilului Isus (29), care este scăldată de o semi-lumină abstractă aurie, produc o minunată armonie, într-un fel afectată, graţie primelor începuturi ale Manerismului.
Camera 24
Camera 24, decorată în timpul secolului XVII, pentru a găzdui bijuteriile Medicilor, conţine o colecţie de medalioane şi portrete în miniatură.
Din coridorul ce leagă cele două aripi ale clădirii se poate observa o rafinată privelişte asupra Ponte Vecchio (în planul apropiat) şi până peste Râul Arno, la San Miniato, pe deal.
Multumesc mult pentru acest ghid!