Camera lui Botticelli
Camera lui Botticelli (10-14) este cea mai împodobită din galerie. În afară de o serie de picturi realizate de maeştrii Renaşterii, faimoase în întreaga lume, aceasta conţine de asemenea splendide lucrări ce indică influenţa reciprocă a pictorilor florentini şi primitivii flamanzi, influenţă ce a acompaniat schimburile comerciale din secolul XV. Principalele lucrări ale lui Botticelli (de la stânga la dreapta) includ Madona Magnifică (15), un rondel ce cuprinde remarcabile detalii şi o extraordinară armonie. Din cea mai bună perioadă din cariera artistului provine alegorica Naştere a lui Venus (16) şi (pe peretele următor) Primăvara (17), care sunt fără îndoială cel mai reprezentativ exemplu al idealismului şi lirismului poetic al lui Botticelli care caracterizează de fapt cultura umanistă, promovată la curtea lui Lorenzo Magnificul.
Artistul, “care a căutat prin mişcările trupului să descrie mişcările sufletului”, trasează aproape cu perfecţiune detaliile care constituie o armonie artistică care se apropie de spiritualitate, cu liniile sale curbe, trăsăturile foarte precise şi expresiile faciale. În Naşterea lui Venus, o tânără femeie exprimând o melancolică şi fragilă graţie se ridică din marea şi cerul ce se văd în fundal, pictate de artist în tonuri remarcabil de transparente. Se spune că artistul a reprezentat în această pictură trăsăturile lui Simonetta Vespucci, amanta lui Giuliano, fratele lui Lorenzo Magnificul.
Liniile ondulate ale îmbrăcăminţii, părul bătut de vânt şi figura lui Venus dau scenei o graţie apropiată de calitatea unui dans. În Primavera, caracterele se mişcă pe un fundal întunecat descriind o regiune de ţară împodobită cu flori şi fructe, într-un stil înrudit cu tapiseria. Zefirul (dreapta) o convinge pe Flora, în timp ce Primăvara se apropie, putând fi recunoscută datorită îmbrăcăminţii sale florale (acest caracter, singurul care zâmbeşte în lucrările lui Botticelli, a fost legat de Simonetta). Venus (în centru) este flancată (stânga) de Trei Graţii şi de Mercur.
Între aceste două lucrări este expusă pictura lui Botticelli Pallas şi Centaurul, descriind bestialitatea gândurilor celor doi, şi admirabila sa lucrare Madona de Pomegranate, un alt rondel în care artistul descrie o măiestrie căpătată din contactele sale cu orfevrierii. Micuţa pictură ce urmează lângă cea din urmă este faimoasa Calomnie, o lucrare târzie, care arată dezvoltarea măiestriei artistului. Ultimii săi ani au fost profund marcaţi de misticismul lui Savonarola. Imediat după Primavera se află o Adorare a Magilor descriind mai mulţi membri ai familiei de Medici. Cosimo cel Bătrân, îngenuncheat la picioarele Fecioarei Maria, Lorenzo (stânga) sprijinindu-se în sabia sa şi, în grup (dreapta), se află fratele său Guiliano, îmbrăcat într-un vestmânt sobru, recognoscibil după părul său negru. Caracterul în galben (în depărtare) se spune că ar fi chiar Botticelli.
Tripticul Portinari
Tripticul Portinari (18), opus de Naşterea lui Venus, este o capodoperă a lui Hugo Van der Goes. A fost pictată la circa 1478 pentru reprezentanţa bancară din Bruges a familiei de Medici. Panelul central descrie Adorarea Păstorilor. Donatorii şi copii lor sunt arătaţi îngenuncheaţi la stânga şi la dreapta. Această lucrare structurată cu măiestrie, pictată în culori adânci, reflectă o influenţă italiană în gustul pentru compoziţiile uriaşe şi caractere în mărime naturală. Realismul acestora – chipul ciobanilor a căror faţă este luminată de o naivă curiozitate şi bucurie – au avut un mare efect asupra artiştilor florentini, deoarece se poate vedea meticuloasa atenţie pentru detaliu şi tehnicile de maestru folosite pentru a picta peisajul, unde o serie de planuri succesive creează o remarcabilă adâncime.
Această tehnică, împrumutată de la artiştii flamanzi, poate fi văzută de asemenea şi în Adorarea Magilor, un medalion pictat în 1487 de Domenico Ghirlandaio (la stânga de Tripticul Portinari).
Multumesc mult pentru acest ghid!