Ghid Turistic Istanbul (Constantinopole)
TOPKAPI Prima curte
Prima curte
Principala intrare în palat este prin Bab-ı Humayun (Poarta Imperială), prima poartă a palatului (construită în 1428). Prima curte este folosită în zilele noastre ca loc de parcare. La stânga acesteia se poate vedea Hagia Eirene.
A doua curte
Trecând prin cea de-a doua poartă, numită Bab-üs-Selam (Poarta omagiilor, numărul 1 ca importanţă), se va ajunge în cea de-a doua curte. Aici se formează şase alei:
La dreapta, prima şi cea de-a doua alee conduc spre bucătăriile palatului (nr. 2). Cea de-a treia alee conduce spre cea de-a treia poartă, “Bab-üs-Saadet” (nr. 5). Cea de-a patra alee conduce spre Divan (Camera de consiliu). Cea de-a patra conduce spre harem.
Aleea de pe partea stângă, cea de-a şasea, conduce spre Salonul imperial (nr. 8).
O vom lua pe cea de-a doua alee, pentru a ajunge la Bucătăriile Imperiale. În urma unui incendiu, acestea au fost reconstruite de Sinan, în 1574. Este o clădire lungă, cu zece camere, cu domuri (cupole) şi cuptoare. Pentru peste opt sute de ani, 800 de oameni lucrau în echipa bucătăriei. Acest număr era suplimentat, până la 1.000 în timpul festivităţilor. Aprovizionarea acestei bucătării impresionante includea 30.000 de pui, 23.000 de oi, 14.000 de vaci şi mari cantităţi de fructe şi legume.
Astăzi, bucătăriile găzduiesc o bogată expoziţie de porţelanuri chinezeşti şi japoneze. După colecţiile de la Beijing şi Dresda, se apune că aceasta este cea de-a treia colecţie, ca bogăţie, din lume, cu peste 10.700 de piese rare şi de valoare.
Camerele sunt aranjate după cum urmează:
Seriile Celadon (secolele X ÷ XIV)
Acestea sunt cele mai vechi şi cele mai valoroase piese de porţelan din întreaga colecţie. Celadon este de fapt un amestec de jad şi caolin. Când era servită mâncare otrăvită, celadonul îşi modifica culoarea şi emailul se fisura. Acestea au fost foarte folosite de când sultanii au devenit speriaţi de pericolul otrăvirii. Obiectele aparţin dinastiilor Ming, Yuan şi Sung.
Seriile în alb-albastru (secolele XIV ÷ XIX)
Acestea reprezintă cea mai numeroasă parte a colecţiei şi provine din dinastia Ming. Fundalul alb este decorat cu peisaje, dragoni, animale şi motive florale în albastru-cobalt.
Seriile dintr-o singură culoare (secolele XV ÷ XVII)
Acestea sunt porţelanuri albe şi galbene, care provin din era Ming.
Seriile colorate (secolele XVI ÷ XVIII)
Aceste obiecte provin în principal de la sfârşitul dinastiei Ming.
Colecţia de porţelanuri japoneze (secolele XVII ÷ XIX)
Aceasta reprezintă doar o mică parte a colecţiei. În general acestea sunt foarte colorate şi au fost fabricate conform gusturilor europene şi cererilor de export.
Vechile ustensile din bronz ale bucătăriei sunt expuse într-una dintre camerele alăturate. Aici pot fi văzute cazane şi vase de dimensiuni impresionante, platouri aurite, veselă etc.
Micuţa clădire cu domuri din partea din spate, nordică, a bucătăriilor, servea ca rafinărie de ulei de măsline şi fabrică pentru realizarea săpunului. În prezent aici este găzduită o minunată colecţie de porţelanuri şi obiecte din sticlă, realizate în manufacturile din Istanbul, în secolele XVIII şi XIX.
Colecţia de porţelanuri şi obiecte din argint (nr. 4)
Această colecţie este expusă în partea opusă a bucătăriei şi a fost afişată pe două etaje, încă din 1984. Partea principală o reprezintă obiectele din argint, în principal cadouri prezentate sultanului, printre care pot fi distinse şi porţelanuri europene, la nivelul superior (din Limoges, Sevres, Meissen, Augarten, Petersburg, etc. – secolele XVIII-XIX). Urmează…
Divanul sau Camera de Consiliu (Kubbealti) (nr. 6)
Divanul constă din două camere alăturate:
- a) Biroul marelui vizir
- b) Biroul Înregistrărilor publice.
Deasupra locului unde stătea marele vizir se află o mică fereastră cu grilaj. Când consiliul era în sesiune, sultanul putea urmări oricând desfăşurarea acestora, din spatele unei perdele. În timpul acestor sesiuni, zona era supravegheată din turnurile uriaşe, pentru a preveni orice gen de spionaj. Tot în această cameră, vizirii îi primeau pe ambasadorii străini.
Colecţia de arme (nr. 7)
Clădirea, care are ferestre cu gratii, este situată după divan şu este una dintre cele mai vechi clădiri ale palatului. Se obişnuia ca tezaurul sultanului să fie depozitat aici, astăzi aici fiind expuse în acest loc armuri otomane, persane şi arabe.
Cea de-a cincea alee conduce spre harem.
Urmând cea de-a şasea alee se va ajunge la grajdurile regale (nr. 8) unde sunt expuse acum valoroase trăsuri şi harnaşamente imperiale.
Cea de-a treia alee, din mijloc, conduce spre o poartă cu acoperiş în faţă, care este susţinut de patru coloane.
Această poartă se numeşte “Bab-üs-Saadet” (Poarta Binecuvântării) şi datează din secolul XVI (nr. 5). În faţa acestei porţi, noul sultan primea omagiile în timpul sărbătorilor religioase şi oferea titluri şi distincţii, după ce comandanţii armatei se aşezau.
Cea de-a treia curte
În spatele Porţii Binecuvântării se află Arz Odası (Camera de Audienţă sau “odaia de primit arzuri”) (nr. 9). În această clădire elaborios decorată, sultanul stătea pe tronul din aur cu smaralde, primind ambasadorii din ţările străine. În timpul acestor sesiuni, apa curgea în fântâna de la intrarea clădirii, avertizând populaţia că se desfăşoară discuţii confidenţiale.. În ambele părţi ale Porţii Binecuvântării se aflau încăperi ale eunucului alb, care era însărcinat cu administrarea şi disciplina şcolii (nr. 10). Din aceste încăperi se ajunge pe latura estică a curţii, unde poate fi examinată o colecţie de broderii.
Latura estică a curţii mai include Seferli Koğuşu (Şcoala de pregătire a pajilor) (nr. 11), care constă din două camere lungi, adiacente, care găzduiesc acum garderoba imperială. În faţa camerei este expusă o fascinantă colecţie de costume îmbrăcate de sultani şi realizate din mătase, satin sau catifea. Costumele prinţilor, realizate conform unui anumit model, din mătase, ocupă camera alăturată.
