Ghid Turistic Istanbul (Constantinopole)
Bosforul (Bogazici)
Numele de Bosfor înseamnă “vadul vacii” şi îşi trage numele de la un mit:
Io a fost un favorit la lui Zeus, dar Hera, soţia lui Zeus, era geloasă pe acesta. Pentru a-l proteja pe Io, Zeus l-a transformat într-o vacă, dar Hera a trimis o albină, care a enervat vaca, astfel încât aceasta s-a aruncat în Bosfor şi a trecut strâmtoarea.
Bosforul se deschide dinspre Marea Neagră şi conduce până în Marea Marmara. Are o lungime de 31,7 kilometri. La Büyükdere, lăţimea este de 3,3 kilometri şi cel mai strâmt punct (660 de metri) este la castelul Rumeli Hisari, cel mai larg loc are 4,7 kilometri şi adâncimea aproximativă este de 70 de metri. Cel mai adânc punct este la Akintiburnu (100 de metri), unde curentul este cel mai puternic.
Două curente se pot simţi efectiv în Bosfor: un curent de suprafaţă şi unul de mică adâncime (sub-suprafaţă), care este situat la aproximativ 40 de metri de suprafaţă.
Prin curentul de suprafaţă apa circulă cu o viteză de 3-4 km/oră, dinspre Marea Neagră spre Marea Marmara şi curentul inferior deplasează apele sărate şi mult mai dense dinspre Marea Marmara spre Marea Neagră.
Ambele maluri ale Bosforului sunt împânzite cu golfuri şi porturi. Palate, castele, sate şi păduri de conifere, copaci plani şi magnolii decorează acest tărâm de vis situat între Europa şi Asia. Astăzi, Bosforul este un resort destinat vacanţelor de vară, unde se recreează mii de orăşeni.
Urmând cuceririi (1453), Istanbulul s-a dezvoltat în spatele zidurilor oraşului şi se pare că cel care a demarat construcţia aşezărilor în jurul Bosforului a fost sultanul Soliman Magnificul (secolul XVI). Moscheele şi primele yalis (palate de vară ale înaltelor oficialităţi), au fost construite ulterior. În secolul XVII, yalis şi palatele de vară ale sultanilor, s-au extins spre nord, de-a lungul ambelor maluri. Clădirile, care împodobesc malurile precum nişte perle, au fost construite până în secolul XIX din lemn şi din punct de vedere arhitectural au fost influenţate de stilul rococo. Odată cu secolul XIX, a pornit o eră diferită, şi din ce în ce mai multe persoane şi-au întemeiat aşezări de-a lungul Bosforului. La mijlocul acestui secol, palate splendide, cum ar fi Dolmabahçe, Beylerbeyi şi Küçüksu, au fost construite în stil european. În timpurile noastre, statul a luat în considerare ameninţarea întregii zone a Bosforului, a frumuseţii coastelor sale şi a existenţei palatelor (yalis). În paralel au fost emise o serie de legi foarte drastice, care au pus sub protecţia statului Bosforul şi valoroasele clădiri de pe coastele acestuia.
Vom porni în continuare să explorăm Bosforul. Descripţia următoare nu va urma traseul feribotului, care nu face decât să traverseze într-un sens sau în celălalt Bosforul. Descrierea va urmări o “navigare” de-a lungul coastei europene a Bosforului, în direcţia Mării Negre şi va fi acoperită aceeaşi distanţă de-a lungul malului asiatic.
Coasta europeană a Bosforului: Conform rutei descrise mai sus, feribotul pleacă din punctul numărul 4, de la Podul Galata, şi navighează înapoi spre grandiosul Palat Dolmabahçe, oprindu-se în prima staţie.
Beşiktaş (piatră de leagăn) este numele primului district (cartier). Mizeul Marinei (vezi supra) este localizat în spatele debarcaderului pentru feribot. În parcul care-i urmează muzeului, se află statuia amiralului otoman “Barbaros Hayrettin Paşa” (Barbarosa), care a trăit în secolul XVI. În 1946, statuia a fost ridicată cu ocazia celei de-a 400-a sărbătoriri a morţii marelui amiral.
Ceva mai departe, pe partea stângă, vom vedea Palatul Çiragan, care a fost construit în 1864 şi cuprins de incendiu în anul 1910. Pe colina din spatele palatului se află Parcul Yildiz (Parcul stelelor), cu un palat şi un plăcut pavilion.
Ortaköy (satul de mijloc) este cea de-a doua oprire pe coasta europeană. Este situat chiar după Podul Bosfor. Drăguţa “Moschee Ortaköy”, din secolul XIX, este situată pe mal, în dreptul unuia dintre pilonii podului. Vom naviga în continuare pe sub podul suspendat ce trece peste Bosfor. Pe 29 octombrie 1973, acest pod a fost dedicat aniversării celei de-a 50-a aniversări a fondării Republicii Turcia. Podul a fost construit de firma germană “Hoch-Tief” şi a fost finalizat în trei ani şi jumătate, având 1074 de metri între ambii piloni şi o lungime totală de 1560 metri, pilonii în sine având o înălţime de 165 de metri. Autostrada trece la aproximativ 64 de metri de nivelul mării şi are o lăţime de 33,40 de metri, având şase benzi destinate traficului.
Acesta este cel de-al doilea pod suspendat al Europei şi al cincilea ca lungime din lume, după Podul Humber, din Anglia, Verranzano-Narrows din New York, Podul Porţii de Aur din San Francisco şi Podul Mackinac din Michigan.
Aproximativ 200.000 de vehicule traversează podul în fiecare zi şi până acum s-a plătit pentru aceste treceri de trei ori preţul podului. Din cauza traficului greu care traversează podul, se plănuieşte construirea a încă un pod peste Bosfor.
Kuruçeşme este din păcate singurul sat urât, cu un ambient geologic deprimant, dar autorităţile plănuiesc să restaureze acestă suprafaţă în viitorul apropiat.
Arnavutköy (satul Albanez) a fost în vechime locuit de albanezi. Are un port pitoresc cu vile vechi situate de-a lungul coastei. Adâncimea cea mai mare a Bosforului se înregistrează aici, la Arnavutköy (100 m).
Bebek cu înălţimile sale este localizat în golful cu acelaşi nume. În partea dreaptă, deasupra intrândului de ape, se află Ambasada Egiptului. Astăzi, Bebek este una dintre cele mai populate regiuni din apropierea Istanbulului. Universitatea Bisforului este situată pe colina din nord.
Rumeli Hisari este cea mai frumoasă zonă a Bosforului. Punctul cel mai îngust al Bosforului, de 660 de metri, este între cele două vechi castele otmane, care sunt situate faţă în faţă. Pe malul european vom vedea marea “Rumeli Hisari”, citadelă de la mijlocul secolului XV (vezi supra) şi micuţa şi vechea Anadolu Hisari, din secolul XIV (supra), situată pe malul asiatic.
În anul 512 î.Hr, regele persan Darius I a poruncit construirea unui pod de vase în acest loc, unde avea masată o armată de 700.000 de oameni împotriva sciţilor. În 1097, cruciaţii au trecut strâmtoarea în acest punct şi la fel au făcut şi otomanii, în 1452.
Vom naviga în continuare pe sub noul pod “Fatih Sultan Mehmet” (sultanul Mehmet Cuceritorul). Podul a fost construit de un trust de firme turcească, japoneză şi italiană şi a fost finalizat pe 3 iulie 1988, după 26 de luni de muncă. Nivelul drumului este la 64 de metri deasupra mării şi are o lăţime de 39 de metri, având 8 benzi de trafic. Acest pod are o lungime de 1.510 metri, pilonii în sine având o înălţime de 106 de metri. Este cel de-al şaselea pod ca mărime din lume şi a costat aproximativ 120 de dolari americani.
Baltalimani (portul central) este un nume luat după amiralul lui Mehmet II. Aici amiralul a construit galere speciale, care au dragat zona până la Cornul de Aur.
Emirgan îşi trage numele de la numele persan “Emir Khan”, care a locuit aici după ce s-a predat sultanului Murat IV, în secolul XVII. Locuitorii Istanbulului vizitează acest oraş pentru a savura faimosul ceai turcesc, preparat în samovare, în grădinile pentru ceai, care sunt umbrite de copaci. Oraşul are şi un parc cu o grădină de lalele. În fiecare an, la sfârşitul lunii aprilie, un festival minunat se ţine aici.
Istinye conform legendei, argonauţii au ridicat aici un templu. Mai târziu, Constantin cel Mare a construit o mănăstire în acelaşi loc. Astăzi, golful este folosit pentru docurile plutitoare, folosite la întreţinerea marilor nave. Este o veste bună faptul că acestea vor fi transferate curând pe coastele Mării Marmara.
Yeniköy (satul nou) este un oraş popular destinat excursiilor, cu minunate vile şi grădini. Lungul drum spre vechile ambasade de vară începea de aici. Construit cu bun gust, yali (palatul de vară) al lui Sait Halim Paşa este localizat imediat după Hotelul Carlton, pe malul mării. Datează din secolul XIX şi a aparţinut unuia dintre marii viziri ai Imperiului Otoman.
Tarabya – acest nume este o formă modificată a cuvântului “therapia”, care înseamnă cură. Este localizat în golful cu acelaşi nume. Ambasada de vară a Germaniei era situată pe coasta sudică. Sultanul Abdülahamit a dăruit acest teritoriu împăratului Wilhelm. Aici sunt multe restaurante care oferă meniuri din produse marine, situate de-a lungul malului mării. Modernul Hotel Tarabya este localizat la nord de acest golf, care este plin de bărci în cea mai mare parte a timpului.
Büyükdere (pârâul cel mare) este un resort popular de vară. Bosforul are aici o lăţime de 3,3 kilometri. Aici se aflau ambasadele de vară spaniolă şi rusească. De aici, un drum conduce spre “Pădurea Belgrad”, 10 km mai departe. Este singura pădure din Istanbulul European. Odinioară aici se afla un sat cu acelaşi nume. După cucerirea Belgradului (1521), Soliman Magnificul a populat acest loc cu săteni de acolo pentru a întreţine rezervoarele şi apeductele care alimentează cisternele din oraş. Din acest oraş vom avea prima imagine asupra Mării Negre.
Sariyer: De-a lungul Bosforului, în acest loc, se află un întins sat care are o foarte interesantă piaţă de peşte. Aici se află Muzeul lui “Sadberk Koç Hanim”, care este de remarcat. Este o casă veche cu un fond galben, unde este expusă o veche colecţie de cristale, porţelanuri şi obiecte din argint.
Rumeli Kavagi: Acest sat de pescari, unde puteţi mânca peşte proaspăt la un preţ modic, este localizat la 2 km de Sariyer. Aceasta este ultima oprire a feribotului şi drumul public se termină aici iar drumul militar este închis publicului.
Rumeli Feneri (cartierul european – Fanarul) este ultimul sat de pe coasta europeană. La gura Bosforului se află două mici insuliţe, de unde Iason şi argonauţii săi au navigat mai departe pe drumul spre Colchina, în căutarea lânei de aur. De fiecare dată când un vas navighează spre Marea Neagră va trece printre aceste insuliţe, riscând să se ciocnească de ele. Bravii argonauţi au reuşit să se strecoare printre cele două insuliţe cu ajutorul zeiţei Atena.
Malul asiatic al Strâmtorii Bosfor (întoarcerea spre Istanbul)
Anadolu Feneri (cartierul asiatic) este ultimul sat de-a lungul coastei asiatice a Bosforului.
Anadolu Kavagi este ultima oprire a feribotului. Este un sat tipic pescăresc, de unde palatul genovez din secolul XIV, de origine bizantină, domină peisajul.
Hünkar Iskelesi, unde sultanii aveau odinioară palatele de vară, a dat numele tratatului semnat aici în 1833 între Imperiul Otoman şi Rusia, pentru păstrarea navelor de război în Dardanele.
Beykoz este localizat la nord de golful cu acelaşi nume, unde în 1854 flota anglo-franceză a ancorat, înainte de atacul din Crimeea. În fundal se află dealul cu o înălţime de 200 de metri, Joshua (Yuşa Tepesi), care domină întreaga regiune.
Paşabahce (Grădina paşei) este localizată în centrul Golfului Beykoz, pe coasa de unde se pot vedea ruinele palatului în stil persan al lui Murat III (din secolul XVI). Astăzi aici este o zonă industrială cu o fabrică de sticlă şi o distilerie de alcool.
Çubuklu este situat pe coasta sudică a aceluiaşi golf. În perioada bizantină aici a fost faimoasa “mănăstire a celor care nu dorm”, construită de Alexandru cel Mare, unde călugării se rugau zi şi noapte. Pe colină se află fosta reşedinţă de vară a vice-regelui Egiptului “Abbas Hilmi Paşa”.
Kanlica a fost foarte faimoasă datorită centrului de producere a iaurtului, timp de mai multe secole. De-a lungul acestei coaste se află două yalis (case de vară) care i-au aparţinut lui Saffet Paşa, în secolul XVIII şi lui Amacazade Huseyn Paşa, fost mare vizir; cea de-a doua yali, care în partea din faţă este aşezată pe stâlpi, deasupra apei, a fost construită în 1698 şi este cea mai veche clădire din lemn de pe Bosfor.
Anadolu Hisari (Castelul Asiei): Aici sunt două curente de apă care se varsă în Bosfor; Gösku (curentul cerului) şi Küçüksu (micuţul curent), care se află la o distanţă de 200 de metri unul de altul. Micuţul castel otoman Anadolul Hisari, construit în 1398 (vezi supra) se află la gura lui Gösku. La mijloc a fost construit Palatul Küçüksu, din secolul XIX (reşedinţa de vară a sultanului Abdülmecit I), situat între cele două cursuri. De remarcat este fântâna elaborată din interiorul palatului.
Kandilli: Aici se află cele mai multe reşedinţe de vară, printre care cea mai bine păstrată este “Yali-a contelui Ostrolog”, construită în 1790. Pe dealul de deasupra Kandilli se află un mare liceu de fete, care a fost palatul Adilei Sultan, sora sultanului Abdülaziz, în secolul XIX. Din acest punct, vederea spre Bosfor este magnifică.
Vaniköy îşi trage numele de la şeicul Vani, un predicator musulman din timpul sultanului Mehmet II (secolul XV). Deasupra acestui sat se află un observator astronomic şi un centru meteorologic.
Çengeiköy (satul ascetului) a fost denumit după ascetul întâlnit de sultanul Mehmet II în acestă regiune. Piaţa satului, cu copaci bătrâni şi cafenele tradiţionale este foarte pitorească. Clădirea mare şi impunătoare de pe coastă este un colegiu de antrenament militar (Kuleli) din secolul XIX.
Beylerbeyi (duce): Palatul beylerbeyului din secolul XIX este situat pe coastă, imediat după piciorul Podului Bosfor. Ultimii sultani îşi primeau oaspeţii aici.
Moscheea beylerbeyului datează din secolul XVIII şi a fost construită în timpul domniei sultanului Abdülhamit I. Reşedinţa de vară roz (yali) – “Vila Bosfor” -, are o minunată grădină, care poate vizitată în prezent de turişti şi este situată în apropierea moscheea.
Pe malul bosforului vom vedea cea mai impresionantă şi cea mai întinsă yali dintre vechile yali, Reşedinţa Roşie a lui Mustafa Emin Paşa (din secolul XVIII).
Kuzguncuk (micuţa ravenă) este un alt sătuc drăguţ, cu reşedinţe de vară.
Üsküdar este vechea Scutari, pe care v-am prezentat-o deja. Navigând pe lângă Turnul Fecioarei, vom reveni în punctul de plecare şi feribotul nostru se va opri.
