Ghid Turistic Istanbul (Constantinopole)

Tezaurul TOPKAPI

Această clădire a fost iniţial construită de Mehmet II pentru a fi folosită ca palat de vară, dar în secolul XVI a fost transformată în tezaur, în timpul domniei lui Selim I. Astăzi, în cele patru camere ale clădirii, sunt expuse piese de bijuterie unice şi foarte preţioase, care au aparţinut sultanilor. Unele dintre aceste piese au fost daruri, altele erau luate de sultan şi altele erau tribut.

Camera 1:

În mijlocul acesteia se află săbii şi pumnale din aur incrustate cu giuvaeruri, narghilele de cristal, ceşti de cafea şi boluri preţioase. Printre aceste obiecte, de o deosebită atenţie trebuie să se bucure statuetele unui sclav negru şi cea a unui şeic aşezat pe tronul său, deoarece picioarele sclavului şi trupul şeicului au fost fiecare realizate dintr-o perlă mare.

Alte exponate sunt magnifica armură a sultanului Mustafa III, tronul lui Murat IV, decorat cu fildeş, perle şi jad, suporturi de lumânări din aur, o nuia incrustată cu diamante (dăruită sultanului Abdülhamit II de către împăratul german, Wilhelm II), miniatura din aur a unui palat chinezesc şi o cutie muzicală indiană din aur, cu un motiv reprezentând un elefant, realizat din aur (din secolul XVII).

Camera 2:

În mijlocul ei se află tronul sultanului Ahmet I (secolul XVII), realizat din lemn de mahon. În jurul acestuia se află pandantive preţioase, un magnific pendul al lui Abdülhamit I şi Ahmet I,  un turban cu giuvaeruri, o biserică în miniatură împodobită diamante şi rubine, obiecte din jad, un leagăn din aur pentru prinţii nou-născuţi şi, alături de tronul lui Ahmet I este agăţat faimosul pumnal din filmul “Topkapı”. Mânerul de aur al acestuia este împodobit cu trei smaralde mari. Unul dintre aceste smaralde cântăreşte 3.260 de grame (cel mai mare smarald din lume), celelalte cântărind aproximativ 1.310 grame.

Camera 3:

În această cameră se află cel de-al şaptelea diamant (ca mărime) din lume, “Diamantul cât o lingură”. Acesta are 86 de carate şi este montat în aur şi înconjurat de 49 de briliante.

În secolul XVIII, un ambasador francez, numit Pigout, a adus acest diamant în Franţa de la  un maharajah. Mama lui Napoleon l-a scos la licitaţie. Oricum, ea a vândut diamantul pentru a-şi salva fiul din exil. Tepedelenli Ali Paşa (marele vizir) l-a cumpărat. Datorită faptului că acesta a colaborat la o rebeliune împotriva sultanului Mahmut II, în secolul XIX, tezaurul şi proprietatea marelui vizir au fost confiscate. Aceasta este povestea diamantului, care a ajuns în cele din urmă în palat. Mărturia acestei legende este o pictură a lui Ali Paşa, cu un diamant foarte asemănător cu acesta fixat pe turban. Alături de acest diamant, în această încăpere mai sunt expuse două sfeşnice de aur, fiecare cântărind 48 de kilograme şi împodobit cu 6666 de briliante. “Tronul de bairam” (folosit la sărbătorile religioase), a fost realizat din 250 de kilograme de aur, este incrustat cu pietre preţioase şi nuferi. Tot aici se mai află un Coran acoperit cu giuvaeruri. Între cea de-a treia şi cea de-a patra cameră se află o terasă cu o impresionantă privelişte. No o rataţi !

Camera 4:

În mijlocul acestei camere se află tronul otomano-indian realizat din aur şi incrustat cu perle şi smaralde, un dar pentru sultanul Mahmut I din partea şahului persan Nadir.

Alte exponate importante expuse aici sunt oasele de la mână şi braţ ale Sfântului Ioan Botezătorul montate în aur, o valoroasă cutie de prizat tutun, lacăte din fildeş, arme splendide etc.

Pavilionul portretelor şi miniaturilor (nr. 13)

Aceasta este o clădire cu nivele superioare. La primul etaj sunt expuse miniaturi, caligrafii şi picturi din lumea turco-islamică (secolele XIII ÷ XVII). La mezanin se află o colecţie de portrete ale sultanilor. Clădirea a fost numită “Kiler Koguşu” (şcoala pajilor pentru comisariat).

Colecţia de ceasuri (nr. 14)

Această colecţie constă din fabuloase ceasuri turceşti, englezeşti şi franceze, realizate între secolele XVI ÷ XX. De o atracţie specială se bucură cele două colivii, ceasuri realizate în acelaşi timp şi un instrument astronomic francez ce are în interior un ceas.

Colecţia de relicve (nr. 15)

Este situată într-o clădire care are o faţadă împodobită cu ţigle. Construcţia este cea mai venerată din întregul complex. În partea din faţă sunt agăţate două candelabre de cristal mari, în formă de glob. În camerele cu acoperişul bombat (domuri) sunt expuse sfinte relicve ale islamului şi relicvele personale ale profetului Mahomed. Acestea au fost aduse din Egipt de Selim I, după cucerirea acestei ţări, în 1517. Zidurile sunt acoperite cu ţigle foarte frumoase din Iznik.

În prima cameră se află săbiile primilor patru califi, o bucată din Poarta Kaaba din Mecca, cheile de argint de la aceasta, o streaşină din Kabba şi o miniatură a moscheii Umar din Ierusalim, realizată din sidef. Acestea au fost trimise sultanului Abdülhamit II de patriarhul Ierusalimului, pentru a comemora cea de-a 25-a aniversare a tronului (secolul XIX).

În cea de-a doua cameră se află un mic exponat, acoperitoarea de aur solid a Hacer-i Esved, fiind expusă şi sfânta piatră din Kabba. Alte obiecte expuse sunt relicvele personale ale profetului: amprentele picioarelor acestuia, sigiliul său din chihlimbar, una dintre vechile scrisori scrise de acesta pe piele de gazelă şi o cutie în care sunt păstrate părul din barba lui şi pământ din locul în care a fost îngropat.

Trecând printr-o uşă cu grilaj, se ajunge în cea de-a treia cameră, unde expus tronul de argint al profetului, pe care Murat IV l-a adus în palat în secolul XVII. Lângă acesta sunt expuse arcul şi sabia de aur a profetului.

Sultanul obişnuia să viziteze această cameră sfântă împreună cu înaltele oficialităţi, o singură dată pe an, în a 15-a zi a Ramadanului.

Colecţia de caligrafii (nr. 16)

Această cameră servea ca sală a Camerei Private (Hasoda Koguşu). Era cea mai înaltă dintre diviziunile şcolii palatului. În această clădire sunt expuse astăzi cărţi, manuscrise şi caligrafii.

Noua bibliotecă (nr. 17)

Datând încă din secolul XV, aceasta este una dintre cele mai vechi clădiri din suprafaţa palatului şi este denumită ‘Agalar Camii’ (principala moschee a şcolii palatului). După declararea Republicii, aceasta a fost transformată în bibliotecă, în 1928. Astăzi aici sunt păstrate 13.500 de manuscrise arabe, persane şi greceşti.

Biblioteca sultanului Ahmet III (nr. 18)

Sultanul Ahmet III şi-a construit această librărie în 1719. Aceasta este o clădire cu dom şi marmură, decorată cu ţigle de Iznik. Salonul din partea opusă intrării a fost colţul de lectură a sultanului. Anticul inventar de cărţi, datând din timpul înfiinţării bibliotecii şi axa pe care sultanul a descris prima indicaţie de construcţie, pe podea, sunt expuse aici. O drăguţă fântână, situată în salon, împodobeşte vechea bibliotecă.

Cea de-a patra curte

La dreapta se află micuţa “Moschee Sofa” (nr. 19), construită de Mahmut II. Mai de parte se află “Chioşcul medical” (nr. 25), o anexă târzie a clădirii palatului. Aceasta a fost construită în 1840 de Abdulmecit I, înainte de a se muta în Palatul Dolmabahçe. Acesta arată arhitectură otomană, sub influenţă europeană. La nivelul inferior se află un excelent restaurant cu vedere spre Marea Marmara.

În mijlocul curţii se află “Hekimbaşi Odasi” (Camera medicului şef), datând din secolul XV (nr. 20). Avea o farmacie, de unde doctorul putea procura medicamente pentru cei ce locuiau în palat. Medicul şef supraveghea prepararea medicamentelor.

După ce treceţi de acestă construcţie veţi ajunge la “Sofa Kiosk” (pavilionul cu terasă) (nr. 21), care este un exemplu tipic de arhitectură otomană. A fost construit de Ahmet III. Mai întâi a servit pentru odihnă şi mai târziu, în Epoca Lalelei (1718-1730), a servit ca loc de primire a invitaţilor. Grădina de aici a fost folosită la faimoasele festivaluri ale lalelei, celebrate în fiecare an, în aprilie.

La final, vom ajunge pe o terasă ce oferă o impresionantă privelişte asupra Cornului de Aur. În centrul terasei, atrage un baldachin de aur. Aici era locul unde sultanul  Ibrahim (1640-1648) servea masa de seară, în sfânta lună a Ramadanului.

Alături de aceasta se află “Bagdad Köşk” (Pavilionul Bagdad) (nr. 22), construit de Murat IV, în 1639, pentru a comemora capturarea Bagdadului. Treptele de lângă pavilion conduc spre “Revan Köşk” (Pavilionul Revan) (nr. 23), care a fost construit de acelaşi sultan. Ambele sunt pavate cu ţiglă, atât în interior, cât şi în exterior şi sunt înconjurate de un portic cu coloane.

Ultima clădire, de pe partea stângă a baldachinului, este pavilionul Sultanului Ibrahim (nr. 24), din secolul XVII. Acesta servea ca o cameră de circumcizie pentru tinerii prinţi.