Ghid Turistic Istanbul (Constantinopole)

Ghid turistic Istanbul cu informații complete. Vizitează Istanbulul, capitala economică a Turciei, folosind un ghid turist pentru Turcia. Informații Istanbul cu date despre obiectivele de vizitat în acest mega-oraș.

Poziție geografică Istanbul

Istanbul, cel mai populat oraş din Turcia, are după ultimul recensământ 10 milioane de locuitori. Istanbulul este situat pe paralela de 41 de grade latitudine nordică ca şi Napoli. Din această cauză, clima este mai rece datorită vânturilor nordice şi în timpul verii este foarte plăcut de-a lungul coastei.

Istanbul este singurul oraş din lume care se întinde pe două continente. Partea principală a oraşului se află pe partea sud-estică a Europei, fiind separată de suburbiile din Asia, de către Bosfor. CORNUL DE AUR împarte regiunea europeană a oraşului în două secţiuni: Vechiul Stambul, la sud, şi Galata şi Boyoglu (vechea Pera) la nord. În final, bătrânul Skutari (acum Uskudar) este localizat pe malul asiatic al Bosforului.

Acest fascinant oraş se întinde de-a lungul coastelor Mării Marmara, Cornul de Aur şi Bosfor şi a fost locul a două imperii şi un centru al artei şi ştiinţei pentru câteva sute de ani.

Istorie Istanbul

Aşezarea Semistra a fost înfiinţată la capătul Cornului de Aur, în anul 1000 î.Hr. Ceva mai târziu, rezidenţii au fost nevoiţi să se mute pe înălţimile (acropole) de pe Seraglio, în punctul în care exista deja aşezarea Lygos, care era locuită încă din secolul IX î.Hr.

Legenda afirmă că Byzas din Megara a fost fondatorul coloniei greceşti Byzantium, şi în anul 667 î.Hr  a fost realizată acropola coloniei.

De la începutul istoriei sale, Byzantium a fost un important centru comercial. În războiul perşilor împotriva sciţilor, oraşul şi-a pus vasele la dispoziţia regelui persan Darius, ajutându-l să treacă Strâmtoarea Bosfor. Oraşul a rămas sub controlul persan până la bătălia de la Plataea, din 479 î.Hr. În urma victoriei, generalul spartan Pausanias a condus oraşul aşa cum a dorit. În anul 196, împăratul roman Septimius Sever a cucerit oraşul şi l-a distrus. Se crede că împăratul a reconstruit oraşul, la cererea fiului său. În acest proces de reconstrucţie, el a lărgit aşezarea printr-un nou zid înconjurător, construind Hipodromul şi palate. În anul 324, Licinius, rivalul împăratului Constantin I, a fugit la Byzantium. Constantin l-a urmărit şi l-a învins la Chrysopolis (Üsküdar). Oraşul l-a impresionat pe Constantin atât de mult, încât el l-a declarat capitala Imperiului Roman, în anul 330.

Constantin a denumit oraşul după numele lui, acesta devenind Constantinopole. El a decis să reconstruiască complet oraşul, cu intenţia de a crea o nouă Romă. El a împrejmuit oraşul cu un larg complex de ziduri şi a construit palate şi biserici. Succesorul său, Theodosius I, a ordonat ca templele necreştine să fie dărâmate şi a împărţit imperiul între cei doi fii ai săi. Honorius a condus vestul şi Arcadius – estul. Partea occidentală a imperiului a fost cucerită de generalul Odoacru, în timp ce partea orientală a imperiului a existat până în momentul când otomanii au cucerit Constantinopole (Istanbul), în 1453. Căderea Imperiului Roman de Apus a marcat de fapt începutul declinului Imperiului Roman de Răsărit, astfel încât, în cele din urmă, împăratul din est a ajuns să conducă numai Constantinopole.

Vârsta de aur a Istanbulului a fost în timpul domniei lui Iustinian (527-565). În momentul morţii sale, graniţele Imperiului Bizantin se întindeau de la Eufrat la Gibraltar. Oricum, vârsta de aur nu a durat prea mult. În timpul secolelor VII şi VIII oraşul a fost atacat de avari, perşi şi arabi. Anul 754 este important dintr-un anumit punct de vedere, şi anume că musulmanii au influenţat mişcarea iconoclastă, care condamna adorarea imaginilor (icoanelor). După sfârşitul mişcării iconoclaste, imperiul a atins ce-a de-a doua vârstă de aur, sub conducerea împăraţilor macedoneni (867-1057).

Cruciadele

Mai târziu, înfrângerea armatelor bizantine în est (la Mantzikert) la 1071, existenţa normanzilor în vest şi povara economică a cruciadelor au slăbit în mod considerabil imperiul.

Obiectivele cruciadei s-a modificat după ce cruciaţii au văzut bogăţiile Constantinopolului. Iniţial dorind să elibereze Ţara Sfântă de sub arabi, cruciaţii şi-au schimbat ţinta spre spolierea oraşului. În anul 1204, armatele celei de-a patra cruciadă au distrus şi devastat oraşul, fiind fondat la Constantinopole Imperiul Latin (1204-1261). Împăraţii bizantini au fugit la Niceea (Iznik), unde au stabilit un semi-imperiu bizantin, în timp ce un mare număr de fugari s-au refugiat şi la Trapezunt (Trabzon).

După dinastia latină din Istanbul, au succedat pe tronul Bizanţului Paleologii, în 1261, şi au domnit peste acest oraş care a fost cucerit de otomani în 1453. După această cucerire a început o nouă eră, Istanbulul devenind capitala Imperiului Otoman, rămânând cu acest statut timp de 470 de ani (1453-1923).

După cucerire, noua capitală a fost decorată cu moschee, palate, băi turceşti şi fântâni. În timpul acestei perioade de expansiune, din secolul XVI, imperiul a atins o culme de putere şi de exprimare artistică. În urma noilor cuceriri, imperiul se întindea de la Persia, în est, până la Viena, în vest şi din Africa de Nord, în sud, până la Rusia, în nord. Cel mai puternic sultan din această eră a fost Soliman (Suleiman) Magnificul, care a deţinut puterea pentru 46 de ani (1520-1566). A fost doar o pură coincidenţă şi o şansă bună că Sinan, cel mai faimos arhitect al imperiului, care a creat peste o sută de capodopere, a trăit în timpul domniei lui Soliman. Îi suntem recunoscători acestuia pentru capodoperele arhitecturale din Istanbul.

Succesorul lui Soliman a fost Selim II, a cărui mamă, cea de-a doua soţie a sultanului Soliman II, era numită “Roxelane”. Selim a avut norocul să moştenească un imperiu extraordinar de bine organizat, care a făcut importante progrese în domeniile ştiinţei şi artei. În secolele XVII şi XVIII sultanii au fost influenţaţi de marii viziri şi de ieniceri, până când aceştia au fost înfrânţi de Mahmut II, în 1826, prin executarea a 30.000 de ieniceri la Hipodrom.

În secolul XVIII, clădirile au fost proiectate în stilurile baroc şi rococo. Secolul XIX a fost plin de neînţelegeri cu ţările europene. Rusia devenise ameninţătoare, naţiunile din Balcani doreau să-şi declare propria independenţă şi egiptenii avansau spre Anatolia.

Războaiele 1911-1912

Ca rezultat al războaielor balcanice, între 1911 şi 1912, Grecia şi Bulgaria au devenit independente. Ţara s-a regăsit în tabăra pierzătorilor la sfârşitul primului război mondial, după care aliaţii au procedat la împărţirea între ei a rămăşiţelor Imperiului Otoman. Trupele aliate au ocupat Istanbulul şi grecii au debarcat la Smirna (Izmir) cu intenţia de a încorpora Anatolia de vest în Grecia Mare. Francezii au ocupat sud-estul Anatoliei şi italienii au ocupat sudul. Turcia a fost salvată prin efortul poporului său, care s-a răsculat în faţa acestei situaţii şi a pornit războiul pentru independenţă, sub comanda lui Mustafa Kemal Paşa (Atatürk). În 1922, ultimii invadatori greci au fost alungaţi din ţară şi imperiul a fost dizolvat. Ultimul sultan, Mehmet VI, a fost declarat rebel de către Atatürk şi a fugit din Turcia cu ajutorul vaselor de război englezeşti. El a murit în 1929 la San Remo. Un nepot al sultanului a fost numit calif, fără a avea însă vreo putere administrativă. La 29 octombrie 1923 Atatürk a fondat Republica Turcia. El a devenit primul preşedinte al republicii şi şi-a mutat reşedinţa la Ankara. În 1924 a fost abolit califatul. Califul Abdülmecit a părăsit ţara în acelaşi an şi a murit la Nisa, în 1944.

În 1928, Mustafa Kemal a început introducerea reformelor pentru modernizarea Turciei (ca de exemplu alfabetul latin, calendarul gregorian, monogamia, marcarea zilei de duminică ca zi liberă, dreptul de vot pentru femei etc.).