Ghid Turistic Istanbul (Constantinopole)
Moartea lui Ataturk
După moartea lui Atatürk, în 1938, a fost ales ca preşedinte Ismet Inönü. În cel de-al doilea război mondial, Turcia a rămas neutră până când a declarat război Germaniei, în 1945. În 1950, democraţii au câştigat alegerile, conducătorul acestora, Celal Bayar, devenind preşedinte iar Adnan Menderes prim-ministru. În 1952, Turcia a intrat în NATO. În 1960 administraţia Menderes a fost înlăturată. Noul preşedinte a devenit generalul Gürsel şi primul ministru Ismet Inönü. În 1965 Partidul Justiţiei a venit la putere şi Süleiman Demirel a devenit prim-ministru. Militarii au preluat din nou puterea în 1971, apoi liderul Partidului Popular Republican, social democratic, şi ai Ecevit, a câştigat alegerile din 1974. Aceste două partide au administrat ţara, în următorii ani sub generalul Evren, care a preluat puterea printr-o lovitură militară, la 12 septembrie 1980. În urma alegerilor din 6 noiembrie 1983, militarii au fost eliminaţi de la putere. Partidul Liberal al Patriei Mamă a ajuns la guvernare. În urma alegerilor din 20 octombrie 1991, liberalii şi social-democraţii administrează ţara.
Limba turcă
Limba turcă provine din limbile uralo-altaice, şi este structurată ca maghiara şi finlandeza. Fiecare rădăcină silabică are o altă rădăcină silabică adăugată.
În acelaşi timp, odată cu celelalte reforme din Turcia, alfabetul arab a fost înlocuit cu alfabetul latin (la 1 noiembrie 1928). Din 1932, reforma limbii era în progres, introducându-se cuvinte turceşti în locul sinonimelor arabe, persane şi franceze.
Conform Encyclopaedia of Islam, ediţia a II-a, termenii comuni şi numele proprii turco-osmane în alfabetul turc modern prezintă următoarele particularităţi şi deosebiri faţă de alfabetul românesc: turc. c = rom. ge, gi (ca în cuvintele: geantă, giuvaer); ç = ce, ci (cer, circ); ge, gi = ghe, ghi (gherghef, ghid); ke, ki = che, chi (cherestea, chin, chit); k (dur) = c; ı = î (â): yıldız = iâldâz = turc. stea; î = i lung; â = a lung sau “ea”: kâr = kear = folos, avantaj, câştig, profit; lâle = leale = lalea; ö = io/dört = 4; ü = iu; y = i scurt.
Islamul, rugăciunile sale și moscheile
Ce reprezintă islamul şi ce funcţiuni au moscheile ? Doriţi probabil să aflaţi mai multe despre acestea.
Din punct de vedere al religiei, islamul este un ansamblu de doctrine şi proceduri care au fost anunţate de Mohamed (Muhammad) şi compilate în Coran. Acestea au fost răspândite prin acţiunea şi persoasiunea lui Mahomed. Islamul are peste 450 de milioane de adepţi şi se întinde din Maroc, în vest şi până în Pakistan, în est. Este apropiat de mozaism şi creştinism mai mult decât orice altă religie.
În islam se crede în lumea de apoi şi în viaţa de după moarte. În Coran (care constă din 114 aşa-numitele “Sure”, sau “Sunna” (de unde şi suniţii) capitole care conţin fiecare câte 6.666 de versete), numai doi îngeri sunt menţionaţi ca nume: Gabriel, după care Mohamed a avut primele revelaţii şi Mihai, care a purtat poruncile lui Dumnezeu pe Pământ.
Islamul recunoaşte patru profeţi care i-au precedat lui Mohamed: Adam, Noe, Abraham, Moise şi Isus. Islamul nu recunoaşte Sfintele Taine, cum ar fi de exemplu botezul sau prima căsătorie.
Islamul se bazează pe cinci reguli, la care deseori se face referire cu titlul de “Cele cinci porunci ale islamului”: credinţă, rugăciune, caritate (pomană), postire şi pelerinaj.
Prima poruncă este credinţa:
Trebuie să crezi, fără să te îndoieşti, că nu este decât un singur Dumnezeu (Alah) şi Mohamed este profetul său.
Cea de-a doua poruncă este rugăciunea:
Trebuie să te rogi de cinci ori pe zi, conform metodelor specifice. Înainte de fiecare rugăciune, muezinul îi cheamă pe credincioşi la rugăciune, din minaret. Este o chemare la rugăciunea de dimineaţă (la răsăritul soarelui), chemarea la rugăciunea de prânz, chemarea de după amiază, chemarea de seară (la apusul soarelui) şi chemarea la rugăciunea de noapte.
El face chemările:
Dumnezeu este atotputernic
Eu cred că nu există alt Dumnezeu decât Alah
Eu cred că Mohamed este profetul lui Alah
Veniţi la rugăciune
Veniţi la salvare
Dumnezeu este atotputernic
Nu este alt Dumnezeu decât Alah
Cu prioritate pentru fiecare dată de rugăciune, este un ritual de curăţare şi este efectuat, când faţa, mâinile şi braţele unite, picioarele şi părul sunt spălate. Această acţiune curăţă trupul, prin care cel care se roagă îşi purifică sufletul. Părţile corpului pe care le atinge cel care se roagă trebuie să fie curate.
Musulmanii se pot ruga oricând doresc, dar vinerile ei trebuie să execute ritualul de rugăciune cu comunitatea, în moschee. Rugăciunea de vineri este principala rugăciune a săptămânii şi corespunde serviciului divin al creştinilor de duminică dimineaţa. Oamenii care lucrează şi nu se pot ruga în momentele specifice, trebuie să facă acest lucru mai târziu, şi cei în vârstă care nu se pot ruga la pământ se pot ruga şezând pe un scaun.
În timpul rugăciunii, credinciosul se întoarce spre sud-est, direcţia Meccăi, stând nemişcat, în genunchi, aplecându-se şi atingând cu fruntea carpeta de rugăciune, apoi ridicându-se din nou şi repetând aceleaşi mişcări. O rugăciune durează aproximativ 10-25 minute.
A treia poruncă este aceea de a da de pomană:
Fiecare musulman conştiincios (practicant) trebuie să dăruiască 2,5% din venitul său anual, în bani cheş sau în bunuri pentru cei sărmani, văduvele şi orfanii neajutoraţi. Pomenile nu sunt taxe, dar sunt contribuţii în numele lui Alah.
Cea de-a patra poruncă este de a posti:
Cu excepţia copiilor, a celor bolnavi şi a celor care călătoresc, fiecare musulman este obligat să postească. Luna de post se numeşte Ramadan, şi este cea de-a noua lună din calendarul arab. În timpul Ramadanului, pe timpul orelor diurne, nu sunt permise mâncatul, băutul şi activităţile sexuale. Postirea îi învaţă pe musulmani să-şi controleze trupul şi să înţeleagă suferinţa celor săraci.
Sfârşitul Ramadanului este sărbătorit prin trei zile de sărbătoare, numite Şeker Bayrami, în timpul cărora populaţia poartă haine noi şi fac vizite celor apropiaţi. Dulciuri şi deserturi sunt servite pentru această ocazie. După rugăciunea de dimineaţă, familiile vizitează mormintele celor iubiţi.
Cea de-a cincea poruncă este de a face pelerinaj:
Fiecare musulman care este sănătos şi nu are probleme financiare este aşteptat să facă pelerinaj la Mecca, o dată în viaţă. Pelerinajul oficial se desfăşoară în următoarele două luni după Ramadan. Pelerinii trebuie să fie îmbrăcaţi identic, care reaminteşte faptul că populaţia şi de fapt toată lumea este la fel în faţa lui Dumnezeu.
