Ghid Turistic Istanbul (Constantinopole)

Mozaicurile din navă (naos)

În colţul apsidei se află cel mai frumos mozaic, care-O descrie pe Mama lui Dumnezeu, cu Pruncul Isus (din secolul IX).

La baza arcurilor vom vedea alte mozaicuri, care-l reprezentau pe Sf. Mihai, dar a fost în întregime distrus (secolul IX).

Trei alte mozaicuri de portrete sunt localizate în nişele de la baza principalului arc: la stânga se află Sfântul Ignat, în mijloc Sfântul Ioan Gură de Aur, la stânga Sfântul Ignat Theophorus.

Mozaicurile din galerie

Câteva mozaicuri rămase în galerie, în ceea ce reprezenta secţiunea femeilor. Cel mai vechi dintre acestea îl reprezintă pe Alexandru, fiul lui Basileus I (secolul X), în galeria nordică.

În sudul galeriei se află două mozaicuri, situate faţă în faţă. Cel din stânga o descrie pe împărăteasa Zoe, cu cel de-al treilea soţ al ei, Constantin IX (Monomachos). În centru îl vom vedea pe Hristos, cu mâna dreaptă într-un gest de binecuvântare. Este interesant de a examina îndeaproape feţele acestora. Zoe, care avea deja 50 de ani în timpul primei căsătorii, arată ca o tânără de 20 de ani. Odată cu fiecare mariaj, chipul împărătesei şi numele fostului soţ erau înlocuite. Aceste schimbări sunt foarte vizibile pe mozaic.

În dreapta, deasupra mozaicului menţionat, o vom vedea pe Fecioara Maria ţinându-L pe Pruncul Isus. În dreapta sa stă împăratul Ioan Comnenos şi la stânga stă împărăteasa Irina (secolul XII) şi fiul său Alexios.

Cel mai magnific mozaic din galerie este Deesis, care este localizat în loja împărătesei (secolul XIV). Îl arată pe Hristos flancat de Fecioară şi de Sf. Ioan Botezătorul. Opus de Deesis se află mormântul dogelui veneţian Henricus Dandalo, care a fost conducătorul celei de-a patra cruciade.

Decoraţiile islamico-turce Istanbul

Mihrabul (nişa de rugăciune) era plasată în direcţia Meccăi. Giganticele sfeşnice care stau în faţa acestuia au fost donate de către sultanul Soliman I şi au fost realizate în Ungaria. Loja imperială, de la stânga apsidei a fost construită de Gaspar Fossati (secolul XIX). Tronul de rugăciune din marmură este situat în mijlocul arcadei nordice. În secolul XVI, sultanul Murat a adus blocurile de marmură din insula Maramara. Congregaţia le-a folosit pentru a realiza tronul. Cele opt panouri verzi uriaşe care sunt agăţate în camera centrală conţin numele sfânt al lui Alah, al profetului Mahomed, al celor patru califi şi al nepoţilor lui Mahomed.

Grădina Hagiei Sofia

La sud se află o structură de dom, din secolul XIX, care a fost atelierul astronomului moscheii. Tezaurul bisericii se obişnuia să fie depozitat în clădirea din nord-est. Cealaltă clădire cu acoperiş boltit (dom) este “tülbes”-ul sultanului şi al prinţilor.

La vest se află vestigiile (ruinele) unor coloane de marmură şi a unei biserici theodosiene. În faţa porţii imperiale se află intrarea spre biserica theodosiană, care a fost descoperită în timpul săpăturilor arheologice din 1935. În colţul din sud-vest al grădinii se află o minunată fântână, un exemplu drăguţ de stil rococo turcesc, din secolul XVIII. La sudul intrării (astăzi ieşire) se află baptisteriul lui Justinian, care acum poartă emblemele sultanilor.

Hipodromul (At Meydani)

Împăratul roman Septimius Sever a construit acest loc care este situat la vest de Moscheea albastră, în anul 203. Împăratul Constantin cel Mare l-a extins ceva mai târziu.

În timpul erei bizantine, Hipodromul era centrul activităţilor civile. Aici nu aveau loc numai curse de care şi lupte de gladiatori, ci şi celebrări în onoarea împăraţilor. De două ori a fost locul unor revolte şi al unor bătălii sângeroase. Prima revoltă a izbucnit între cele două partide politice (verzii şi albaştrii), în timpul domniei lui Justinian, în anul 532. Aproape că acestea l-au costat tronul pe Justinian, dar generalul său, Belisarius, i-a măcelărit pe cei 40.000 de rebeli în interiorul Hipodromului. Cel de-al doilea măcel a avut loc aici când sultanul Mahmut II a ordonat executarea a 30.000 de ieniceri rebeli în Hipodrom.

Hipodromul are o lungime de aproximativ 400 de metri şi o lăţime de aproximativ 120, aici putând lua loc 40.000 de spectatori, conform estimărilor. Intrarea era localizată aproximativ în locul în care se află acum fântâna împăratului Wilhelm II. De-a lungul laturilor au fost plasate scări asemănătoare unor scaune, Hipodromul având partea sudică semicirculară. O arcadă de coloane marchează partea superioară unde se limita acest semicerc, unde se aflau odinioară patru cai de bronz (acum ei se află la Muzeul Marciano), pe care Constantin cel Mare i-a adus de la Roma. În 1204, dogele Enrico Dandolo i-a încărcat pe nave şi i-a transportat la Veneţia, unde i-a aşezat deasupra principalei porţi a Bisericii Marcus.

Linia centrală a curselor de care, un puternic şi lung zid, aşa-numita “spina” au fost decorate cu obeliscuri şi coloane. Câteva dintre acestea mai pot fi încă văzute.

Loja imperială “kathisma” era localizată în mijlocul laturii estice a arenei şi se putea intra în aceasta numai din interiorul palatului. Nivelul inferior al încercuirii era folosit pentru patrularea gărzilor.