Ghid Turistic Istanbul (Constantinopole)

Moscheea Dolmabahçe (Dolmabahçe Camii)

Această moschee a fost construită de către mama sultanului Abdülmecit “Bezmi Alem” şi este localizată pe malul european al Bosforului. A fost construită în 1853 în stilurile baroc şi renascentist.

Planul de bază este o piaţă. Cupola largă este aşezată pe un cilindru, care este susţinut de pereţii exteriori ai moscheii. În fiecare colţ se află turnuri micuţe. Mihrab-ul şi mimberul de porfir roşu sunt interesante. Cele două minarete sunt cele mai zvelte din Istanbul.

Moscheea Victoriei (Nusretie Camii)

Această moschee datează de la sfârşitul secolului XVIII şi a fost construită pentru soldaţii care erau încartiruiţi în acest loc. În 1823, sultanul Mahmut II a construit o nouă moschee care este decorată cu motivele imperiale şi cu motive baroce. Aceasta este o moschee cu o cupolă extinsă, care este flancată de două minarete zvelte, având fiecare câte două galerii. Astăzi ea păstrează bunurile portului Istanbul. O fântână cu apă purificată şi un ceas de cameră aparţin aceluiaşi complex.

Palate situate de-a lungul Bosforului

Paltul Dolmabhçe (Dolmabhçe Sarai)

Dolmabhçe înseamnă “spiritul grădinii” şi este atribuită micuţului port, pe care sultanul Ahmet I a hotărât să-l construiască pentru palatul său de distracţii. În urma numeroaselor incendii, sultanul Abdülmecit I, cel care a fondat vechiul Palat Topkapi, în stil turcesc renascentist, în acelaşi loc, între 1843-1856. În 1877 sultanul Abdülhamit II a deschis aici primul parlament otoman, pe care l-a dizolvat două luni mai târziu. Printre alte celebrităţi primite aici s-au numărat împărăteasa franceză Eugenie, soţia lui Napoleon III, împăratul austriac Franz Josef, prinţul Eduard VIII, şahul Persiei Reza Pahlewi, regele Faisal al Irakului şi regele Emanullah al Afganistanului. Palatul este încă o scenă importantă pentru recepţiile oficiale.

După încheierea Imperiului Otoman, în 1923, Atatürk a rezidat în acest palat când sosea la Istanbul. El a murit aici, pe 10 noiembrie 1938, la vârsta de 57 de ani.

Palatul a fost construit conform planurilor arhitectului “Balian” şi constă din trei secţiuni (privind aşezaţi cu spatele la Bosfor): clădirea oficială se află pe partea dreaptă, sala tronului este în centru şi haremul este pe partea dreaptă. Cele 285 de camere şi cele 43 de săli conţin 280 de vaze, 156 de ceasuri, 58 de sfeşnice din cristal şi 36 de candelabre de cristal de Boemia, Veneţia, din Franţa sau din Anglia. 4.500 de metri pătraţi de covoare persane din mătase acoperă minunatul parchet al camerelor şi saloanelor. Draperiile şi tapiţeria sunt de asemenea realizate din mătase din fabrica Hereke. Palatul are 6 balcoane şi 6 băi.

Pentru împodobirea interiorului şi pentru decorarea camerelor au fost folosite 14 tone de aur şi 40 de tone de argint. Construcţia palatului a costat 5 milioane de monede de argint, care sunt echivalente acum cu 500 de milioane de dolari americani.

O vizită în interiorul palatului:

Haremul şi câteva camere din secţiunea oficială a palatului nu sunt accesibile. Sperând ca partea închisă să fie deschisă publicului cât mai curând, voi descrie întregul palat. Trecând printr-o poartă magnifică vom intre într-o grădină foarte bine întreţinută, ce cuprinde copaci selecţionaţi. O fântână decorată cu lebede împodobeşte centrul grădinii.

Sala de recepţii: Aceasta este prima cameră în care vom intra. Aici erau primiţi iniţial ambasadorii. În mijlocul încăperii este atârnat un candelabru realizat din cristal franţuzesc “baccarat”, unul dintre cele 36 de candelabre similare din interiorul palatului. Some de teracotă, care au deasupra agăţate micuţe bare de cristal sunt aşezate în colţuri. Ele au fost realizate în fabrica “Yildiz” Când soarele străluceşte prin barele de cristal, puteţi vedea cele patru culori ale curcubeului reflectate pe parchetul încăperii. Pe ambele părţi ale salonului se află două camere, având fiecare aceleaşi decoraţii.

Salonul scărilor: În centrul acestuia atârnă un mare candelabru de cristal. De când acoperişul a fost realizat din sticlă, aceasta este cea mai luminoasă încăpere din întregul palat. Cea mai mare atracţie o constituie cele două scări simetrice. Drăguţele suporturi de balustrade din cristal sunt realizate din sticlă veneţiană. Două minunate vaze de Sevres sunt aşezate de ambele părţi ale scărilor. Deasupra, în faţa peretelui spaniol, se află două lămpi de argint cu ulei, care i-au fost trimise sultanului de către guvernatorul din Hedijaz şi sunt agăţate de p pereche de elefanţi.

Salonul ambasadorilor (Salonu Mabeyn): Acest salon, care are un tavan decorat magnific, era folosit pentru primirea ambasadorilor oficiali. Tavanul realizat din lemn sculptat este opera artiştilor italieni şi francezi. Un covor de mătase de 110 m², realizat în fabrica regală din Herke, este plasat sub un candelabru de cristal franţuzesc. Blana de urs de pe podea a fost trimisă de ţarul rus Nicolae II. Pe partea vestică a salonului se află um mare instrument care are în interior un ceas, un barometru şi un termometru, un dar primit din partea guvernatorului din Hedjiaz.

Ceva mai departe, pe partea dreaptă, se află două camere una după alta.

Camera de aşteptare a interpreţilor: Este cea mai mică dintre cele două camere. Câteva picturi expuse sunt realizate de artistul rus “Aiwazovsky”, care a trăit în acest palat pentru o perioadă, decorând pereţii. Camera alăturată este:

Prima cameră de aşteptare a ambasadorilor: După recepţiile oficiale, ambasadorii şi delegaţiile lor aşteptau aici. Pe fiecare parte a intrării în acestă cameră se află două şemineuri de cristal, cu mari oglinzi deasupra.

Trecând prin salonul ambasadorilor, vom ajunge în camerele următoare:

Cea de-a doua cameră de aşteptare a ambasadorilor: Ambasadorii aşteptau aici singuri, pentru a fi conduşi la sultan pentru audienţa particulare.

Camera roşie: În spate se află camera mare, unde sultanul purta discuţii confidenţiale cu ambasadorii. Pereţi cu lambriuri de mahon, mătase roşie şi o cortină de aur conferă acestei încăperi un caracter special. În colţuri se află patru mese rotunde micuţe emailate, primite din partea împăratului Napoleon III, care le-a trimis sultanului şi soţiei sale. Cea de pe partea dreaptă are un portret al lui Napoleon Bonaparte în centru şi portretele rudelor sale pe părţi.

Salonul paronamei: Trecând prin salonul ambasadorilor şi prin salonul scărilor vom ajunge în salonul panoramei, unde erau celebrate sărbătorile religioase şi nunţile. Aici se află două atractive cabinete din Damasc, realizate cu încrustaţii de sidef.

Camera de muzică: Aici se află o harpă şi alte instrumente muzicale care i-au aparţinut sultanului Abdulmecit.

Suita camerelor băii de marmură a sultanului: Aceasta constă din trei părţi: un foaier, un vestiar şi o baie cu o largă terasă în hol. Pereţii ultimelor două camere, sunt acoperite cu plăci de alabastru din Egipt. Bathubul şi bazinul sunt realizate fiecare dintr-un bloc de alabastru.

Galeria de picturi: Este la dreapta, după suita încăperilor băii şi conţine portretele conducătorilor, ca de exemplu împăratul Wilhelm I şi împăratul Franz Iosef şi statuete ale reginei Victoria şi ale câtorva sultani otomani. Un coridor lung, decorat cu picturi şi vaze conduce spre harem. Era folosit numai de către femei. Privind prin ferestrele cu zăbrele, acestea puteau vedea celebrările din salonul tronului.

În spatele porţii de fier, care separa haremul de secţiunile bărbaţilor, se află un alt coridor, ai cărui pereţi sunt decoraţi cu picturi de “Zonaro” şi “Guillement”, artişti ai palatului. De aici se ajunge în apartamentele mamei sultanului.

Camera de recepţii a mamei sultanului: Aceasta are un şemineu împodobit cu marmură albă. O carpetă-gobelin este plasată pe podea. Tot în acestă încăpere se află vaze de Sevres şi o masă cu tăblia neagră în centru. Cu tavanul fascinant şi tapiseria din satin roşu camera arată foarte şarmant.

Dormitorul mamei sultanului*: În această cameră se află un pat cu baldachin, toaleta şi frumoasa cutie de bijuterii (realizată în fabrica din Yildiz) este împodobită cu sidef.

Salonul albastru* (salonul de banchete al haremului): În acest salon se desfăşurau toate genurile de ceremonii, încăperea fiind decorată în albastru. Era de asemenea folosită la ceremonia de încoronare a sultanilor. Un valoros candelabru roşu cu alb este atârnat aici, de tavanul scultat.

Biroul lui Atatürk*: Înainte de Atatürk, ultimul sultan a folosit această cameră ca încăpere de iarnă. Camera alăturată este:

Camera în care a murit Atatürk*: Atatürk (Părintele Turcilor) a murit în acestă încăpere la 10 noiembrie 1938, la vârsta de 57 de ani.

Salonul galben* (salonul de întâlniri a doamnelor din harem): Salonul îşi trage numele de la folosirea din abundenţă a culorii de aur la oglinzi, console şi tapiserie. Pentru mult timp, Atatürk a folosit acestă cameră ca foaier. De aici vom intra în:

Dormitoarele soţiilor sultanului*: dormitorul primei doamne are un pat împodobit şi o interesantă sobă de teracotă. Dormitorul celei de-a doua soţii, care este dominat de culoarea roşie, are un pat decorat cu bronz iar dormitorul celei de-a treia neveste este decorar şi tapisat în alb. Este interesant de comparat calitatea mobilei din aceste camere.

Dormitorul sultanului Reşat*: Aceasta este ultima cameră a haremului de la primul etaj situat în faţa mării. Aici se află un minunat pat cu baldachin realizat din lemn de nuc şi mahon. Asocierea artistică a mobilierului din acestă cameră este notabilă.

Baia haremului*: Această suită de încăperi, care constau dintr-un foaier, un vestiar şi o toaletă sunt situate în spatele salonului galben (spre interiorul palatului) şi sunt decorate cu ţigle şi marmură. După ce vom trece printr-un pasaj întunecos vom intra în…

Dormitorul sultanului Abdülaziz*: Patul elaborat al sultanului, care cântăreşte 150 de kilograme, este situat în colţul din dreapta. Privind mai departe, pe partea stângă vom vedea două vaze.

După ce vom trece prin interiorul salonului albastru şi vom coborî pe scări vom ajunge în…

Dormitorul sultanului Abdülmecit*: (fondatorul palatului): Aici se află un valoros pat cu baldachin din argint încrustat cu sidef. Două vaze de Sevres aşezate pe o masă au semnătura sultanului numită “Tugra”. Un candelabru din cristal colorat domină acestă cameră.

Sala tronului: este cea mai magnifică şi cea mai întinsă cameră din întreg palatul, cu dimensiuni de 44 de metri pe 46 de metri. De jur împrejur se află 56 de coloane. Domul bogat pictat are o înălţime de 36 de metri şi alături vom vedea un mezanin rezervat pentru oaspeţi, demnităţi şi orchestră. Candelabrul, cu o greutate de 4,5 tone, cu 750 de becuri, toate în formă de lumânare, a fost un dar primit din partea reginei Victoria a Marii Britanii. Este unul dintre cele mai mari candelabre din lume. Deschiderile de sub coloane sunt o evidenţă pentru vechiul sistem de încălzire din podele, foarte bun, din interiorul palatului. Încălzirea centrală a fost instalată mai târziu, în timpul domniei sultanului Abdülhamit II, la jumătatea secolului.

Încoronarea ultimilor cinci sultani a avut loc în acestă sală, unde “tronul de bairam” cu o greutate de 250 de kilograme era plasat în acele timpuri (astăzi acest tron este expus alături de tezaurul din Palatul Topkapi).

După moartea lui Atatürk, trupul acestui extraordinar conducător a fost păstrat aici, unde poate fi citit epitaful său. Bătrânii generali au stat de strajă, dând onorul, cu săbiile scoase din teacă, între torţe arzând.

Sala hărţilor*: Pe marginea scărilor care conduc spre primul etaj stă atârnată o hartă mare, pe care este arătată expansiunea Imperiului Otoman.

Moscheea*: În interiorul acesteia se află două camere care comunică între ele. Prima cameră este camera de rugăciune, cu o nişă şi un altar împodobit. Cea de-a doua încăpere a fost proiectată pentru citirea Coranului.

Holul de plecare*: Holul, cu un întins covor de mătase realizat în fabrica Hereke, este mărginit de coloane. Încăperea are pe pereţi arcuri false şi un tavan frumos pictat.

Oficiul*: Această cameră cu ţigle este decorată cu vaze chinezeşti. Pe unul dintre pereţii coridorului ce duce spre oficiul secretarului este atârnată o gigantică pictură, cu o ramă de aur. Tabloul descrie o caravană pe drumul spre Mecca.