Ghid Turistic Istanbul (Constantinopole)

Moscheea Eyüp (Eyüp Sultan Camii)

Este moscheea sfântă a oraşului. În special pentru musulmanii turci suniţi, moscheea urmează locurilor sacre din Mecca, Medina şi Ierusalim, deoarece aici se află însemnele sfinte ale purtătorului de drapel al profetului Mohamed – “Eyüp Ensari” – care a fost ucis în timpul asedierii Istanbulului (Constantinopolelui) de către arabi (672-679).

Opt sute de ani mai târziu, otomanii au cucerit oraşul sub comanda lui Mehmet II, în 1453, şi au descoperit locul în care fusese înmormântat purtătorul de stindard. Pentru a comemora acestă descoperire, Mehmet II a construit o moschee pe care a dedicat-o lui Eyüp. Murat III a remodelat moscheea şi, în 1800, Selim III a reconstruit-o complet. După cucerirea Istanbulului (Constantinopolelui) de către otomani, sultanii otomani veneau aici încinşi cu sabia lui Osman (întemeietorul dinastiei otomane) la ascensiunea lor la tron, ceremonie echivalentă cu încoronarea conducătorilor creştini.

Moscheea are o curte exterioară cu o fântână cu apă limpede (purificată). Aici bătrânele berze şi bâtlani îşi construiesc cuiburile şi sute de porumbei zboară de jur împrejur.

Planul de bază este dreptunghiular. Cupola este situată pe un cilindru care este aşezat pe opt semi-cupole. Salonul de sub cupolă este înconjurat pe margini de trei balcoane. În spatele planului în partea opusă principalei intrări în moschee se află türbe (locul de înmormântare) al purtătorului de stindard al profetului (închis în zilele de luni). Este o structură octogonală, încercuită din trei părţi de un vestibul. Oricine poate vizita locul de înmormântare. Singura condiţie este pentru femei, care trebuie să poarte un acoperământ pe cap. Pereţii interiori şi exteriori sunt placaţi cu ţigle fine, care sunt cel mai frumos exemplu  de ceramică de Iznik (secolele XVI-XIX). Purtătorul de stindard trebuie să fi fost îngropat în mijlocul clădirii octogonale, sub un capacul unui sarcofag secret, înălţat, şi realizat din lemn acoperit cu broderii de catifea împodobită cu argint. Un grilaj de argint înconjoară sarcofagul. Două embleme ale profetului sunt de asemenea păstrate aici.

Deseori aici veţi întâlni persoane care se roagă, în faţa “Ferestrei Dorinţelor” pentru a pleda pentru rezolvarea problemelor personale. Când dorinţa se îndeplineşte, cel care s-a bucurat de acest fapt trebuie să sacrifice o oaie sau o găină şi să distribuie hrană celor nevoiaşi. Pentru acest scop, în apropiere se află un loc de sacrificiu.

De asemenea, conform tradiţiilor musulmane, înainte de cicumcizie, vin pentru a vizita mormântul, îmbrăcaţi cu haine speciale, împreună cu părinţii, în speranţa că micuţa operaţie de circumcizie va decurge fără nici o complicaţie. Pentru scopuri sanitare, religia islamică impune circumcizia tinerilor băieţi.

Cu toate că se vehiculează faptul că stindardul islamic era verde, culoarea acestuia era neagră, pe drapel fiind înscrise însemnele lui Mahomed. Numai drapelele unitătilor militate islamice erau verzi. Drapelul negru si sfânt nu a mai fost purtat în lupte după asediul Constantinopolelui de către arabi.

Cafeneaua Pierre Loti

După o plimbare pe jos, care durează aproximativ 20 de minute, din locul vechiului cimitir, vom întâlni o cafenea micuţă, găzduită de o clădire care reaminteşte de vechiul stil otoman. Din acest loc ne putem bucura de o minunată privelişte asupra Cornului de Aur şi Istanbulului.

Pierre Loti (1850-1923) a fost un locotenent francez, care a fost trimis la Istanbul, în secolul XIX, pentru a-i învăţa pe otomani meşteşugul marinăriei. Ca prieten al turcilor, el a scris o serie de poeme despre Istanbul şi despre Cornul de Aur şi viaţa în harem. În perioada când el a stat în Istanbul, el a venit deseori în acest loc.

Turnul Galatei

Turnul, care poate fi văzut în zilele noastre, a fost construit de colonia genoveză în locul  Turnului lui Hristos (din secolul VI), în 1348, pentru a proteja Cartierul Galata. În 1446 turnului i-au fost adăugate nivele superioare, acesta fiind fortificat. În timpul perioadei otomane, turnul a fost folosit ca închisoare şi ca turn de supraveghere împotriva incendiilor.

Începând cu 1975, acestuia i-a fost construit un acoperiş într-un design original. Turnul are o înălţime de 68 de metri şi are nouă etaje. Balconul (în partea superioară) se află la o altitudine de 140 de metri faţă de nivelul mării. La nivelurile superioare sunt plasate în prezent un restaurant select ce oferă o atmosferă orientală, o cafenea turcească şi o tavernă genoveză.

Muzeul Militar (Askeri Müze)

Acest interesant muzeu este localizat la câteva sute de metri depărtare de Hotelul Hilton, a fost înfiinţat în anul 1959 şi găzduieşte fosta Academie militară. Aici sunt expuse piese de folosinţă militară din secolul XII până în secolul XX: arme, coifuri, lăncii, corturi, armuri, arcuri, uniforme de ieniceri şi lanţuri care au fost folosit pentru a împiedica accesul corăbiilor în Cornul de Aur, în timpul asediului Constantinopolelui. Tot în acest muzeu sunt expuse documente din timpul Războiului Turc Pentru Independenţă şi medalii, precum şi arme din timpul Războiului din Coreea.

În fiecare zi, ieniceri îmbrăcaţi în costume tradiţionale, dansează după muzică militară, eveniment interesant ce trebuie văzut.

Muzeul Naval (Deniz Müzesi)

Muzeul de astăzi a fost înfiinţat în anul 1961. Aici sunt expuse echipamente care dezvăluie dezvoltarea forţelor navale militare turceşti din perioada fondării Imperiului Otoman şi până astăzi:

Harta Americii, schiţată în anul 1513 de amiralul otoman “Piri Reis”, pe care autorul austriac Erik von Däniken a menţionat-o (în celebra carte Amintiri despre viitor, publicată în două ediţii şi în România), modele de caiace ale sultanilor, arme de foc, portrete ale  căpitanilor şi cabina lui Atatürk din yahtul său “Ertugrul”.

În grădină sunt expuse tunuri şi echipament care provine de pe vechile nave de luptă.