Ghid turistic Veneția

În Visul Ursulei, scena este mult mai compactă, localizată în camera Ursulei, unde lumina relevă multe detalii domestice: reminiscenţa unui Sf. Augustin în biroul său (vezi SAN GIORGIO degli SCHIAVONI) un înger ridicându-se din palma martirului. Întâlnirea dintre pelerini şi Papa Cyriac sub zidurile Romei are loc având în planul din spate castelul Sant’Angelo, între două grupuri de fecioare pelerine (tovarăşele Ursulei), pe partea stângă şi prelaţi pe partea dreaptă. În centru, logodnicii aşteaptă să fie încoronaţi. De notat este încântarea lui Carpaccio în folosirea culorilor contrastante şi puternice, în special alb şi roşu. Sosirea în Cologne descrie cum, odată sosiţi în oraş, Ursula şi tatăl său, care s-a alăturat pelerinilor, află că oraşul se află în mâinile hunilor. Evenimentele din viaţa Ursulei pe pământ se încheie cu Martiriul pelerinilor şi funeraliile Ursulei, în care cele două scene sunt separate printr-o coloană. În centru se află un războinic curăţându-şi sabia de sânge. Panoul final din acest ciclu arată Apoteoza Ursulei şi a tovarăşilor săi şi este probabil cel mai sadic.

Camera XXIV, situată pe drumul spre ieşire, este fosta Sala dell’Albergo. Găzduieşte una dintre cele mai importante lucrări din colecţie: pânza lui Titian, Prezentarea Fecioarei în Templu (anii 1530’).

            Drumul spre San Trovaso, paralel cu Grand Canal, pe partea dreaptă a Academiei, trece printr-o zonă împânzită de oameni în mişcare unde turiştii se vor întâlni cu veneţienii.

San Trovaso (7, DX) – Intrarea se află cu faţa spre canal. La fel ca şi Bisericile San Marcuola şi San Zanipolo, această biserică este dedicată la doi sfinţi (Gervasius şi Protasius – protomartirii de Milano), ale căror nume au fost prescurtate în “Trovaso”. Originala biserică a fost construită în secolul IX, dar a suferit mai multe reconstrucţii, culminând cu renovarea sa totală de către arhitecţii Şcolii Palladian, între secolele XVI şi XVII. Are două faţade laterale interioare, care serveau pentru două clanuri sau facţiuni rivale, Castellani şi Nicolotti (vezi I CARMINI – Ponte del Pugni) Ambele sunt similare, cu două ferestre uriaşe situate în arcuri în semicerc, o caracteristică relativ comună în Veneţia.

Planul, în cruce latină, are o singură navă cu capele laterale. În prezbiteriu, într-o capelă de pe partea dreaptă, se află tabloul Hristos Crucificat între cele două Marii, de fiul lui Tintoretto, Domenico (cca 1560-1635). Cele două picturi care urmează pe acest perete au fost realizate de Domenico Tintoretto: Adorarea Magilor (dreapta) şi Expulzarea Sfântului Ioachim din Templu.

Capela din stânga prezbiteriului conţine Tentaţia Sfântului Anton realizată de mult mai faimosul tată al lui Domenico: de notat este diavolul îmbrăcat în femeie.

De asemenea, tot de Jacopo Tintoretto este o descriere realistică a Cinei cea de Taină – unde sunt vizibile chiar şi detalii ale scaunelor – pictură expusă pe peretele din dreapta a ultimei capele din transeptul din stânga (chiar în partea opusă faţă de intrare). Prin contrast, în ultima capelă de pe partea stângă se află Pieta de Palma il Giovane (1548-1628), ale cărui trei lucrări conţinute aici cuprind Naşterea Fecioarei, lucrare situată deasupra primului altar, în navă, Madona cu Pruncul în Glorie şi Sfinţi de deasupra altarului următor şi Buna Vestire, pe ultimul braţ al transeptului. Mariajul de la Cana, de deasupra intrării, este o lucrare de Andrea Vicentino (sfârşitul secolului XV- începutul lui XVI). Orga (din 1765), situată în partea opusă a peretelui intern al faţadei principale, a fost construită de Gaetano Callido.

Mergeţi mai departe de-a lungul Rio di San Trovaso, între biserică şi Zattere, unde se află o încântătoare secţiune de depozitat bărci.

Squero di San Trovaso (7, DX) – Acesta este unul dintre puţinele squeri rămase în funcţiune în Veneţia şi cu siguranţă cel mai faimos, posibil datorită caracterului său neobişnuit. În acest oraş al palatelor (palazzi) rafinate bizantine, această construcţie pare ieşită din comun, construită din lemn, cu balcoanele sale inedite, care pe perioada verii arată mai mult ca un cătun de munte. În orice loc această micuţă curte ar fi fost mai mult pitorească , dar aici, continuă să fie folosită cu aceeaşi funcţiune de şantier de reparaţii pentru gondole.

Pentru a ajunge la Biserica Gesuati luaţi-o de-a lungul Zattere spre Dogana.

Gesuati (7, DY) – Biserica Sfintei Maria del Rosario ai Gesuati este dedicată Madonei de Rosary, onorată de un vechi ordin de credincioşi (secolul XIV), clerici apostolici ai S Hieronymi – care nu trebuie confundaţi cu iezuiţii. La scurt timp, după ce acest ordin a fost dizolvat de Papa Clement al IX-lea, în 1668, a fost înlocuit de ordinul dominicanilor care l-au însărcinat pe arhitectul Giorgio Massari (cca 1686-1766) să remodeleze clădirea. Pentru noua faţadă acesta a împrumutat elemente de la Biserica San Giorgio Maggiore şi a ales în acest sens statuile care reprezentau Prudenţa, Justiţia, Frica şi Temperanţa.

Interiorul luminos cuprinde o navă liniată cu trei capele pe fiecare latură. Elaborata decoraţie sculpturală este aproape în întregime atribuită lui Givanni Maria Morlaiter (1699-1781). În stilul tipic al secolului XVIII, biserica are un singur element ale cărui trăsături nu-i aparţin acestui secol, chiar dacă aceasta a fost restaurată în secolul XVIII de Piazzetta: Crucificarea de Tintoretto (1518-1594) care este situată deasupra celui de-al treilea altar de pe partea stângă.

Primul altar de pe partea stângă este împodobit cu lucrarea Trei Sfinţi de Sebastiano Ricci (1659-1734). Lucrarea Trei Sfinţi de Piazzetta (1683-1754), situată în partea opusă de Crucificarea lui Tintoretto, este situată în faţa celui de-al treilea altar. Aceasta este una dintre capodoperele lui Piazzetta şi îi descrie pe San Vincenzo Ferrari, San Giacinto şi San Ludovico Bertrando, toţii aceştia fiind sfinţi dominicani. În următorul intrând se află lucrările Madona între cei trei sfinţi onoraţi de dominicani, Caterina de Siena, Rose şi Agnes, toate acestea fiind realizate de Giambattista Tiepolo (1696-1770).

Tavanul (realizat între 1737-1739) este împărţit în trei secţiuni care conţin scene din viaţa Sfântului Dominic şi lucrarea Devotamentul Rosariei, de Tiepolo.

Chiesa della Visitazione (7, DXY) – În apropiere, Biserica Vizitării a fost construită în forma prezentă între secolul XV şi începutul secolului XVI.

Pentru cei care continuă vizita în districtele din vecinătate, întoarceţi-vă la secţiunea SALUTE şi I CARMINI.