Ghid turistic Veneția

            Urmaţi calea din spatele bisericii până la Grand Canal. La capăt, chiar în partea opusă faţadei Bisericii San Marcuola, se află un elegant palazzo, care a fost reşedinţa negustorilor turci (vezi IL CANAL GRANDE).

Fondaco del Turchi (3, DT) – Aceasta găzduieşte în prezent Muzeul de Istorie Naturală (Museo di Storia Naturale).

Muzeul de Istorie Naturală ¸ (3, DT) – Cu toate că cei mai mulţi turişti care vin în Veneţia, în mod explicabil, trebuie să fie mai mult interesaţi de artă decât de ştiinţe naturale, nu trebuie să excludă din programul de vizitare, dacă timpul le permite, un tur rapid prin această bogată colecţie.

Exponatele sunt aranjate efectiv pe tematici fiind folosite dioramele pentru completarea în mod cât mai clar a explicaţiilor date în vitrine: de la celule la protozoare, porifere, viermi, moluşte, crustacee, artropode şi până la echinoderme.  Fosile din Bolca, din vecinătatea Veronei, zonă care este notabilă pentru bogăţia sa în reprezentări paleontologice, ilustrează evoluţia vertebratelor.

O cameră este dedicată speciilor animale din lagună, în timp ce alte încăperi se concentrează asupra explicaţiei lumii insectelor care se folosesc de diferite facilităţi, cum ar fi mimetismul şi camuflarea, pentru a se apăra.

Camera dedicată dinozaurilor este deosebit de interesantă şi trebuie vizitată pentru a vedea în special un exponat special, mai precis un schelet adus în Italia din expediţia efectuată de Ligabue în Sahara, în 1973.

Moluştele şi mineralele urmează după fosilele Bolca, printre care cele mai spectaculare sunt cele care arată progresul şi mişcarea înainte de a fi surprinse de pietrificare.

            Pentru cei care doresc să continue vizita în districtele vecine, întoarceţi-vă la secţiunea SAN ROCCO şi I CARMINI.

Dioramă – tablou de mari dimensiuni (alcătuit din mai multe planuri), care sub efectul unui joc de lumini (şi privit din întuneric), dă spectatorului impresia realităţii. Termenul mai înseamnă şi reprezentarea spaţială a unei porţiuni de peisaj, în care se expun, în muzee, animale împăiate, manechine de oameni etc.

IL GHETTO Veneția

Vaporetto: Ferrovia, Ponte delle Guglie sau San Marcuola

În jurul colţului în care se află staţia şi agitaţia inevitabilă a acesteia, este atât distractiv, cât şi stimulator să faceţi o plimbare prin piaţă şi calli, care sunt vibrante pentru sosirea şi plecarea din şi înspre piaţa şi numeroasele magazine de aici. Ce poate fi mai plăcut decât paşnica piaţă şi calli din această zonă, intersectate de străzile din apropiere.

Pentru o îmbucătură rapidă

Încercaţi la Alla Fortuna, la numărul 1102 pe Fondamenta Cannaregio.

Şi realizaţi faptul că acesta este cartierul evreiesc…

Bucuraţi-vă de o mâncare kosher (“cuşer”)  la Casa di Riposo, la numărul 2874 pe Cannaregio – este de găsit şi în cartea de telefoane, telefon 041/71 60 02.

Când urmăriţi să mâncaţi pâine sau produse de patiserie evreieşti, încercaţi la Volpe (la 1143, Ghetto).

La numărul 1122, pe Fondamenta Pescaria, la intrarea Vechiului Ghetto, se află Gam-Gam, un restaurant evreiesc cu o plăcută atmosferă.

În căutarea misterului – Ghetoul Veneţiei este un colţ secret al Sestiere Cannaregio, unde ambianţa nu este disimilară cu zona Sacca della Misericordia (vezi CA’ D’ORO). În ciuda diferenţei de obiceiuri, religie şi chiar de arhitectură, ambele zone implică o celebrare artistică distinctivă a propriei istorii şi credinţe.

Lăsând în urmă gălăgia neîntreruptă a activităţii din magazine şi pieţei din jurul Fondamenta della Pescaria şi Rio Terra San Leonardo, veţi fi izbiţi de liniştea semnelor evreieşti galbene şi elegante – care conduce spre centrul Ghetto.

Apropierea de Campo di Ghetto Nuovo, venind dinspre Calle Farnese, poate sugera faptul că această zonă este fortificată. De la podul de după sottoportego, priveliştea este în mod particular evocativă: case înalte, neobişnuite (cel puţin pentru peisajul Veneţiei), asemănându-se cu nişte turnuri care se înalţă din canal, adunate laolaltă ca o intersectare a liniilor de ape care demonstrează în permanenţă trăsături de spălătorii. La această imagine se adaugă sottoportego, apărând ca şi cum s-ar înălţa ca un pod de umbră dintr-o lume misterioasă.

Povestea numelui şi locului – Ghetoul Veneţiei este un ghetou prin excelenţă, fiind primul cartier evreiesc care se diferenţiază, la fel ca şi celelalte cartiere similare din Europa Occidentală. Termenul folosit, care dovedeşte mai mult decât barbariile şi perioada de persecutări îndurate de comunitatea evreiască, mai mult decât istoria care tratează acest fenomen, îşi are rădăcina din cuvântul geto, din dialectul veneţian, care se referea la o turnătorie locală – litera “g”, pronunţată uşor (ca la “geană”) fiind greu de pronunţat pentru evreii care veneau din Germania.

Deosebirea dintre Vecchio (vechi) şi Nuovo (nou) nu trebuie interpretată în nici un sens cronologic: acestea se referă la vechea şi noua turnătorie. De fapt, evreii au fost cei dintâi care s-au aşezat în Ghetto Nuovo – pe atunci o insulă fortificată – care era practic impenetrabilă. În acea perioadă, casele erau mai mult plate şi cu un singur nivel. Zona era supusă unui gen de interdicţie şi după căderea nopţii podul spre acest loc era ridicat şi zona era închisă. Abia în 1866 accesul spre Ghetto a devenit liber şi evreii au obţinut aceleaşi drepturi cu ceilalţi cetăţeni veneţieni. Atâta timp cât evreii erau forţaţi să stea aici, ei se bucurau de o anumită protecţie.

Într-adevăr, delimitarea zonei şi protejarea intrinsecă a acesteia erau noţiuni  precise din cauză că, comunitatea evreilor era întinsă pe o zonă restrânsă în care locuinţele acestora erau mai mult “căţărate” şi în cea mai mare parte situate în clădiri înalte. Rezultă deci că evreii au profitat de orice gen de construcţie a caselor care să le permită extinderea aşezărilor, respectând o structură firească numai pentru cele cinci sinagogi, sau scuole. Ei au devenit strazzaroli (comercianţi de haine şi bunuri la mâna a doua), doctori şi bancheri, implicându-se în activităţi de manipulare a banilor: culorile stalurilor lor au devenit roşii (numărul 2912), verzi şi roşii (potrivit activităţilor prestate).

O şcoală (scuola) era locul de întâlnire pentru populaţia cu aceeaşi profesiune sau bresle, care era devotată aceluiaşi sfânt. Toate şcolile erau patronate de un sfânt şi toate şcolile aveau propriile reguli. Acestea erau împărţite în şcoli minore şi şcoli majore, aceasta în funcţie de membri şi de bogăţia cartierelor lor.

Museo ebraico ¸ (3, DT) – Muzeul Evreiesc adună împreună multe artefacte preţioase care relatează despre iudaism:  obiecte decorative şi ornamentale sau obiecte legate de sulurile lor sacre (Talmuduri – rotoli della Legge).

Tot ceea ce este legat de Torah poate fi găsit în această colecţie, dintre care ies în evidenţă obiectele evreieşti de campanie, mana şi mâna lui Moise care a scos apă din piatră seacă fiind în particular cele mai faimoase.

Sinagogile ¸ – Acestea ocupând etajele superioare ale diferitelor clădiri unde cele cinci ferestre şi lanterne care se înalţă de sub acoperişurile acestora indică prezenţa unui loc de rugăciune. Toate cele cinci sinagogi din Veneţia (Italiana, Levantina, Spagnola, Canton şi cea mai veche, Tedesca) au o structură similară, în formă bifocală, în care sunt situate amvonul (bima) şi sipetul care conţine sulurile (aron), acestea fiind situate unul în faţa celuilalt, de-a lungul laturii mai mici a camerei, având deasupra galeria pentru femei.

Sinagogile Spagnola şi Levantina sunt situate în Ghetto Vecchio, zonă desemnată pentru evrei din 1541. Numele acestor sinagogi indică diferitele rituri care sunt practicate în acestea.

Sinagoga Spagnola (3, DT) este cea mai largă sinagogă şi a fost reconstruită de Longhena (1598-1682), în secolul XVII. Este de asemenea probabil ca Longhena şi urmaşii lui să fie responsabili pentru restaurarea Sinagogii Levantina, care era folosită în timpul lunilor de vară. Sinagogile Tedesca (germană – Ashkenazi), Canton şi Italiana sunt situate în Campo di Ghetto Nuovo.

Sinagoga Canton (3, DT) a fost denumită astfel după bancherul care a comisionat construcţia ei, în secolul XVI, sau după termenul veneţian canton care se referă la poziţia de colţ a acesteia. Această sinagogă este renumită în particular pentru serile sale rare de ilustraţii situate pe secţiunile superioare ale pereţilor. Acestea sunt în concordanţă cu stricta observare a celei de-a doua porunci, care interzice reprezentarea oricărei creaturi în cer, pe pământ sau apă, a lui Dumnezeu sau a omului. Chiar şi o sugerare de peisaj în interiorul sinagogilor poate fi considerată ca o distragere de la rugăciune. În orice caz, aici sunt reprezentate cele mai importante  momente ale

istoriei evreilor. Acestea includ: Trimiterea Manei din Rai, Traversarea Mării Roşii (în mod interesant, poate fi văzută o mână care iese din apă, un detaliu care poate indica faptul că artistul a fost egiptean), Moise aducând apa la suprafaţă din stâncă, Arca Mănăstirii, Simbolul poporului evreu care a traversat Râul Iordan.

Campo di Ghetto Nuovo (3, DS) – O plimbare prin această piaţă va aduce inevitabil aminte de cele mai tragice momente din istoria evreilor din Veneţia. Aducerile aminte includ un basorelief (din 1979) realizat de artistul lituanian Blatas şi un monument al deportării (din 1993) care-i comemorează pe evreii veneţieni care au murit. În acelaşi timp, piaţa proiectează o imagine de linişte, unde au supravieţuit tradiţiile vechilor evrei: obiectele realizate în atelierele de manufactură relatează despre credinţa evreilor, sticle ornamentale şi cărţi purtând imaginile rabinilor sunt destinate pentru cei care doresc să cumpere o amintire dintr-un colţ foarte special al Veneţiei.