Ghid turistic Veneția
GHID PIAZZA SAN MARCO
Vaporetto: S Marco
În fiecare zi, Piaţa Sf. Marcu este locul de întâlnire şi destinaţia pentru mii de vizitatori. În timpul verii şi cu ocazii speciale, cum ar fi carnavalul, aici este atât de multă lume care acoperă piaţa, încât nu este nici o îndoială că acesta este un loc de atracţie. Este de preferat să vizitaţi “vestiarul Veneţiei” în anumite intervale de timp: în primele ore ale dimineţii sau seara. Primăvara şi toamna, când culorile şi sunetele sunt ascuţite şi clare sunt mult mai de preferat. Impresia pe care o va avea fiecare persoană după ce va vizita Sf. Marcu este întotdeauna unică, astfel încât pictorii, fotografii şi scriitorii nu au decât să imortalizeze în mod subtil această piaţă, cu o natură sublimă.
Ghid Piata San Marco
Odată cu răsăritul fiecărei zile, Piaţa Sf. Marcu revine la viaţă. În spatele coloanelor Sf. Marcu şi Sf. Todaro, gondolele şi vaporaşele (vaporetti) vin şi pleacă în timp ce mulţimea zgomotoasă se adună în jurul standurilor de unde-şi procură suvenire. Pot fi auzite sunete din aproape toate limbile şi turiştii îşi urmează ghizii de tur purtând umbrele, în basilică, sau trecând pe sub porticuri, ascunşi de ferestrele passamenteriei şi vizitând magazinele cu bijuterii şi obiecte de sticlărie. Mici grupuri de muzicieni cântă în cafenele legendare, în timp ce, vânzătorii de grăunţe pentru păsări atrag o mulţime de oameni care doresc să hrănească porumbeii pentru a avea noroc.
Se pare că secolele nu şi-au lăsat incredibila amprentă asupra pieţei. În orice caz, dacă vă veţi întoarce în timp în secolul XIV, veţi găsi acest loc tot atât de populat. Trecerea orelor este marcată de ceremonia zgomotoasă a maurilor din turnul cu ceas şi de puternicele clopote ale campanilei.
Pentru a efectua un tur al basilicii, al Palatului Dogilor şi a muzeelor veţi avea nevoie de aproximativ o jumătate de zi.
Cu sute de ani în urmă … – Prin faţa basilicii trecea odinioară un canal. Fiind acoperit în 1160, suprafaţa singurei pieţe a Veneţiei a fost triplată. Noua zonă, descrisă de Napoleon ca “cel mai rafinat vestiar din Europa” oferea o nouă vedere maiestuoasă, de ansamblu, asupra basilicii. În această perioadă a fost planificată construirea a două rânduri de coloane pe latura de nord a clădirii cu birourile procuratorilor.
Coloanele Sf. Marcu şi Sf. Todaro (vezi mai jos) au fost înălţate în piazzetta şi întregul complex a fost adaptat devenind locul în care papa Alexandru al III-lea l-a întâlnit pe Barbarossa (în 1177).
Din fericire puteţi să vă faceţi o imagine asupra acestui vechii Procuratie (sediul procuratorilor) din fundalul lucrării Procesiunea Crucii din Piaţa Sfântul Marcu, pictată de Gentile Bellini (1429-1507) şi care se află în prezent în Gallerie dell’Accademia.
În acele timpuri, contemporane cu Bellini, Procuratie Vecchie nu permitea construirea de case şi clădiri. Cel care a reproiectat piaţa, legată de piaţetă, mutând clădirea pentru a face loc campanilei, a fost Jacopo Sansovino (1486-1570), sculptorul şi arhitectul florentin, care activa la Roma.
Ilustrul arhitect este responsabil pentru realizarea Bibliotecii, a cărei construcţie de durată a fost raportată pe 30 de ani, după care întreaga construcţie a fost oprită. Înspre închiderea lucrărilor, în secolul XVI, lucrarea a fost restrânsă şi atenţia a fost reorientată spre redezvoltarea laturii de sud a piaţetei, începându-se cu mutarea clădirilor vechi existente, considerate urâte, pentru a face loc pentru Procuratie Nuove. A fost organizat un concurs pentru găsirea arhitectului capabil să preia un nou proiect care prevedea finalizarea Bibliotecii. Odată cu numirea sa, Vincenzo Scamozzi (1552-1616), cel mai dintre urmaşii imediaţi ai lui Palladio, care a decis imediat să înzestreze piaţa cu o reorganizare spaţială, necesară pentru mărirea neobişnuitelor puncte de referinţă – basilica şi campanila.
Pavajul prezent a fost proiectat de Andrea Tirali (cca 1657-1737) care a realizat de asemenea reacoperirea zonei cunoscute sub numele de Piazzetta dei Leocini, denumită astfel după cei doi lei realizaţi de Giovanni Bonazza (1654-1736). Tirali a fost apoi convins de ideea accentuării liniilor perspective ale pieţei prin introducerea a patru “fasciae” din marmură de Carrara în formaţiuni geometrice concentrice. Două astfel de benzi converg spre basilică, în timp ce alte două se derulează oblic faţă de prima pereche şi sunt aliniate cu coloanele Sf. Marcu şi Sf. Todaro. În punctele unde acestea ar trebui să se intersecteze se află campanila. Ulterior au fost făcute nişte modificări minore, după prăbuşirea campanilei, pe 14 iulie 1902. În mod miraculos, singurele pagube provocate au fost la Sansovino Loggetta şi la două mici secţiuni ale Bibliotecii Marciana. În 1911, o nouă campanilă, care urmărea îndeaproape proiectul celei vechi, a fost reconstruită acordând pieţei tradiţionala apariţie.
Şi astăzi … – Vastul spaţiu trapezoidal (176 m în lungime, 82 m lăţimea maximă) a fost închis pe latura de nord de Procuratie Vecchie şi, în partea opusă, de Procuratie Nuove din secolul XVI. Între acestea a fost construită aripa neoclasică Napoleon sau Ala nuovissima, în conformitate cu dorinţele împăratului Bonaparte, după ce a fost efectuată demolarea, la începutul anilor 1800’, a bisericii din secolul XVI, Sansovino de San Geminiano.
