Ghid turistic Veneția

Malul stâng Canal Grande

Stazione di Santa Lucia (3, CT) – Această staţie marchează intrarea în oraş încă din 1860, când a fost construită prima staţie. Clădirea care poate fi văzută în prezent a fost ridicată în 1954.

Gli Scalzi (3, CT) – Această biserică în stil baroc a fost proiectată de Longhena (1598-1682), cele mai distinctive caracteristici ale acestuia fiind nişte nişe realizate în faţadă unde se aflau statui, înrămate cu o pereche de coloane (vezi GHETTO).

Ponte degli Scalzi (3, CT) – Construcţia originală (1858) a fost dată spre realizare inginerului civil, Neville, care este de asemenea responsabil pentru realizarea primului pod al Academiei. Acesta a fost reconstruit în 1934.

San Geremia (3, CDT) – Mergând pe apă tot ceea ce se poate vedea din Biserica Sfântului Ieronim este Capela Sfânta Lucia, care găzduieşte rămăşiţele unui martir sicilian.

Palazzo Labia (3, CDT) – Această rezidenţă elegantă din secolul XVIII, situată în colţul Canalului Cannaregio, este ascunsă în spatele axei principale a Grand Canal. Parterul acestei construcţii este realizat din cărămidă, cu pilaştrii având capiteluri ionice şi corintice care ajung până la nivelul al doilea. Ferestrele largi ale palatului se deschid înspre nişte balcoane. Vulturii care au fost realizaţi deasupra, pe acoperiş, se referă la însemnele heraldice ale familiei Labia (vezi GETTO).

Palazzo Vendramin Calergi (4, ET) – Acest palat renascentist este foarte distinctiv de celelalte, având vedere spre Grand Canal. Faţada realizată din cărămidă de piatră a rămas însă incompletă. În mod interesant, această faţadă este de fapt o faţadă a unei biserici. Cu toate că apariţia prezentă este cea caracteristică stilului baroc, biserica este de fapt cu mult mai veche (vezi GHETTO).

Palazzo Vendramin Calergi (4, ET) – Acest palat renascentist a fost comandat spre realizare de o familie nobilă din Loredan al Cordussi care a lucrat în acest oraş între 1502 şi 1504. Cu ferestre compozite cu arcuri triple, această construcţie este o magnifică sinteză a caracteristicilor bizantine şi gotice. Din 1844, aceasta a fost casa ducesei de Berry, nora lui Carol al X-lea al Franţei, care a întreţinut “saloane” extravagante pentru alţi aristocraţi aflaţi în exil. De asemenea, tot aici, Richard Wagner a trăit şi a lucrat, compunând cel de-al doilea act al operei Tristan şi Isolda, între 1858 şi 1859. În ciuda faptului că marele geniu al muzicii a murit în Palazzo Vendramin, unde a lucrat la Persifal, memoriile sale sunt în Sala Richard Wagner ¸. Clădirea este folosită în mod curent ca sediu principal de iarnă al cazinoului municipal, cu toate că planurile au fost realizate pentru folosirea în alte scopuri.

Ca’ d’Oro (4, ET) – În urma multor lucrări de restaurare s-a ajuns la fosta formă glorioasă a palatului. Faţada acestuia, o creaţie subtilă a stilului gotic ornamental, prezentând colonade, cu capetele scufundate în apă – dovedind faptul că acest edificiu a fost folosit atât ca o casă de vară cât şi ca reşedinţă – având, la etajele superioare două loggii închise cu ferestre arcuite cu urme ale intersectărilor formate de trifoiuri. În mod curios, aceste caracteristici decorative nu sunt concentrate pe faţadă. Secţiunea din partea dreaptă constă dintr-un perete orb situat între ferestre cu un singur arc. Colţurile sunt accentuate prin cordoane de marmură (vezi CA’ D’ORO).

Fondaco dei Tedeschi (4, FU) – Acest palazzo din secolul XIII a fost cartierul general al negustorilor germani şi hambar de închinare pentru zeii acestora. Devastat de un incendiu (1505-1508) acesta a fost reconstruit de Giorgio Spavento (activ în Veneţia între secolele XV şi XVI) şi de Scarpagnito (activ în Veneţia între 1505 şi 1549). Faţada, care are vedere spre Grand Canal şi, odinioară, împodobită cu fresce de Giorgione (1476/7-1510) şi Titian (1490-1576) are porticuri la parter, care au fost implementate în fundaţie (hambar). În zilele noastre, clădirea găzduieşte principalul sediu al poştei (vezi LA FENICE).

Ponte di Rialto (4, FU) – Podul Rialto este cel mai important punct de traversare între cele două maluri ale Grand Canal. Cu toate că până în zilele noastre acest pod a avut şase versiuni – prima fiind instalată în 1170 – aceasta este prima construcţie realizată din piatră. Este lucrarea lui Antonio da Ponte şi a fost realizată în 1591. Magazinele care se află în arcadele simetrice au fost folosite iniţial pentru schimburi financiare, operaţiuni de bancă şi împrumuturi de bani, fiind situate în aproxima apropiere a primei Zecca (Monetărie – vezi RIALTO).

Palazzo Loredan (4, EFV) – Această construcţie, folosită şi ea ca fondaco (hambar), este un palazzo veneto-bizantin, reţinând o parte din caracteristicile sale originale: o parte a porticurilor şi ferestrelor se deschid înspre o loggia, fiind intercalate cu patere, derulându-se de-a lungul piano nobile (primul etaj). În Palazzo Loredan şi în cel din apropiere, Palazzo Farsetti, se află în prezent birourile municipale.

Palazzo Lando Colţ Spinelli (4, EV) – Acest palazzo renascentist, ridicat în 1490, a fost în cea mai mare parte proiectat de Mauro Codussi. Faţada, realizată din piatră istriană, este foarte rurală. Etajele superioare sunt punctate de ferestre tipice în două lumini şi de o friză renascentistă care se derulează pe sub arcadele ferestrelor. Există multe asemănări între acest palat şi Palazzo Vendramin Calergi.