Ghid turistic Veneția
Canalul Stâng din Canal Grande
Palazzo Mocenigo (7, DX) – Această clădire cuprinde patru palazzi adiacente. Cel dintâi datează din 1579 şi a fost reconstruit conform proiectelor lui Alessandro Vitoria. Cea de-a doua clădire şi cea de-a treia, care sunt identice, au fost construite la sfârşitul secolului XVI, în timp ce ultima clădire, aşa-numita “Casa Vecchia”, o construcţie gotică, a fost remodelată de Francesco Contin în timpul primei jumătăţi a secolului XVII.
Printre cei care au locuit în acest grup de palazzi se numără şi Giordano Bruno (1548-1600) şi poetul romantic, Lord Byron (1788-1824) care şi-a început aici lucrul la opera sa Don Juan. Englezul “Don Giovanni”, înota deseori înspre casă după o zi petrecută la San Lazzaro (vezi SAN LAZZARO degli ARMENI) sau după dimineţile petrecute la Lido. Ca urmare a acestui fapt a fost instituită o cursă de înot care a fost ţinută aici până în 1949 şi era recompensată cu Cupa Byron.
Palazzo Grassi (7, DX) – Înălţat în 1749 de Giorgio Massari (1687-1766), posibil cel mai mare arhitect al Veneţiei din prima jumătate a secolului XVIII, acesta a fost ultimul palat veneţian construit după căderea Republicii şi care este proiectat cu toată maiestatea arhitecturii civile neoclasice. În interior, curtea are o rafinată colonadă cu o mare scară împodobită cu fresce de Alessandro Longhi (1733-1813) şi populată cu figuri mascate. Alte camere sunt împodobite cu fresce de Jacopo Guarana (1720-1808) şi Fabio Canal (1703-1808). Astăzi această clădire este folosită pentru prestigioase expoziţii temporare.
Ponte dell’Accademia (7, DX) – Veneţia a avut de aşteptat până în 1854 pentru cea de-a doua construcţie care să traverseze Grand Canal, după Podul Rialto. Construcţia originală din fier, restrânsă ca înălţime, împiedica trecerea vaporaşelor (vaporetti). Din acest motiv a fost înlocuită în 1932, motiv pentru care a fost realizată din lemn din cauza lipsei de fonduri. Podul din prezent este o copie a predecesorului realizat din lemn (vezi ACCADEMIA).
Palazzo Cavalli Franchetti (7, DX) – Splendida faţadă a acestui palazzo, de la sfârşitul secolului XV, a fost completată cu delicate linii, cu ferestre în cinci lumini cu arcuri şi linii intersectate şi motive de cvadrifolii, distribuite într-o manieră intrigantă de-a lungul Grand Canal. A fost reconstruit înspre sfârşitul secolului XIX de către Camillo Boito, fratele muzicianului.
Palazzo (de colţ) della Ca’Granda (8, EX) – În zilele noastre, acest palat renascentist este folosit ca sediu principal al poliţiei (Prefettura). A fost construit pentru nepotul lui Caterina Cornaro de către Sansovino (1486-1570). Parterul rustic are un portic cu trei arcuri în timp ce la etajul superior ferestrele împodobite cu arcuri alternează cu perechi de coloane.
La uşa următoare (următoarea intrare), şi anume micuţa casă roşie, a fost folosit de către Canova ca studio (în anii 1770’) şi în timpul primului război mondial de către nuvelistul Gabriele D’Annunzio.
