Ghid turistic Veneția

IL CANAL GRANDE

Sosind în Veneţia cu trenul este ca şi cum aţi intra într-un palazzo prin intrarea de serviciu a comercianţilor, a fost opinia considerată de Gustav Aschenbach, protagonistul din filmul “Moarte la Veneţia”.

Il Canal Grande Ghid Turistic

            Grand Canal este principala arteră şi cale de acces a Veneţiei care intră în Veneţia prin calea de acces a negustorilor. Fiind în trecut situat pe promontoriul Dogano da Mar, magnificul Bacino (bazin) di San Marco se deschide în prezent spre mare având în spate somptuoasa policromie a Palatului Dogilor şi piaţa acestuia, în timp ce, în spatele (Bisericii) San Giorgio Maggiore, braţele de apă şi canalele încercuiesc acest loc heraldic care vesteşte deschiderea spre mare. Toate acestea se îngustează în cele din urmă înspre Canal Grande care conduce spre gura bazinului şi care, cu mult timp în urmă, a fost cu siguranţă un râu.

CEA MAI MINUNATĂ STRADĂ A VENEŢIEI

          Conformându-se naturii şi originilor Veneţiei, care se spune că s-a înălţat din ape, formând o insulă, Grand Canal este, în toate sensurile, principala stradă a acestui oraş.

Grand Canal (cu o lungime de 3 km, o lăţime de 30-70 km şi o adâncime de 5,5 m) are forma unei litere S inverse şi are benzi marcate de Ca’ Foscari. Este singura cale care traversează oraşul, deşi este deseori mai rapid să mergeţi pe jos, dar această cale de acces oferă cele mai bune vederi spre palate (palazzi) şi asupra bisericilor care au faţa înspre canal, o experienţă care nu trebuie ratată.

Scriitorul şi ambasadorul francez, Phillippe de Commines, a afirmat în secolul XV despre Grand Canal: “Cred că este cea mai rafinată stradă din întreaga lume şi are cele mai rafinate case”. Cel mai larg canal şerpuieşte într-o largă bandă dublă pornind din bazinul-staţie Sf. Marcu şi este mărginit cu palate somptuoase, în diferite stiluri. Acestea au fost reşedinţe ale patricienilor, ale căror nume sunt trecute în Cartea de Aur.

Pentru a vedea canalul în toată splendoarea sa, trebuie făcut un tur de-a lungul acestuia, pornind din Piaţa San Marco.

Transformarea din râu în canal – transportul organizat pe râu a fost folosit din jurul anului 1000 – Originile Canal Grande se pierd în negura vremurilor, pe când acesta a fost ocupat de mlaştini, timp de mai multe secole. Traghetti (gondolele care traversează râul) au efectuat, în orice caz, serviciul de transport între malurile canalului încă din anul 1000. O parte din punctele de debarcare au fost păstrate în acelaşi loc încă din secolul XIII, multe altele au fost folosite apoi ca mori, fiind legate de squeri (ateliere de întreţinere), unde erau construite gondolele. Apoi aceste mori au fost preluate, fiind folosite ca ateliere pentru ghilda ţesătorilor de lână şi fabricanţilor de haine care foloseau aceste mori unde ţesăturile de lână erau spălate, băgate la apă, vopsite şi presate.

Cea mai rafinată plimbare vă va duce de-a lungul canalului, de unde pot fi văzute cele mai caracteristice frumuseţi ale oraşului: faţade realizate în culori vibrante, împodobite cu strălucitoare debarcadere. Acestea emană un spirit festiv şi un optimism în care se resimte faptul că veneţienii nu au cunoscut niciodată ameninţarea opresiunii, nici măcar în Evul Mediu, când în restul lumii a fost nevoită să-şi construiască fortăreţe şi palate sumbre pentru a se apăra. Palatele (palazzi) care flanchează Grand Canal sunt expresii ale mândriei şi autosatisfacerii nobilităţii veneţiene: aceştia au fost numai nişte oameni care au încercat să-şi acorde o bucăţică din această grădină pe apă (vezi GHETTO – Palazzo Labia). În timp ce sediile comerciale, băncile şi întreprinderile statului funcţionează de-a lungul canalului încă din timpul Renaşterii, bisericile şi rafinatele clădiri  au început să fie înălţate chiar după ultima suflare a Republicii.