Ghid turistic Veneția
Ponte delle Guglie (3, CT) – Canalul Cannaregio este traversat de două poduri (ponti). Trecând peste Ponte delle Guglie (din 1580) este practic obligatoriu să vă daţi seama că acest pod face legătura între staţia de tren şi Strada Nuova. Îşi trage numele de la caracteristicile arhitecturale care împodobesc balustrada. Cel de-al doilea pod, Ponte dei Tre Archi, este ceva mai departe, de-a lungul Grand Canal.
La stânga de Fondamenta Venier, care se derulează de-a lungul Canalului Cannaregio – la acelaşi nivel cu Ponte dei Tre Archi – se formează o calle, care conduce spre Biserica San Giobbe.
San Giobbe (3, CT) – Operele din această biserică au fost dedicate lui Iov, scoţând în evidenţă o caracteristică din Vechiul Testament care respinge punctul de vedere potrivit căruia suferinţa este rezultatul păcatului. Acestea au fost iniţiate de Antonio Gambello (înregistrat între 1458-1481), în cea de-a doua jumătate a secolului XV şi finalizate de Pietro Lombardo. Distinctiva sa faţadă este ruptă de un rafinat portal renascentist deasupra căruia prezidează statuile Sfântului Bernanrdino, Sant’Alvise şi Sfântului Anton. Sfântul Francisc şi Iov apar într-un basorelief închis în lunetă. Interiorul cuprinde o singură navă, cu capele pe latura din stânga şi altare pe partea dreaptă. Bolta celei de-a doua capele din stânga este acoperită cu ţigle de majolica din atelierul Florentine Della Robbia, atelier activ între 1400 şi 1500.
Înainte de intrarea în prezbiteriu se află însemnele de armă ale dogelui Cristoforo Moro (1462-1471) care este îngropat alături de soţia sa, Cristina Sanudo, în prezbiteriu: piatra lor de mormânt este tipic, ca stil, Lombardiei. De notat sunt dudele, fructele legate de moro, incluzând şi însemnele de armă, un sinonim care a fost folosit de Shakespeare (1564-1616), care a scris despre un maur în Othello (vezi IL CANAL GRANDE – Palazzo Moro). Personajul Desdemona trebuie să se fi inspirat de la prima sa soţie, căreia, în mod interesant, Othello i-a dăruit o batistă brodată cu mici dude.
Importante lucrări de artă, care împodobeau odată primele trei intrânduri, includ Agonie în grădină, de Marco Basaiti (cca 1470- post 1530) şi Madona Întronată, de Giovanni Bellini (cca 1430-1516), unde Iov este portretizat printre sfinţii care o înconjoară pe Fecioară şi Prezentarea lui Hristos la Templu, de Vittore Carpaccio (cca 1465-1526). Aceste lucrări sunt expuse în prezent în Gallerie dell’Accademia (vezi ACCADEMIA).
Continuaţi să mergeţi de-a lungul Rio Terra San Leonardo până la Rio Terra del Cristo, pe partea dreaptă, care conduce spre Biserica San Marcuola.
San Marcuola (3, DT) – La fel ca şi la Zanipolo (vezi ACCADEMIA – San Trovaso), acest nume este o contracţie care conţine numele a doi sfinţi – Ermagora şi Fortunato.
Construcţia iniţială datează din jurul secolului X, dar biserica a fost subsecvent restaurată în cursul secolului XVIII, cu toate că faţada campos, care dă înspre Grand Canal nu a fost niciodată completată.
În interior, altarele sunt opera lui Giovanni Morlaiter (1699-1781), care a sculptat şi altarul înalt din Biserica La Salute. Cea mai faimoasă piesă de altar realizată din San Marcuola este însă fără îndoială Cina cea de Taină (peretele din stânga al prezbiteriului), pictată de Tintoretto (vezi IL CANAL GRANDE).
Pentru cei care doresc să-şi continue plimbarea în districtele învecinate, întoarceţi-vă la secţiunea CA’ D’ORO.
