Ghid turistic Veneția
Consiliul din Trent din Veneția
Stabilit în 1545 şi dizolvat în 1563, Consiliul din Trent dorea să cuprindă idealurile catolice într-o singură dogmă şi structură prin ministerul însărcinat cu reforma disciplinară. Această acţiune se opunea raţionalismului Bisericii Romane care îşi dorea să accelereze contrareforma şi să combată facţiunile protestante.
Acest corp ecleziastic confirma faptul că Biserica este singura îndrituită să interpreteze biblia şi să sublinieze rolul clericilor ca singuri intermediari între om şi Dumnezeu. Valoarea celor şapte sacramente a fost reafirmată şi practicile Botezului şi Confirmării au fost ratificate. Cunoştinţa existenţei Purgatoriului, invocarea sfinţilor, venerarea relicvelor, vânzarea de indulgenţe şi de icoane au fost de asemenea supuse unor aprobări stricte şi au fost raţionalizate, insistându-se asupra doctrinei transsubstanţialităţii, prin care consacrarea pâinii şi vinului erau de fapt transformate în corpul şi sângele lui Hristos.
Euharistia era de asemenea interpretată, ca şi gesturile divine cum ar fi de exemplu cel al ascunderii miracolului cum ar fi de exemplu înmulţirea pâinii şi peştilor. Pictura lui Palma il Govane a fost din această cauză realizată ad hoc, în timp ce pictura lui Paolo Sarpi era interpretată de două facţiuni opuse, dintre care una credea în transformarea în Trupul lui Hristos şi cealaltă în simbolul pâinii şi vinului.
În Noua Sacristie, care se află la capătul braţului transeptului, se află lucrarea lui Palma il Giovane, Crucificarea cu Fecioara şi Sfântul Ioan şi şi o versiune a Mariajului la Cana, de asemenea realizată de acelaşi artist. De Francesco Bassano (1549-1592) şi asistenţii acestuia au fost realizate Rugăciunea Sfântului Ioan Botezătorul şi Madona cu Ioan Botezătorul şi Nicolo da Bari. Tavanul este decorat cu alegoria Credinţa şi Doctorii Bisericii (Sf. Grigorie cel Mare, Sf. Ieronim, Sf. Augustin şi Sf. Ambrozie), operă realizată în studioul lui Veronese (1528-1588).
La dreapta, pe coridorul drept apsidal, se află Capela Santissimo, care este dedicată credinţei în euharistie. De notat sunt lucrările Via Crucis şi Mormântul lui Hristos, realizate de Palma il Giovane. În arcul bolţii, deasupra prezbiteriului, se află un Crucifix realizat din lemn şi care îi este atribuit lui Paolo Veneziano (cca 1290-1362). Piesa de altar, care se află şi este realizată de Lorenzo Lotto (cca 1480-1557), descrie scena Madona cu Sfinţi.
În partea stângă a prezbiteriului se află o minunată Bună Vestire realizată în piatră dură.
Pe peretele din partea stângă al capelei apsidale se află o pereche de rafinate uşi de orgă (din 1532) şi atribuite lui Schiavone.
Vechea Sacristie (aplicată celeilalte, custodiale) se află în spatele unui rafinat panel din lemn şi este decorată cu un ciclu de picturi realizate de Palma il Giovane şi care este dedicat subiectului euharistiei, în conformitate cu edictele Conciliului din Trento. Scenele includ Trecerea Evreilor, Hristos în Mormânt, Traversarea Mării Roşii, Şerpii de Aramă, Mana Cerească din Rai, Elija fiind hrană pentru îngeri.
În stânga intrării Vechii Sacristii se află figurile Sf. Sebastian, Sf. Rocco şi Sf. Laurenţiu, care au fost realizate de Giovanni Bonconsiglio, cunoscut şi sub numele de Marescalco (cca 1470-1535). Pe partea stângă a transeptului, capela dedicată Sfântului Laurenţiu este decorată cu scene picturale din viaţa sfinţilor: lucrări de Veronese, Sf. Laurenţiu, Sf. Iacob şi Sf. Prospero (în centru), în timp ce lucrările Distribuirea Sfintei Bogăţii Săracilor şi Martiriul Sfântului Laurenţiu au fost realizate de Palma il Giovane.
Amvonul, în formă de potir, este de la sfârşitul perioadei renascentiste.
Înainte de a părăsi biserica, trebuie văzute lucrările din secolul XVI, Miracolul Sf. Iacob şi Naşterea lui Hristos de către un înger de Palma il Giovane.
Pentru a ajunge în Campo San Giovanni Decollato şi la biserica cu acelaşi nume (Zan Degola, în veneţiană) şi luaţi-o apoi pe Calle Larga şi pe ramificaţia care coboară spre stânga pe Calle dello Spezier.
San Zan Degola (3, DT) – Dedicată decapitării Sfântului Ioan Botezătorul, această biserică are origini antice, funcţionând aici mai mult ca o biserică parohială, din 1007. Faţada de teracotă este de la începutul secolului XVIII. O fereastră în formă de trandafir este principala caracteristică a faţadei, fiind încadrată de pilaştrii care susţin un timpanum triunghiular. Basorelieful de pe zidul din dreapta descrie povestea decapitării Sfântului Ioan.
În spatele faţadei principale, de o mare simplitate, se află un interior deosebit: cele trei coridoare sunt separate de patru coloane greceşti de marmură cu capiteluri bizantine din secolul XI. Structura tavanului are forma unei cale de vapor răsturnată. Liniştea intensă care pluteşte şi aerul contemplativ este inspirată de frescele din capele şi şi de la capătul coridoarelor laterale. În partea stângă se află frescele Buna Vestire, Sfânta Elena şi sfinţii şi, pe tavan, simbolurile Evangheliştilor realizate conform stilului veneto-bizantin. În capela din dreapta se află lucrarea Arhanghelul Sf. Mihail, datată din 1300 şi descoperită recent, în urma restaurărilor.
