Ephesus ghid turistic
Ephesus ghid turistic
Legenda spune că Sf. Ioan Evanghelistul a venit în Efes cu Fecioara Maria. De asemenea, se mai spune că, în acest loc el a scris Evanghelia sa şi tot aici a fost în cele din urmă îngropat. În anul 269, Efesul şi regiunea din jurul acestuia au fost devastate de goţi. În acel timp aici se afla încă un templu în care era practicat cultul zeiţei Artemis. În 381, din ordinul împăratului Theodosius, templul a fost închis şi, în secolele care au urmat, acesta a fost complet abandonat, servind ca depozit pentru materiale de construcţii.
Situaţia oraşului, care era dată de privilegiul poziţiei geografice, a fost de asemenea, cauza declinului şi decăderii. Prosperitatea oraşului se baza pe faptul că avea un port natural bine apărat, dar în perioada romană, vasele ajungeau în acest port dinspre vest de Muntele Pion, la 1,5 kilometri de templul zeiţei Artemis, printr-un canal foarte strâmt pe care era dificil de navigat. Cauza acestor modificări a fost Râul Meander (Cayster), care se vărsa în Marea Egee puţin mai la vest de oraşul Efes, unde a creat o micuţă deltă formată din aluviunile aduse de râu de-a lungul a sute de ani. Mai târziu, în perioada bizantină, canalul s-a înfundat într-atât de mult încât, în scurt timp, a devenit inutilizabil. Marea s-a distanţat încet-încet, în timp ce terenurile mlăştinoase din jurul portului au stat la baza provocării unor molime, cum ar fi malaria. Noua situaţie şi noua poziţionare a oraşului, cumulată cu extinderea creştinismului au dus în cele din urmă la abandonarea tuturor clădirilor care purtau mărturia existenţei culturilor politeiste. În locul acestora au fost construite biserici creştine. În anul 431, al treilea conciliu ecumenic a avut loc în Efes.
Împăratul Theodosius a convocat un alt conciliu la Efes, în 449, care a devenit ulterior cunoscut sub numele de “conciliul hoţului”. Începând cu secolul VI Biserica Sf. Ioan a devenit un important loc de pelerinaj şi Justinian a luat măsuri pentru protejarea acestui loc prin construirea unor ziduri de jur împrejurul dealului pe care se afla biserica. La scurt timp după aceste acţiuni, Biserica Fecioarei şi alte locuri de închinăciune au fost distruse şi jefuite de raidurile arabe.
În secolul VII, oraşul a fost mutat în locul care este acum ocupat de oraşul Selçuk şi, în timpul perioadei bizantine, Efesul s-a dezvoltat în jurul înălţimilor Muntelui Ayasulug. Oraşul s-a bucurat în ultimii an de existenţă de prosperitate sub emiratul seldjukid al dinastiei Aydînogullarî. În timpul Evului Mediu oraşul şi-a pierdut importanţa ca port.
Până în secolul XX, mâlul purtat de Meander a extins malul pe o distanţă de 5 km.
