Ephesus ghid turistic
MILETUL ghid istoric
Aparenta schimbare permanentă a pământului
se datorează combinării lumilor diferite.
Leucippus din Milet
Situat la gurile râului Meander, în sudul provinciei Ionia din vestul Anatoliei, anticul oraş Milet (Miletus) a fost cel mai vechi şi cel mai puternic dintre cele 12 oraşe ioniene din Asia Minor. A fondat de asemenea peste zece colonii pe malurile Mării Marmara şi Mării Negre, în timp ce activităţile sale comerciale se extindeau până departe, în Egipt. Şcolile sale au adus o contribuţie foarte mare la dezvoltarea intelectuală şi ştiinţifică în lumea mediterană şi nu se poate vorbi despre Milet fără a aduce aminte de marea contribuţie pe care şi-a adus-o în geometrie şi ştiinţă Thales, unul dintre cei mai mari erudiţi produşi de acest oraş.
Miletul este de asemenea primul oraş care a aplicat principiile urbanisticii moderne. Planul în formă de grilaj introdus de Hippodamos a fost mai târziu forma de bază pentru proiectele urbanistice ale tuturor oraşelor romane. În urma molimelor provocate de aluviunile aduse la mal de râul Meander, oraşul a fost plasat la o distanţă de câţiva kilometri de mare. Faptul că în antichitate Miletul avea în posesie patru porturi distincte indică foarte clar faptul că Meandrul a jucat un rol foarte important în istoria oraşului.
Alfabetul folosit în Milet ca scriere normală s-a dezvoltat ulterior în scrierea grecească antică. Următoarele expresii sunt câteva dintre punctele de vedere filozofice emise de filozofii milesieni:
⦁ Omul sănătos şi bine educat este un om fericit.
⦁ Frumuseţea este conferită nu de un trup frumos ci de acţiunile frumoase.
⦁ Aşteaptă acelaşi respect din partea copiilor tăi tot cât le-ai arătat şi tu părinţilor tăi.
Thales din Milet
⦁ Omul priceput (îndemânatic) îi este superior omului puternic.
⦁ Să nu concluzionezi înainte de a asculta ambele părţi.
⦁ O mică scânteie este îndeajuns pentru a arde o întreagă pădure.
⦁ Întinde-i o mână celui ce a căzut.
Phocylides din Milet
ISTORIA MILETULUI
Originile şi începuturile istoriei Miletului sunt în continuare un subiect de controversă. Numele “Milawanda” care apare în textele hittite poate foarte bine să se refere la Milet. Săpăturile arheologice efectuate în întreaga regiune au ajuns la concluzia că aşezarea de aici are o istorie care se întinde până departe, în Epoca Bronzului. Primele săpături au fost conduse de arheologul german Theodor Wiegand, dar acestea au fost de câteva ori întrerupte de războaie sau de diferite alte evenimente. Săpăturile au fost preluate de Gerhard Kleiner şi apoi continuate de Werner Müller-Wiener.
Istoria Miletului poate fi întinsă până departe înapoi în timp, în mileniul II î.Hr. Locuitorii Cretei au sosit aici în jurul anului 1500 î.Hr, pentru a fi urmaţi de micenienii din Grecia continentală, care au fortificat oraşul. Conform autorilor greci din antichitate, primii locuitori ai acestor locuri au fost carienii şi lelegienii. După capturarea oraşului de către ionienii conduşi de Neileus, în jurul anului 1000 î.Hr, cuceritorii i-au omorât pe bărbaţi şi s-au căsătorit cu văduvele acestora, formând în acest fel noua populaţie a oraşului. Legenda spune că femeile din Milet şi-au exprimat resentimentele şi şi-au pedepsit noii soţi refuzând să stea la aceeaşi masă cu ei.
Pentru o perioadă de timp, oraşul a fost condus de regi care erau descendenţi ai lui Neileus, dar după 800 î.Hr, administrarea oraşului a trecut în mâinile aristocraţiei. După anul 687 î.Hr, oraşul a fost condus de dictatori cunoscuţi sub numele de “tirani” şi tot în această perioadă oraşul a început să-şi întemeieze coloniile de peste mări.
În prima jumătate a secolului VI, Miletul, mulţumită acestor colonii, poseda un extins imperiu maritim. Distinşii oameni de ştiinţă produşi de oraş în acei ani îi includ, în mod natural, pe filozofii ca de exemplu Thales, Anaximenes, Anaximander şi Hecateu (Hecataeus). Thales, cel dintâi om de ştiinţă care a reuşit să prevadă o eclipsă de soare, a pus bazele unor noi teorii în geometrie şi astronomie. Anaximander a sculptat în piatră că legile universului sunt independente de zei şi Hecateu a excelat în geografie.
Miletul a avut o înţelegere specială cu Croesus, dar după colapsul Lidiei, în 546-547 î.Hr, oraşul a ajuns sub hegemonia persană. După victoria obţinută de greci împotriva perşilor, în bătălia navală de la Mycale, din 479 î.Hr, Miletul a fost reconstruit după planul urbanistic de tip “grilaj” cu ajutorul faimosului arhitect şi urbanist milesian, Hippodamos. După anul 402, oraşul a ajuns în întregime sub conducerea persană şi, în secolul IV, a fost condus de satrapii Carieni care erau supuşi persanilor.
În anul 334 î.Hr, Miletul a fost capturat de Alexandru cel Mare. După moartea acestuia, Miletul a fost condus de Antigonus, din 313 î.Hr şi de Seleucides, din 301 î.Hr. Oraşul şi-a recâştigat independenţa în 188 î.Hr. În 133 î.Hr, când Regatul Pergamului a fost încorporat în Imperiul Roman, Miletul a devenit parte a provinciei Asia Minor. Oraşul şi-a redus din dimensiuni sub conducerea bizantină, reducându-se la suprafaţa ocupată de castelul cunoscut cu numele de Palatia, din apropierea teatrului. În 1328 a ajuns sub conducerea seldjukizilor, după care a continuat să existe ca un sat micuţ din Balat.
Primul monument care ne întâmpină după ce intrăm în Milet, dinspre sud, este templul Atenei. Construit în prima jumătate a secolului V î.Hr, acesta are şase coloane ionice pe fiecare latură scurtă şi câte zece coloane pe laturile lungi. Imediat, la nord de templu, se află agora din perioada elenistică, iar la est de agora se află stadionul roman, construit în 150 d.Hr. Ceva mai departe, spre nord, se află teatrul, a cărei construcţie originală datează din secolul IV î.Hr. Cu toate că la acesta s-au făcut diferite modificări, în trei rânduri, este unul dintre teatrele cele mai bine păstrate din Anatolia. Rămăşiţele clădirii, cu intrările sale şi coridoarele boltite, expun toate stilurile distinse din perioada romană. La est de stadion se află Băile Faustinei şi, alături de băi, se află zidurile de apărare ale oraşului, care datează din timpul domniei împăratului Justinian. Tot aici se află şi Serapeumul sau templul lui Serapis, din secolul III d.Hr. De aici vom ajunge în agora de sud, construită în perioada elenistică, cu magazine pe aripile dinspre sud şi est. Poarta monumentală, din colţul nord-estic al agorei conduce spre centrul oraşului. Nimfaeumul bogat decorat, care stătea în vecinătatea acestei porţi, este acum păstrat de Muzeul Pergamului din Berlin. La vest de nimfaeum se află un bouleuterion, datând din secolul II î.Hr, cu o capacitate de 1.500 de locuri.
TEATRUL din Milet
Chiar dacă sunteţi sau nu pasionaţi sau interesaţi de arheologie, o vizită la această clădire impunătoare, care a rămas într-o extraordinară stare de conservare, este o experienţă de neuitat. Cu o capacitate de 15.000 de locuri pentru spectatori, a fost construit în secolul IV î.Hr şi a fost lărgit în perioada elenistică, dar, aşa cum este văzut astăzi, este în mod definitoriu un monument roman. Zidul şi turnul din vârful secţiunii superioare ale cavea sunt la origine bizantine.
Aşezat pe una dintre văile unui micuţ deal, acest teatru magnific, măsurând 140 de metri în diametru, supraveghea toate cele patru porturi ale Miletului. Faţada teatrului se ridica la o înălţime de 30 m peste nivelul solului.
Construcţia de pe platformă (scenă), cu o lungime de 34 m, era susţinută de trei rânduri de coloane şi era împodobită cu statui. Postscenium-ul, sau partea din spate a platformei, este într-o condiţie foarte bună.
Cavea, care se află într-o excelentă stare de conservare, este împărţită în trei secţiuni, fiecare cu câte 18 rânduri de scaune (bănci) intersectate de scări pe care spectatorii puteau să coboare sau să urce. Cinci scări în secţiunea inferioară, zece în secţiunea din mijloc şi 20 în secţiunea superioară permitea spectatorilor accesul spre scaunele lor. În centru, lângă orchestră, se află “loja imperială”, marcată astăzi prin două coloane. O inscripţie de pe una dintre băncile din stânga secţiunii superioare se referă la o dispută care a avut loc între lucrătorii şi constructorii teatrului, care a fost în cele din urmă rezolvată prin rezultatul sfatului dat de oracolul din Apollo, de la Didyma. Această inscripţie, reprezintă în acelaşi timp, consemnarea primei greve din istorie. Rămăşiţele elenistice pot fi încă găsite sub construcţia platformei.
În vârful teatrului, pe latura nordică, se află un micuţ castel bizantin, datând din secolul VIII d.Hr, la construcţia căruia a fost folosit material provenit de la teatru. Acesta dovedeşte un excelent punct de observaţie, de unde putea fi supravegheată întreaga peninsulă. Unul dintre porturi era cunoscut sub numele de “Portul Leului” din cauza statuilor de lei care flanchează intrarea în port. Pe un alt versant al dealului se află mormântul unui erou şi câteva case.
MONUMENTUL PORTULUI
Acest monument a fost ridicat pentru a comemora victoria navală de la Actium, din anul 31 î.Hr. Monumentul este împodobit cu basoreliefuri ale lui Triton, o figură jumătate peşte, jumătate om. La nord veţi vedea ruinele băilor, iar rămăşiţele sinagogii pot fi văzute între două mici dealuri.
BĂILE ROMANE
Aceste băi datează din secolul I î.Hr. Clădirea conţine o palaestra (un spaţiu deschis destinat exerciţiilor atletice şi antrenamentelor fizice) şi cinci camere largi dispuse în jurul unei curţi interioare spaţioase. Aici se află de asemenea un număr de alte încăperi. Puţin mai la sud de aici se află o biserică bizantină care era alăturată de o construcţie care se acceptă în general că a fost palatul episcopal. Tot aici se mai află o structură în care s-au păstrat mozaicuri şi câteva fragmente de marmură. Ceva mai încolo de aici veţi ajunge în fostul centru religios al oraşului.
DELFINIONUL din Milet
Acest templu, dedicat lui Apollo Delfinius, este unul dintre cele mai importante temple din oraş. Sanctuarul este înconjurat de un zid. În centru se află o clădire rotundă care se pare că era un heroon (un monument dedicat unui erou) datând din perioada elenistică cu un altar din perioada arhaică în exedra.
Săpăturile efectuate în straturile inferioare ale solului prezintă o reprezentare cronologică pornind de la dominaţia persană care a început în 494 î.Hr. La dreapta, în spatele zidurilor înalte ale bisericii bizantine, care a fost parţial restaurată, pot fi văzute rămăşiţele unei micuţe băi otomane din secolul XV.
Un stoa doric, din perioada Imperiului Roman, se întinde pe aproximativ 160 de metri la capătul proximităţii templului. O minunată stradă mărginită de coloane se derulează până departe, la agora, şi de aici până la Templul lui Apollo din Didyma.
DRUMUL SACRU
Această stradă avea o lungime de 100 de metri şi o lăţime de 28 de metri (fără a include însă bordurile). Pietrele din pavaj au fost probabil reparate în timpul domniei împăratului Traian. Pe partea stângă de aici se află un portic ionic şi în spatele intrării acestuia se află intrarea spre două clădiri care sunt dificile accesului. Prima dintre acestea sunt Băile Capito, care datează din secolul I, iar cea de-a doua, care se află spre nord, este un gimnaziu cu cinci secţiuni, una dintre aceste secţiuni fiind dedicate studiului (datat secolul II î.Hr).
