Ephesus ghid turistic

KUŞADASI ghid turistic

Kuşadasi este cel mai important centru turistic din provincia Ionia, de pe coasta Mării Egee, şi este cel mai minunat district pentru vacanţe, după Antalya, de pe malurile mediteraneene ale Turciei.

Această zonă este localizată la prima oprire în voiajul turistic în jos, pe coastele vestice, şi este situată în vecinătatea insulei greceşti Samos, de unde zilnic vin mii de călători în mod special pentru a vizita ruinele Efesului.

Istoria Kuşadasi se întinde în urmă până la războiul troian, la sfârşitul celui de-al doilea mileniu înaintea erei creştine. Se pare că regele Agamemnon a pus bazele anticei aşezări Pygelya, ca bază militară, dar locul a devenit un centru de locuire din perioada elenistică. În secolul III î.Hr, oraşul s-a bucurat de o perioadă de mare strălucire, ca zonă a reşedinţelor de vară pentru cetăţenii prosperi din Efes.

Cea mai veche menţionare a Marathesion-ului, sau Kuşadasi cum este cunoscut în zilele noastre, poate fi regăsită în lucrările celebrului geograf şi călător din antichitate, Strabo. În evul Mediu, Kuşadasi, cunoscut pe atunci sub numele de “Scala Nova”, era un oraş de coastă de o mare importanţă, frecventat în mod particular de comercianţii veneţieni şi genovezi.

După capturarea acestei aşezări de către otomani, Kuşadasi a fost folosit ca importantă bază navală şi, în secolul XVI, pe insula care i-a dat oraşului numele a fost construit un castel şi un arsenal. Insula este în prezent legată de continent printr-o punte. În secolul XVII acest loc s-a dezvoltat rapid ca centru cu activitate comercială ceea ce a dus la construirea unui minunat caravanserai, cunoscut sub numele de Öküz Mehmet Paşa Karavanserai, care este situat astăzi în centrul Kuşadasi, iar în prima jumătate a secolului XIX, castelul a fost renovat, mărit şi întărit.

Urmând exploziei turistice care a avut loc relativ recent în Turcia, Kuşadasi, care până în anii 70’ a rămas un liniştit, foarte şarmant şi micuţ oraş de ţară, s-a dezvoltat în mod remarcabil ca centru turistic, cu plaje nemaipomenite, care se întind pe 50 km pe linia de coastă.

Din punct de vedere al centrului economic şi comercial, cu sute de hoteluri, moteluri, sate de vacanţă, pensiuni etc., Kuşadasi este acum în pericol să fie îngropat sub un şuvoi al modernităţii.

PRIENE ghid turistic

Priene, cunoscut acum sub numele de Güllübahçe, a fost un oraş din antichitate, din Ionia, în Vestul Anatoliei, situat la aproximativ 20 de kilometri de Söke. Săpăturile arheologice au fost începute în acest loc de către Carl Human, în 1895, şi continuate de Th. Wiegand, în 1898. Ruinele oraşului Priene reprezintă unul dintre cele mai edificatoare exemple de urbanism tip “grilaj”, asociat cu numele lui Hippodamos. Planul oraşului Priene îl avea la bază pe cel al Atenei şi, ca oraş antic plasat pe înălţimi, la baza unei mari stânci abrupte, planul tip “grilaj” (probabil străzi paralele intersectate perpendicular) este afişat în toată splendoarea. Templele şi celelalte construcţii au fost construite pe terase, în faţa stâncii abrupte (falezei). Toţi cei care vor vizita acest micuţ oraş vor fi impresionaţi de peisaj şi de atmosfera întregii regiuni înconjurătoare. Primăvara aici se poate simţi mai bine ca oriunde revenirea naturii la viaţă.

ISTORIA ORASULUI ANTIC PRIENE

Originea aşezării Priene şi fondarea oraşului sunt descrise de carieni, populaţia indigenă din acestă regiune, dar legendele sunt singurul ghid pentru acea perioadă. Cele mai vechi rămăşiţe ale aşezării au fost datate în secolul VI î.Hr, şi pe teritoriul Priene a fost localizată aşezarea Panionion. Conform unor izvoare istorice, ionienii au ajuns aici şi s-au aşezat în aceste locuri, pentru prima dată, în secolul XI î.Hr şi oraşul a fost fondat ori de Aegyptus din Atena, ori de Philotas din Teba. Oraşul a fost unul dintre cele mai influente din Confederaţia Ioniană şi lua parte la desfăşurarea sărbătorilor şi festivalurilor în onoarea lui Poseidon Heliconios. Bias, unul dintre cei mai eminenţi gânditori din timpurile vechi, a trăit aici. În timpul acestei perioade se ştie că aici a fost emisă o monedă din electrum (un aliaj care conţinea 60% aur şi 40% argint).

În secolul VII î.Hr, Priene a ajuns sub controlul Lidiei şi, în secolul VI î.Hr a fost cucerit de perşi, care şi-au exercitat hegemonia peste acest loc pentru peste 100 de ani. Priene a contribuit cu 12 nave la campania împotriva perşilor. O bătălie navală a avut loc în Lade, în 494 î.Hr, unde s-au confruntat 353 de trireme ioniene (vase cu sclavi folosiţi la galere cu trei rânduri de vâsle) împotriva a 600 de nave de linie persane şi Darius, care a fost înfuriat de atitudinea oraşului, s-a răzbunat prin distrugerea totală a acestuia.

Oraşul avea două porturi, dar ambele au fost înfundate şi au devenit inutilizabile din cauza aluviunilor aduse de Râul Meander. Noul oraş a fost construit pe prezentul loc, în 350 î.Hr. În acele timpuri oraşul era situat la o oarecare distanţă de mare şi îşi derula activităţile maritime prin micuţul port de la Naulochus. La fel cu oraşul contemporan Pergam, Priene poseda un foarte rafinat stil de viaţă urban şi de o magnifică privelişte.

Priene a ieşit în evidenţă datorită păcii şi prosperităţii şi niciodată nu a afişat mândria şi aroganţa Efesului. A rămas un oraş minunat, cu o populaţie de 4.000 de locuitori. Statuile de marmură şi din bronz care împodobeau străzile erau pictate în roşu şi în albastru. A fost anexat Atenei şi niciodată nu a jucat cu adevărat un rol independent în politică. În secolul IV î.Hr, Alexandru cel Mare a dedicat în acest loc un templu pentru zeiţa Atena. Oraşul a fost ocupat de populaţiile migratoare în anul 277 î.Hr şi, după ce şi-a petrecut o parte din timp în mâinile seleucizilor, oraşul a fost încorporat de regele Attalos în Regatul Pergamului.

În anul 129 î.Hr, Priene a devenit parte a provinciei romane Asia Minor. A fost devastat de Mithridates, regele Pontului, în 88 şi din nou, în 84 î.Hr, dar şi-a recâştigat vechea prosperitate sub împăratul Augustus, al cărui cult era oficiat în templul Atenei şi în Stoa-ul Sacru (Stoa însemnând un hol lung acoperit, care are în faţă coloane). După această perioadă, distanţa crescândă de mare a condus la declinul oraşului. Priene a fost locul în care s-a născut Bias, unul dintre cei şapte filozofi ai antichităţii.

Când Priene a fost asediat de perşi şi cetăţenii au început să fugă din oraş luând împreună cu ei toate bunurile de valoare pe care le aveau, Bias a rămas nemişcat. Fiind întrebat dacă el nu are nici un bun pe care ar dori să-l salveze de inamic, el a replicat: “Toată bogăţia mea stă în cap”. Alte replici faimoase ale acestuia sunt: “Catastrofa cea mare nu este aceea de a fi capabil să participi la dezastru”, “Începe încet, dar continuă cu vigoare” şi “Acţiunea îl face pe om”.

Priene a fost de asemenea locul de naştere al lui Archelaus, faimosul sculptor care, în secolul III î.Hr, a împodobit oraşul cu creaţiile sale artistice şi s-a dus să lucreze în Pergam în jurul anului 240 î.Hr. Priene apare încă odată pe eşichierul istoriei în era bizantină, ca scaun episcopal. A fost capturat de otomani în secolul XIV, după care şi-a continuat existenţa ca sat nesemnificativ.