Ephesus ghid turistic

BORDELUL

Întregul complex care poate fi văzut în ziua de azi, datează din secolul IV d.Hr. Situat imediat după Biblioteca lui Celsus, acest complex, constă din camere şi saloane grupate în jurul unei curţi interioare măsurând 20,5 pe 20,5 metri. O secţiune îngustă permite accesul spre camere şi saloane. Pe partea dreaptă a intrării se află o secţiune în care vizitatorii, după ce vor pleca de aici, trebuie să-şi cureţe hainele de praf sau de noroi.

Casele sunt împodobite cu bogate şi interesante mozaicuri. Se ştie că femeile frumoase, care în acelaşi timp erau intelectuale şi bine educate, sau cele care erau capabile să deţină propria casă şi să ia parte la demonstraţii şi la alegeri, în afară de faptul că aici se bucurau de prilejul de a le cunoaşte pe femeile romane obişnuite, aveau de asemenea dreptul de a-şi alege însoţitorii.

LATRINA

Această construcţie se află într-un stadiu foarte bun de conservare. Clădirea originală constă dintr-o suprafaţă dreptunghiulară semiacoperită , înconjurată de coloane cu statui de marmură şi bronz în centru şi un bazin care asigură ventilaţia. Camera era înconjurată de un rând de marmură, care are un canal care permite scurgerea apei. Podeaua a fost acoperită de mozaicuri şi pereţii cu lambriuri de marmură. Folosirea latrinei era interzisă bărbaţilor care nu plăteau pentru a avea acces aici.

Latrinele publice au fost construite pentru a obţine acid uric care era folosit în pregătirea pieilor de la oi şi la tăbăcăriile deschise de împăratul Vespasian.

CASELE DE PE TERASĂ

O parte dintre aceste case au fost deschise pentru prima dată pentru public în anul 1985, când lucrările de restaurare au fost completate. S-a dovedit că acest sector a fost folosit pentru dezvoltarea urbană din secolul V î.Hr şi pe mai departe. Aceste case au fost folosite de diferiţi proprietari până în secolul VII d.Hr. Acest district s-a bucurat de cea mai bună perioadă de prosperitate între secolele II şi IV d.Hr. Acestea erau case cu un singur nivel, ocupate de cetăţeni cu o stare bună sau preoţi pe linie nobilă şi erau compuse din camere spaţioase grupate în jurul unei curţi interioare care asigura accesul la aer liber, cea mai largă dintre aceste încăperi fiind folosită cu funcţii de camere de masă (cină) sau pe post de camere de recepţie.

Pe lângă camerele care erau folosite ca bucătării şi cele folosite pe post de pivniţe, s-au descoperit multe încăperi care erau folosite ca dormitoare. Alimentarea cu apă era asigurată de fântânile care înconjurau mozaicul. O parte dintre ziduri atingeau o înălţime de 4 m. Scările care duceau spre nivelul superior au fost de asemenea dezgropate. Pentru podele, mozaicurile au fost preferate pavajului de marmură şi din acestă cauză mozaicurile sunt foarte frecvente. Decoraţiile pereţilor constau, în principal, din picturi murale. O vizită la casele de pe terasă trebuie însă completată cu o vizită suplimentară la Muzeul Arheologic din Selçuk în care, va fi întâlnită expunerea unei colecţii foarte bogate alcătuită din picturi murale, mobilier şi ustensile.

BĂILE SCHOLASTICIA

Aceste băi datează din secolul I d.Hr, dar au fost restaurate şi extinse în secolul V de o femeie foarte prosperă care avea numele Scholastica. Camera de încălzire a rămas în mare parte într-o stare bună de conservare şi statuia prosperei fondatoare se află de asemenea, într-o stare foarte bună de conservare, la intrarea terasei.

STRADA CURETILOR

Această stradă se derulează între Biblioteca lui Celsus şi Poarta lui Hercule şi de aici ajunge la odeon. Pe partea dreaptă, lucrările de restaurare sunt în derulare la Poarta lui Hadrian. Pe aceeaşi stradă se află o cameră de înmormântare cunoscută sub numele de “Octagon” şi când a fost descoperită conţinea oasele unui tinere femei care era în etate de aproximativ 20 de ani.
Clădirea în sine a fost datată din secolul I d.Hr, dar lespezile de marmură, care datează din secolul IV, conţin inscripţii, care înregistrează lucrările de reparaţii îngrijite sub supravegherea administratorilor Eutropius şi Festus, între anii 358 şi 368 d.Hr.

TEMPLUL LUI HADRIAN

Acest templu în stil corintic datează din secolul II, dar aici au fost efectuate reparaţii în secolul IV şi, recent, au fost reconstruite pornind de la fragmentele arhitecturale care au reuşit să supravieţuiască. Basoreliefurile expuse în secţiunea superioară sunt copii, originalele fiind în prezent la Muzeul Arheologic din Selçuk. Templul reprezintă un veritabil miracol, o perlă de specimen de arhitectură romană. Un număr de figuri interesante sunt descrise în basoreliefuri, incluzându-l pe împăratul Theodosius şi pe soţia acestuia şi fiul lui mai mare, pe împăratul Arcadius însoţit de zeiţa Atena (reprezentată în ambele extremităţi ale blocului), pe Artemis din Efes şi pe Androcle. În partea de dinaintea faţadei se află statuetele a patru împăraţi importanţi: Diocletian, Constantin, Maximian şi Galerius. Pavajul era împodobit cu un basorelief care-o reprezintă pe zeitatea Tyche. Uşa prin care se intră era înconjurată de un model de tip nou şi era surmontată de un basorelief foarte mare care o reprezintă pe meduză.

FÂNTÂNA LUI TRAIAN

Ridicată în secolul II d.Hr, aceasta a fost parţial reparată. Pe faţada frontală se află o statuie în mărime naturală a împăratului Traian, din care au supravieţuit numai piciorul drept şi o porţiune din tors. O sculptură care-i reprezintă pe doi satiri înclinaţi şi o statuie a Afroditei au fost descoperite în acest loc şi sunt expuse în prezent în muzeul local. Această construcţie are două nivele cu o înălţime de 12 metri şi înconjoară bazinul fântânii pe trei laturi.

POARTA LUI HERCULE

Această construcţie este datată la sfârşitul secolului IV sau la începutul secolului V d.Hr. Un bloc de piatră, cu un basorelief al zeiţei Nike a victoriei, este localizat acum puţin mai departe, în mod original fiind amplasată pe această poartă care constă din două blocuri de piatră cu un basorelief în care era descrisă lupta dintre Hercule şi leul nemeean. Pe terasa care era situată imediat pe partea stângă, după poartă, se află o fântână elenistică cu patru coloane.

MONUMENTUL LUI MEMMIUS

Acest monument a fost ridicat de dictatorul roman Sulla, în anul 86 î.Hr, ca un simbol al autorităţii romane în Efes. Efesienii au cerut sprijinul lui Mithridates, rege al Pontului, în încercarea de a cuceri independenţa acestei regiuni în faţa Romei. După ce li s-a împlinit această dorinţă, efesienii i-au masacrat pe toţi cetăţenii romani din zonă. Conform izvoarelor istorice, într-o singură noapte au fost ucişi peste 80.000 de vorbitori de limbă latină. Acest monument a fost înălţat în memoria acestui eveniment.

FÂNTÂNA LUI POLLIO

Această fântână, care datează din secolul I d.Hr, i-a fost dedicată lui Sextilius Pollio, care a fost responsabil de construcţia apeductului Marnas. Fântâna are o faţadă concavă. Un grup sculptural de pe această fântână descrie una dintre aventurile lui Ulise. Această descoperire a fost restaurată şi este acum expusă în muzeul local.

TEMPLUL LUI DOMITIAN

Ca membru al dinastiei Flaviilor, Domitian a devenit împărat în anul 81 d.Hr. Pornind pentru început ca un administrator onest, el a devenit ulterior un despot tiranic, autoproclamându-se “Domnitor şi Dumnezeu” (Dominus et Deus). El a fost asasinat în urma unei urzeli pusă la cale de soţia sa Domitia şi memoria sa a fost condamnată (blestemată) printr-un decret al senatului roman (Damnatio memoriae) şi toate statuile care-l reprezentau au fost distruse.
Înălţat pe un plan pseudo dipteral, cu 8 pe 13 coloane, a fost unul dintre cele mai mari temple din oraş. Aici a fost descoperită o statuie colosală, realizată dintr-o singură bucată de marmură, ale cărei rămăşiţe constau dintr-un braţ cu mâna strânsă şi un cap foarte bine conservate. Templul şi statuia din Efes sun particulare printr-o mare importanţă în lumina vestigiilor descoperite legate de împăratul Domitian.

PRYTANEIONUL

Cunoscut ca un loc de adorare, dedicat zeiţei Artemis Boulaea, Prytaneionul a fost construit în timpul domniei împăratului Octavian Augustus şi a suferit reparaţii în secolul III şi a fost distrus în secolul IV î.Hr. În acest loc a fost descoperit un sanctuar urban, constând dintr-o cameră dreptunghiulară pavată cu marmură albă şi neagră. Aceasta conţine un altar într-o nişă în faţa căruia se afla o figurină a zeiţei Hestia, în timp ce, în curtea interioară se afla o statuie a zeiţei Atena. Tot în acest loc ardea flacăra eternă, care simboliza viaţa oraşului.

Clădirea, largă dealtfel, constă dintr-o curte interioară înconjurată de porticuri şi cuprinde încăperi şi camere, colonadele care înconjoară curtea interioară deschizându-se într-o cameră dreptunghiulară cu un acoperiş susţinut de patru coloane cu capiteluri în stil corintic, dintre care trei s-au păstrat până în ziua de azi. Clădirea avea de asemenea o funcţie seculară. Administraţia oraşului, oaspeţii străini şi filantropii locali se strângeau aici pentru a cina împreună. Faimoasa statuie a zeiţei Artemis, care se bucura de o foarte mare popularitate, a fost descoperită în acest loc în perfectă stare de conservare şi este expusă acum în muzeu.

ODEUMUL

Această clădire, care are forma unui mic teatru, a fost construită în secolul II, aproximativ în acelaşi timp şi de aceleaşi persoane, anume Varius Antonius şi soţia acestuia Flavia Papiona, care au construit şi băile de alături. Diferă de funcţiunile unui teatru obişnuit, acest loc fiind folosit pentru întrunirile consiliului municipal şi pentru concerte. Mai diferă de un teatru obişnuit şi din cauză că avea un acoperiş de lemn, care asigura protecţia împotriva soarelui şi a ploii. Avea o capacitate cuprinsă între 1.500 şi 2.000 de spectatori. Primele trei rânduri, de deasupra orchestrei, sunt cele originale, cu scări împodobite cu labe de lei care s-au menţinut într-o stare foarte bună. Un cap extraordinar al lui Eros, descoperit în zona orchestrei, este expus în prezent în Muzeul Selçuk.