Ephesus ghid turistic

SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE Efes

Primul templu a fost dezgropat în săpăturile arheologice efectuate sub conducerea Muzeului Britanic, între 1869 şi 1864, de J.T. Wood, care era angajat în acea perioadă la construcţia şoselei. Un colţ din templu a fost descoperit în 1869. Rămăşiţele descoperite au fost transportate mai întâi la Izmir şi apoi via Veneţia la Londra. În ziua de astăzi cele mai importante descoperiri arheologice găsite în templu sunt păstrate de British Museum. Conform vechilor izvoare istorice, o parte dintre elementele arhitecturale ale templului au fost folosite la construirea basilicii Ayasofya (probabil Hagia Sofia).

AYASOLUK TEPESI
HAGIOS THEOLOGOS

Acesta este locul în care se afla antica acropole a oraşului. Pe parcursul timpului aceasta a avut mai multe forme în aşezările alternative, dar după ce Efesul şi-a pierdut importanţa ca port, bizantinii au construit un castel la Ayasoluk Tepesi. După ce acesta a fost capturat de seldjukizi, în secolul XI, colina a fost schimbată de mai multe ori între bizantini şi seldjukizii anatolieni, dezvoltându-se în cele din urmă ca centru comercial sub stăpânirea Emiratului Aydînogullarî. A fost în cele din urmă încorporat în teritoriul otoman, în 1402. A ajuns sub ocupaţie grecească, între anii 1919 şi 1922. Începând din 1957 face parte din provincia Izmir.
În timpul secolului XIX, centrul administrativ a fost transferat pentru o perioadă din Ayasuluk în marele sat grecesc Şirince.

MOSCHEEA ISA BEY

Aceasta este o construcţie turco-seldjukă, ridicată în 1375 de Isa Bey, fondatorul Emiratului Aydînogullarî. Este un exemplu interesant de arhitectură asimetrică. Curtea interioară a moscheii a fost odinioară înconjurată de o galerie surmontată de domuri, care astăzi nu mai există. Toate ferestrele erau în acelaşi stil. Marmura tăiată este de cea mai bună calitate. Curtea interioară a fost folosită mai târziu pe post de cimitir.

BISERICA SF. IOAN EVANGHELISTUL

Discipolul cel mai iubit de Hristos şi singurul discipol care a fost prezent la crucificare, Sf. Ioan a fost încredinţat de către Hristos cu protejarea mamei Acestuia, Fecioara Maria. Mai târziu, Sf. Ioan a jucat un rol foarte important în propovăduirea creştinismului şi a scris Apocalipsa în timpul domniei împăratului Domitian (81-96 d.Hr), pentru a întări moralul populaţiei creştine terorizate de persecuţii şi opresiuni. Apocalipsa a fost inclusă în Noul Testament, ca ultimă carte a acestuia. Se acceptă în mod general că Sf. Ioan a rezidat în Efes după ce s-a întors din exilul petrecut pe insula Patmos, în jurul anului 100 d.Hr. Prima biserică ce a fost ridicată în numele său a fost construită deasupra mormântului Sf. Ioan, dar basilica cea mare a fost ridicată în timpul împăratului Iustinian, în secolul VI. Conform cercetărilor efectuate în camera de mormânt, între 1926 şi 1928, biserica a fost construită deasupra unei alte biserici mai vechi, din secolul IV. A fost în cele din urmă abandonată după cucerirea acestei zone de seldjukizi, în secolul XIII şi a fost arsă şi distrusă în timpul raidurilor mongole, din 1402.

Construcţia măsura 40 pe 110 m şi este aliniată pe axa est-vest cu intrarea pe latura vestică. Pe latura nordică, la stânga basilicii se află o micuţă capelă cu fresce datând din secolul XI. Imediat, pe partea stângă de la această încăpere, care a fost folosită de preoţi ca vestibul, se află un micuţ tezaur în care erau păstrate sfintele moaşte. Cristelniţa se află în continuare într-o bună stare de conservare şi a fost restaurată. Se ştie în prezent că acestă secţiune a existat chiar şi înaintea bisericii în sine. Investigaţiile arheologice au adus la iveală capiteluri de coloane care i-au aparţinut împăratului Justinian şi soţiei acestuia, Theodora.

CASTELUL SELÇUK

Acest castel este situat pe un deal la nord de biserică. Este o structură bizantină, care a fost reparată în timpul emiratului Aydînogullarî, care expune tehnici de construcţie din diferite perioade. Perimetrul castelului măsoară aproximativ 1,5 km. Aici se află 15 bastioane şi o moschee care datează din secolul XIV.

MUZEUL ARHEOLOGIC

Cu toate că este relativ mic, acesta este unul dintre cele mai bogate şi cele mai importante muzee din Turcia. El constă din şase camere de expoziţie şi dintr-o curte interioară.
SALONUL I: Conţine descoperiri de la casa de pe terasă. Exponatele din această încăpere includ un delfin şi un Cupidon, un cap al lui Eros, o figurină a lui Priapus, un cap al lui Socrate, un perete pictat, ca şi o statuie ce reprezintă un preot.

SALONUL II: Descoperiri provenite de la fântână. Principalele exponate din acestă cameră sunt statui de pe faţadele Fântânii lui Polio şi de la Fântâna lui Traian, statui ale zeului-râu Triton şi un număr de busturi.

SALONUL III: Conţine monede antice. Aici sunt ornamente de aur, monede şi medalioane purtând o reprezentare a unei mătci (regină a albinelor), unul dintre cele mai importante simboluri ale oraşului Efes.

CURTEA INTERIOARĂ (ATRIUMUL): Descoperiri de la Monumentul Funerar Belevi, fragmente provenite de la Artemision, un ceas solar şi nişte coloane foarte interesante cu capete de taur.
SALONUL IV: Descoperiri din camera funerară, sarcofage din secolul VI (din marmură, piatră etc.), vase pentru cenuşă şi vase folosite în ceremoniile funerare.
SALONUL V: Descoperiri de la templul zeiţei Artemis. Două statui unice ale zeiţei şi alte descoperiri provenite de la templu.
SALONUL VI: Camera împăraţilor. Descoperiri făcute la templele împăraţilor Hadrian şi Domitian.