Ephesus ghid turistic

SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE EFECTUATE ÎN EFES

Primele săpături au fost făcute între anii 1859-1874 la odeon şi teatru şi au fost supravegheate de J.T. Wood, sub auspiciile Muzeului Britanic. Săpăturile au adus la suprafaţă Templul lui Artemis, în luna mai 1869. Săpăturile regulate au început în 1895 sub conducerea lui Otto Bendore, un membru al Academiei Vieneze. Săpăturile conduse de R. Heberg, din Institutul Austriac de Arheologie, au adus la lumină agora, teatrul şi biblioteca lui Celsus. Operaţiunile au fost suspendate în timpul primului război mondial, dar lucrările au fost reluate în 1926. Săpăturile au fost conduse de o echipă numeroasă sub conducerea lui Herman Vetters tot sub îndrumarea Institutului Austriac de Arheologie.
Datorită naturii dense şi continue a aşezării romane, la vestigiile elenistice s-a ajuns abia în 1960.

RUINELE din Efes

Vizitatorii din ziua de azi care doresc să viziteze rămăşiţele elenistice şi romane din Efes au de ales între două intrări. Dacă ei vin din direcţia Kuşadasi, aceştia vor intra în Efes prin poarta dinspre port. În acest caz, prima clădire pe care o va întâlni vizitatorul va fi…

GIMNAZIUL LUI VEDIUS

Acest gimnaziu a fost construit în anul 150 d.Hr de Vedius Antonius, un cetăţean bogat din Efes. Conform unei inscripţii descoperite, în timpul săpăturilor arheologice, pe faţada estică a clădirii, gimnaziul a fost dedicat zeiţei Artemis şi consulului Antonius Pius. Cea mai importantă dintre camere se deschide spre palestră şi conţine o statuie de cult a împăratului. A fost găsit un mare număr de statui, printre care cele două sculpturi ale zeităţii râului care sunt expuse acum în Muzeul Arheologic din Izmir. Latrina se află într-o stare foarte bună de conservare.

STADIONUL din Efes

Stadionul (Stadium-ul), care era localizat imediat după gimnaziu, la sud de acesta, a fost construit de împăratul Nero (54-68 d.Hr). Dimensiunile totale sunt de 228 pe 38 de metri, cu rânduri de bănci aşezate pe înălţimea Muntelui Panayîr şi secţiunea nordică are o cavea susţinută de bolte. Aceste vestigii includ un număr de coloane cu capiteluri şi lespezi de marmură brută sculptate. Clădirea a fost folosită mai târziu ca depozit al materialelor de construcţie, folosite în construcţia castelului bizantin, din care, până astăzi nu s-au păstrat decât câteva rămăşiţe.

Stadionul era folosit pentru curse de care, întreceri atletice şi lupte de gladiatori şi basoreliefurile de marmură care-i descriu se află de-a lungul Căii de Marmură. Pe terenul înălţat din partea opusă stadionului au fost dezgropate un număr de clădiri a căror dată este incertă. Acestea includ o piaţă de peşte, o fântână bizantină şi o cameră funerară care se pare că-i aparţine lui Androcles, legendarul fondator al oraşului. Calea de Marmură (Via tecta) leagă artemisionul (templu dedicat zeiţei Artemis) de centrul oraşului. Stadionul era folosit acum pentru lupte între cămile, competiţie care a devenit treptat, un obicei tradiţional. În fiecare an, primăvara, vizitatori vin din toate colţurile ţării pentru festivităţile care au loc în timpul târgului anual.

BURSA ROMANĂ SAU BISERICA DUBLĂ A FECIOAREI MARIA

Această construcţie romană datează din secolul II d.Hr. Este o biserică cu trei coridoare (naosuri) şi măsoară 265 pe 90 m. Până la transformarea acestei construcţii într-o biserică, în secolul IV d.Hr, aceasta a avut o funcţiune seculară. Aşezarea acestei construcţii în vecinătatea portului a pus la dispoziţie o importantă cantitate de bunuri comerciale pentru a fi vândute, fără a mai fi necesară transportarea acestora în oraşul-propriu. Biserica bizantină a fost adăugată pe latura vestică.

Arheologii austrieci sunt implicaţi aici în lucrări care urmăresc descoperirea locului în care se afla palatul episcopal. Biserica în sine a găzduit cel de-al treilea conciliu ecumenic în care s-a discutat caracterul divin al lui Hristos şi al Fecioarei Maria. Nestorius (380-451), fondator al şcolii din Antioh şi Patriarh al Constantinopolelui, a opus punctul de vedere privind natura divină a lui Hristos şi privirea Fecioarei Maria ca şi cum nu ar fi fost mama lui Dumnezeu, ci a fost mama unei fiinţe umane obişnuite. Şcoala din Alexandria, pe de altă parte, a continuat punctul de vedere mistic şi punctul de vedere tradiţional, care susţinea că, Maria era mama lui Dumnezeu – Fiul şi, în cele din urmă, Nestorius a fost exilat. Din această cauză, Efesul a devenit unul dintre cele mai importante centre ale lumii creştine şi adorarea Fecioarei Maria la Efes a crescut simţitor.
Aşa numitul “conciliu al hoţului”, din anul 449 d.Hr, a acceptat teza privind natura pur divină a lui Hristos, în care natura umană era complet ignorată. Această doctrină a fost cunoscută mai târziu în Orient sub denumirea de monofizită.