Ephesus ghid turistic

TEATRUL din Priene

Teatrul, localizat pe cea de-a treia terasă, este una dintre cele mai impunătoare construcţii din Priene. În ziua de astăzi, secţiunea superioară din cavea (lat. = cavitate; sală de teatru, teatru, şir de bănci) se află într-o stare foarte ruinată, dar rândurile inferioare sunt într-o condiţie foarte bună. Cavea trebuie să fi avut trei rânduri, cu o capacitate totală de 5.000 de spectatori. Existenţa unei clepsidre cu apă indică faptul că teatrul era folosit de asemenea pentru întruniri politice. În ciuda pagubelor pe care le-a suferit, clădirea păstrează în continuare aparenţa generală de teatru grecesc, cu o cavea formând mai mult decât un semicerc.

După trecerea pe sub zidul cu două nivele de construcţii, unde erau depozitate accesoriile necesare actorilor şi, un alt nivel, unde era plasată orchestra, cu pavaje care sunt de o dată ulterioară. Acestea sunt separate de auditoriu printr-un zid relativ mic (lice). Proedria, din secolul II d.Hr, constă din cinci locuri de onoare care erau destinate celor mai distinşi cetăţeni.

În centru se află un altar al lui Dionisios şi, puţin mai sus, se află o altă proedrie, construită la o dată ulterioară. Acest stil de construcţie conferă o anume idee asupra alterărilor suferite de staluri şi de orchestră. Cel mai timpuriu teatru datează din secolul IV î.Hr, dar la această construcţie au continuat să fie făcute modificări până în secolul II d.Hr. În timpurile romane, actorii prestau pe o scenă specială (proscenă), dar până atunci actorii jucau la acelaşi nivel cu orchestra, intrând pe cinci uşi, două dintre acestea plasate pe laturi şi celelalte trei situate în faţa porticului susţinut de 12 coloane aranjate de-a lungul nivelului clădirilor. Aceste 12 coloane erau realizate cu capiteluri în stil doric şi susţineau o arhitravă cu metope şi triglife.

Cele trei intrări de-a lungul faţadei aveau uşi care se puteau închide sau deschide. Între coloanele celeilalte faţade se afla decorul, care era format din minunate lambriuri şi scene pictate (din secolul II î.Hr). Găurile de deasupra coloanelor erau pentru a asigura plăcile care formau podeaua scenei. Sub supravegherea zeiţei teatrului Theoria, se jucau tragedii de Sofocle şi Eschil şi comedii de Aristofan, piese distractive şi festivaluri.

STADIONUL din Priene

Acest stadion datează din secolul II î.Hr. Pe latura vestică se poate vedea o pistă, pe care atleţii alergau, în timp ce spectatorii urmăreau acest eveniment de pe rândurile cu bănci de pe latura nordică. Pe o terasă situată puţin mai sus se află un stoa unde atleţii se antrenau când vremea era nefavorabilă. Publicul obişnuit putea de asemenea să folosească acest loc pentru promenadă.

GIMNAZIUL INFERIOR

Localizat în capătul estic al stadionului, în gimnaziul inferior se intră printr-o propilee. Curtea centrală este în formă de palestră, cu porticuri dorice pe trei laturi. În mijlocul laturii nordice se afla un efebeum, care servea ca sală de lectură pentru studenţi şi unde putem vedea încă zgâriate pe pereţi numele studenţilor care odinioară au citit în acest loc. Celelalte camere erau folosite pentru educaţie fizică. Aici se află de asemenea şi un loc pentru spălat cu bazine în care apa curgea în jeturi din găuri care erau făcute în nişte guri de leu. Mai departe, pe partea dreaptă, în spatele uşii, se află un altar dedicat zeiţei Kybele (Cibele). Acesta era vizitat de o mare mulţime de săraci, care erau de asemenea responsabili cu întreţinerea altarului.

STOA-UL SACRU

Acesta a fost prezentat (dat în folosinţă) în secolul II î.Hr de Ariarathes, regele Cappadociei. Avea 116 metri lungime şi o lăţime de 12,5 metri. Era aşezat pe o fundaţie. Acoperişul era susţinut de 49 de coloane dorice, cu 24 de coloane ionice în mijloc. Aici se află un rând de 15 magazine situate de-a lungul întregii extremităţi nordice a sălii (stoa), exceptând secţiunea ocupată de Bouleuterion. Magazinele care se deschideau erau destinate pentru a fi folosite de oficialităţile de rang înalt. Băncile circulare dintr-unul dintre acestea, indică faptul că aici era practicat cultul Romei şi al lui Augustus. Din această cauză, acest stoa a început să fie cunoscut sub numele de “Stoa-ul cel Sacru”. O inscripţie care mai poate fi văzută pe unul dintre pereţi menţionează faptul că în secolul IX d.Hr a fost acceptat calendarul Justinian.
Pe latura estică a stoa-ului se află două clădiri importante, Bouleuterionul şi Pritaniumul.

AGORA Priene

Este imposibil de imaginat un oraş din antichitate fără să deţină o agora, şi în Priene, din orice direcţie veţi veni, veţi ajunge la agora pe care o veţi găsi inevitabil. Cel mai bine este să începeţi turul clădirilor dinspre vest.

Odată intraţi în agora, veţi trece printr-o micuţă piaţă, pe partea dreaptă, unde se vindea carne şi produse vegetale. Agora în sine, care era dedicată afacerilor civice, forma un dreptunghi care măsura 75 pe 35 m cu gimnaziul în partea inferioară. Exceptând latura care dă în strada principală, agora era înconjurată de coloane. În centru se afla o statuie dedicată lui Hermes şi astăzi pot fi văzute încă un număr de piedestale rotunde sau pătrate pe care erau aşezate statui de marmură sau de bronz. Treptele din sud coboară spre străzile inferioare. Pe partea estică se află rămăşiţele temenosului (sanctuar îngrădit) lui Zeus Olimpianul.

TEMPLUL ATENEI

O parte dintre coloanele ionice au fost reînălţate, astfel încât acum este posibil de văzut templul de la distanţă. A fost construit între secolele IV şi II î.Hr. Planul a fost proiectat de faimosul arhitect Pytheos, care este de asemenea responsabil pentru Mausoleul din Halicarnas, una dintre cele şapte minuni ale lumii.

Templul conţinea o statuie a zeiţei Atena cu o înălţime de 7 metri, din care s-au descoperit fragmente de marmură. Se pare că aceasta era o copie a statuii zeiţei Atena din Parthenonul (din Atena). Templul a fost prezentat locuitorilor oraşului de către prinţul cappadocian Orophernes. Este un templu peripteral cu 11 coloane pe fiecare dintre laturile lungi şi câte şase coloane pe laturile scurte. Aici se mai afla şi un opisthodomos cu două coloane. La construcţie a fost folosită marmura locală. În faţa laturii estice a fost găsită fundaţia unui altar. Acesta era împodobit cu basoreliefuri foarte rafinate ale zeilor şi titanilor care sunt acum expuse în Muzeul Arheologic din Istanbul.

Altarul şi curtea înconjurătoare datează din secolul II î.Hr. Ceva mai departe se află o propilee, sau o poartă de intrare monumentală, cu patru coloane în faţă şi în spate, datând din secolul I î.Hr. Cele 19 piedestale de pe latura sudică a terasei trebuie să fi susţinut statuile zeilor. Lângă aceasta se află un stoa cu 32 de coloane.

TEMPLUL DEMETREI SI COREI

Unul dintre motivele pentru care trebuie vizitat acest templu este acela că oferă o privelişte magnifică peste întreaga regiune înconjurătoare. Fiind cel mai vechi templu din oraş, este localizat pe o terasă şi în el se intră dinspre est printr-un portic cu două coloane. Pe partea dreaptă, după coloane, se află o cameră unde preotesele dormeau şi de-a lungul unui perete se află o bancă înaltă de piatră unde erau expuse ofrandele votive.

În exteriorul templului, spre sud, pot fi văzute cavităţile în care se scurgea sângele provenit de la animalele sacrificate. Vă puteţi reîntoarce la teatru urmând acelaşi traseu pe care l-aţi urmat ca să ajungeţi aici. Ceva mai departe, spre vest, veţi putea vedea câteva vile minunate.

TEMPLUL ZEILOR EGIPTENI

Acesta a fost construit în perioada elenistică şi a fost dedicat zeităţilor egiptene Isis, Serapis şi Anubis. Platforma altarului demonstrează o foarte rafinată lucrare a pietrei. Pentru a vă întoarce pe drumul principal este recomandat să mergeţi în direcţia teatrului.

CASA LUI ALEXANDRU CEL MARE

Această casă se află puţin mai departe de capătul drumului de pe partea dreaptă. Are o largă curte interioară înconjurată de camere de cult în care erau admişi numai cei puri, îmbrăcaţi în alb. Se spune că Alexandru cel Mare a stat în această casă în anul 334 î.Hr pe drumul său spre asedierea Miletului. A fost mai târziu transformată într-un templu dedicat lui Alexandru, o statuie de marmură a acestuia fiind descoperită aici.

Oraşul Priene a fost planificat după un sistem “grilaj” de arhitectul milesian Hippodamos. Conform acestui plan, străzile principale se derulează paralel cu străzile de pe extremităţi, intersectându-le în unghi drept. Străzile erau pavate. Casele aveau curţi interioare şi sisteme de drenaj. Apa era distribuită după necesităţi şi era plătită, ca şi în zilele noastre, conform cantităţii de apă consumată. Aceste case erau acoperite cu acoperişuri de mortar acoperite de stucaturi care imitau marmura.

BOULEUTERIONUL

Acesta este unul dintre exemplele cele mai bine păstrate de bouleuterioane din antichitate. Construit pe un plan simplu pătrat era înconjurat de stâlpi şi scaunele puteau primi 640 de cetăţeni. În centru se afla un altar care era decorat cu capete de tauri şi frunze de laur. Clădirea datează din secolul II î.Hr. Vorbitorii se adresau mulţimii adunate de pe un podium tăiat (sculptat) în peretele sudic, între cele două intrări.

PRITANEUMUL

Imediat lângă bouleuterion se află Pritaneumul, unde lucrau responsabilii pentru administrarea oraşului şi erau închiriate camere de locuit. Era folosit de asemenea pentru acomodarea altor cetăţeni şi pentru ambasadorii din ţările străine. În acest loc flacăra sacră a oraşului ardea în permanenţă. Prin tradiţie, tinerele cupluri proaspăt căsătorite luau de aici focul pentru noile lor case, fiind foarte atenţi ca flacăra să nu se stingă pe drum.