Ghid turistic Atena
Cucerirea Atenei de otomani
În 1456, otomanii, conduşi de Mohamed cel Mare, au cucerit Atena. În 1687, veneţienii conduşi de Morozini au bombardat acropolele, aruncând în aer o magazie cu praf de puşcă din interiorul Partenonului şi focul a cuprins oraşul, capturând Atena. Ei au devenit stăpânii oraşului pentru o perioadă, în timp ce au fost respinşi subsecvent de otomani, care i-au învins pe 9 aprilie 1688. În timpul Revoluţiei Greceşti, din 1821, Atena a fost unul dintre primele oraşe greceşti care s-au revoltat împotriva otomanilor. După restaurarea statului grec, Atena, printr-un decret regal, a fost proclamată capitală, la 18 septembrie, 1834. Populaţia oraşului era pe atunci de aproximativ 8.000 de persoane. Otto (Othon) şi-a mutat reşedinţa într-o clădire cu etaj din partea de nord a oraşului.
În 1836, atenienii au sărbătorit prima dată un răsărit liber. Două zile mai târziu, ultima unitate militară otomană s-a predat şi acropolele au fost eliberate de aceştia, după sosirea lui Otto. În ziua următoare a fost oferit un ospăţ comunităţii în onoarea conducătorilor gărzii regale. Ei au sărbătorit împreună Răsăritul Libertăţii, după secole de ocupare, care a început în timpul lui Mihail Akominatos (1204). Câteva zile după, otomanii au celebrat ramadanul. O salvă de tun era trasă în fiecare dimineaţă pentru a anunţa încheierea cu succes a luptei lor şi a sărbătorii. Aceştia erau ultimii otomani care au fost alungaţi de pe stânca cea sacră. Astăzi, un clopot anunţă ziua Răsăritului. Este clopotul din Biserica Sf. Nicolae Ragava din Risocastro. A fost singura biserică ce şi-a păstrat în picioare clopotniţa.
Ghid turistic Atena – Propileea
Construirea Propileei a început în anul 437 î.Hr, odată cu fundaţia şi vechiul portic, care a fost distrus de perşi , a fost completat în anul 432 î.Hr. Propileea a servit ca intrare splendidă în acropole şi era realizată din marmură de Pentelic. Planurile au fost realizate de arhitectul Minisicles, care a dorit ca partenonul să poată fi văzut din orice parte a propileei.
Aceasta constă dintr-o intrare principală cu şase coloane în stil doric pe faţadă. Întreaga propilee intra în construcţia acropolelor prin şase porticuri. Aripa de nord, care este totodată şi cea mai bine păstrată, are trei coloane şi în interiorul acesteia se afla o galerie cu picturi.
Ghid turistic Atena – Erecteionul
A fost construit pe o secţiune de tern lungă pe care se mai afla templul Atenei Polias şi Erecthea Poseidon. Construcţia în sine a durat între 421 şi 407 î.Hr. Proiectul acestei construcţii diferă în mod esenţial de cel al celorlalte temple, deoarece solul pe care a fost realizată este foarte accidentat şi brut. În timp ce celelalte temple erau realizate pe un singur nivel, acesta constă dintr-un templu principal şi două porticuri, unul spre nord şi celălalt spre sud. În templul principal, de pe partea de est, se află şase coloane ionice. Această secţiune a templului a fost dedicată adorării Atenei Polias şi aici se afla statuia acesteia realizată din lemn şi măslin. Porticul templului care pătrunde spre nord este realizat într-o manieră foarte artistică şi constă din şase coloane ionice, dintre care, patru erau situate în faţă şi câte una pe fiecare latură. Tavanul acestuia era decorat în multe culori diferite şi în interiorul porticului deschis se afla o poartă decorată care conducea spre sanctuarul Erechteus Poseidon.
Porticul dinspre sud, al cărui acoperiş era susţinut de şase statui extrem de frumoase reprezentând nişte femei, este faimosul portic al cariatidelor. Aceste statui simbolizează fecioarele ateniene, care purtau în vârful capului, în timpul procesiunilor festivalurilor panateene, coşuri cu flori şi ofrande pentru zeiţă.
În spaţiul din faţa cariatidelor se presupune că se afla mormântul anticului rege mitic Cecrops, care a fost tatăl nimfei Pandrosou. În spaţiul de la vest de Erecteion se află sanctuarul acesteia.
Ghidul Atenei – Cariatidele
În colţul de est al erecteionului pot fi admirate cariatidele, cele şase fecioare cu o expresie neobişnuită de mândrie, feminitate şi frumuseţe. Opera unuia dintre discipolii lui Fidias (probabil Alkamenis). Acestea privesc spre Partenon şi spre strada panateionului. Ele lasă impresia că doresc să susţină acoperişul cu capul.
După această operă de artă originală a fost făcută o copie care poate fi regăsită în Muzeul Britanic (British Museum). În prezent, din cauza poluării mediului înconjurător, serviciul de arheologie a înlocuit toate aceste statui cu statui din gips şi originalele au fost transportate în Muzeul Acropolelor pentru a le proteja de deteriorare.
Templul Atenei Nike sau Apteros
Acesta este situat la capătul de est al acropolelor, un stilobat[3] cu trei trepte vizibile. Acesta este un templu cu amfiprostil[4] şi tetrastil cu un portic în stil ionic şi patru coloane a căror înălţime este de 13,5 picioare[5]. Acestea constau dintr-un soclu simplu sau de tip turn, în care se afla statuia Atenei Niki (Nike) ridicată în memoria victoriei grecilor împotriva perşilor. Grecii l-au denumit Aptero (înaripata) din cauză că nu a avut aripi pentru a părăsi oraşul Atena.
Pe latura de est a frizei[6] puteţi vedea reprezentărilor diferitelor zeităţi şi pe latura de vest pot fi văzute luptele grecilor împotriva perşilor. Acest mic şi elegant templu a fost reconstruit complet între 1834 şi 1838 de arheologul Ross.
Muzeul Acropolelor
Muzeul Arheologic, situat în colţul de sud al acropolelor, este unul dintre cele mai importante muzee din lume. Construcţia acestuia a început în 1865 şi a fost încheiată în 1878. Ceva mai târziu a mai fost adăugată o clădire mai mică. Astăzi, cele două clădiri au fost unite, constituindu-se un vestibul şi nouă camere pentru muzeu. În acest muzeu sunt păstrate obiectele descoperite în timpul săpăturilor arheologice efectuate pe acropole. De asemenea aici sunt multe basoreliefuri, originale şi copii. Printre cele mai impresionante exponate se numără o colecţie foarte bogată de fecioare şi de statuete cum ar fi de exemplu Moshforos (purtătorul boului), Peploforos Kori (fecioara înveşmântată), fiul lui Critias, statueta reprezentându-l călare pe fiul acestuia.
