ZAPPEIO
Acesta a fost construit din donaţiile verilor Evangelos şi Constantin Zappas. Spaţiul pe care îl putem vedea în ziua de azi a fost aranjat în două zile de Tricoupi. La conacul Zappeio sunt expuse multe obiecte panelenice cu caracter artistic şi social. Interiorul clădirii a fost folosit ca loc de congrese pentru desfăşurarea a diferite conferinţa ştiinţifice mondiale.
PIAŢA SINTAGMA (CONSTITUŢIEI)
Este situată în faţa Parlamentului Greciei şi a Mormântului Soldatului Necunoscut. Jumătate a fost aranjată ca parc. A fost denumită Piaţa Constituţiei după evenimentele din 3 septembrie 1843, când regele Otto a fost convins, în urma revoltei populaţiei, să îi garanteze Greciei prima constituţie.
PIAŢA OMONIA
Primul nume pe care l-a avut această piaţă a fost Otto. A fost denumită Piaţa Omonia (Piaţa Concordiei) în luna iunie 1863, când două grupări politice rivale, “Orini” (muntenii sau cei din ţinuturile muntoase) şi “Pedinoi” (oamenii din câmpie) s-au reconciliat. Este unul dintre cele mai largi locuri de trafic şi una dintre pieţele cele mai centrale din capitala Greciei, Atena.
MUZEUL NAŢIONAL DE ARHEOLOGIE
Este cel mai mare şi cel mai bogat muzeu din Grecia şi unul dintre cele mai importante muzee din lume pentru studierea artei greceşti din antichitate. Este situat pe strada Patission şi ocupă un bloc întreg. Această clădire este în stil neoclasic şi planurile au fost proiectate de arhitectul Lagge, dar au fost făcute şi unele modificări de către arhitectul Ernesto Chiller, care a fost responsabil pentru lucrările de construcţie. Construcţia acestui edificiu a fost începută în 1866 şi a fost finalizată în 1889. În încăperile din interior se află lucruri descoperite în timpul săpăturilor arheologice efectuate pe tot cuprinsul Greciei.
MĂNĂSTIREA KESSARIANI
Aceasta este o mănăstire antică din Atica şi este situată în mijlocul unei zone pitoreşti plină de copaci şi la poalele Muntelui Hymettus. Secţiunea catolică a acestei mănăstiri s-a păstrat. Este construită în stil bizantin, la sfârşitul secolului XI. Interiorul mănăstirii este decorat cu fresce realizate de şcoala cretană de pictură (din secolul XVI).
MORMÂNTUL DE LA MARATHON
În anul 490 î.Hr, între armatele persană şi greacă a avut loc o puternică bătălie la Maraton, din care grecii au ieşit victorioşi. În memoria acestei victorii şi în onoarea grecilor care au murit, a fost construit un mormânt impresionant, unde aceştia au fost îngropaţi. Lângă acest mare mormânt se află înălţat un trofeu din piatră albă, pe care a fost gravată următoarea epigramă: “Grecii au biruit la Marathon / Stopând avansarea lui Medes cel îmbrăcat în aur.”
Mormântul s-a păstrat până în zilele noastre şi are o înălţime de 300 de metri şi are 200 de trepte pe margini. A fost descoperit în urma săpăturilor efectuate de Sliman (? Poate că vor să spună Schliemann) în 1884. Între 1890 şi 1891 scheletele luptătorilor care au fost îngropaţi la Marathon au fost descoperite în timpul săpăturilor efectuate de Compania Grecească de Antichităţi.
DIGUL DE LA MARATHON
A fost construit între 1927 şi 1929 la confluenţa torentelor de pe rovinele Arnis şi Varnavos, formând un lac artificial. Apa acumulată de acest baraj aprovizionează Atena, Pireul şi alte zone din Atica.
ELEUSIS
Este un oraş din provincia Megarida din Prefectura Atica, situat în golful Eleusis, opus de Salamis. Este un centru industrial pentru producerea cimentului, vinului şi spirtoaselor, săpunului, uleiului de terebentină etc. Este legat de Atena şi de Pireu printr-o autostradă şi prin cale ferată. Eleusis este una dintre cele mai vechi municipalităţi din Atica şi sediul unui stat sacerdotal, personificat de legenda regelui-preot Eumolpos. Conform legendelor, aici a fost locul în care Demetra (Ceres) în călătoria sa, în care îşi căuta fiica Kore care a fost răpită de Hades a primit ospitalitatea regelui Keleos.
Drept mulţumire, zeiţa i-a dat prima sămânţă din corn lui Triptolemus, fiul lui Keleos, şi l-a învăţat s-o planteze în pământ. Misterele, fondate de Eumolpos, la ordinul zeiţelor, au fost perpetuate în memoria binecuvântării sale. Adorarea celor două mari zeităţi (Demetra şi Kore) au adus faimă în Eleusis, până la sfârşitul secolului IV.
Statul Eulisian a fost în conflict cu cel al Atenei. A fost cucerit şi anexat de statul Atenian, în timpul secolului VII î.Hr. Eleusis şi-a menţinut însă în continuare o serie de privilegii (oricum, mai puţin dreptul de a emite monedă) şi, pe lângă acestea, continuarea misterelor. Datorită credinţei în cele două familii sacerdotale, Eumolpide şi Keryce, din rândul acestora erau aleşi miniştrii conducători ai adorării marilor zeităţi, purtătorii de torţă, simbolul sacru etc. De două ori pe an erau ţinute festivităţi în onoarea celor două zeităţi, sărbătoarea cea mică a Misterelor Eleusine (februarie-martie) şi marea sărbătoare a Misterelor Eleusine (septembrie-octombrie). Ceva mai târziu, atenienii şi grecii de toate naţionalităţile au fost iniţiaţi şi au început să celebreze şi ei aceste mistere.
Între 403 şi 400, ca urmare a deciziei Consiliului celor 40, Eleusis s-a separat de Atena, emiţând propria monedă. După o perioadă de prosperitate strălucitoare, sub Hadrian şi Antonius, Eleusis a fost devastată în 395 de Alaric. Misterele au fost interzise sub Teodosius II. Oraşul, abandonat după era bizantină, a devenit din nou populat la sfârşitul secolului XVIII.
Încercuirea sacră a fost lărgită şi modificată de câteva ori, în proporţie cu creşterea popularităţii misterelor. Sanctuarul original datează dinainte de secolul VII î.Hr. A fost reconstruit în secolul VI î.Hr de Pisistrate. Dărâmat de perşi între 480 şi 479 î.Hr, a fost restaurat mai întâi de Cimon şi apoi de Pericle, în 480-431, cu ajutorul lui Koroibos.
Sub conducerea lui Licurg, sanctuarul a fost lărgit şi împodobit din nou (Porticul lui Philo). Hadrian şi Antonius cel Pios au încheiat sarcina, reparând în continuare stricăciunile provocate de un raid al costobocilor. În 1815 Asociaţia Amatorilor şi apoi, în 1860, Fr. Lenormant, au început săpăturile arheologice în locul unde se afla sanctuarul, acoperit apoi cu case. Cea care a desemnat 200.000 de drahme a fost Societatea de Arheologie, cu scopul compensării teritoriului sanctuarului şi încă 150.000 de drahme pentru lucrările arheologice, care au avut loc între 1882 şi 1895, sub conducerea lui Philios şi Sikian şi apoi K. Kourouniotis, descoperind întreaga suprafaţă a sanctuarului, o parte din oraşul vechi şi alte descoperiri importante. Secretele misterelor eleusine au rămas ascunse, aparţinând perioadei arhaice, ele rămânând străine neiniţiaţilor. Oricum, se spune despre mistere că se bazează pe supoziţii.