Scurtă istorie a Atenei – perioada mitică
Primi locuitori ai Atenei, conform datelor religioase, arheologice şi lingvistice şi conform toponimiei şi a rămăşiţelor clădirilor preistorice şi care se consideră că erau autohtoni din Atica, au fost pelasgienii.
Conform unei tradiţii foarte vechi, cel dintâi fondator al Atenei a fost Cecrops. El a venit din Egipt, i-a strâns împreună pe toţi nativii (indigenii) care erau dispersaţi în diferite zone şi a fondat oraşul Cecropian, care a fost denumit Atena, în onoarea patronului oraşului – zeiţa Atena.
Cecrops i-a învăţat pe locuitori să cultive măslini şi a realizat primele legi. Erechtheus, Cranaos, Ion şi Tezeu, sunt consideraţi de tradiţia ateniană drept rude şi descendenţi ai acestuia. Faimoasele familii ateniene erau îndemnate să creadă că descindeau din aceşti eroi de mai sus.
Eroul local din mitologie, al Atenei, dar şi al Greciei antice, a fost Tezeu, fiul regelui Egeu şi al Aithrei. Tezeu a participat la multe peripeţii fantastice, printre care şi uciderea Minotaurului din Creta. Mai târziu, el a devenit rege al Atenei şi s-a angajat în împlinirea multor reforme şi a făcut foarte mult pentru cultură. El a abolit Tetrapoliile şi a unit populaţia din Atica într-un stat unificat, cu capitala la Atena. Se spune că Tezeu este cel dintâi care a numit acest oraş Atena, până atunci acesta fiind numit Cecropia. El a fondat Consiliul, Pritaneumul şi alte clădiri. El a cucerit Megara şi a anexat-o Atenei şi a făcut multe alte lucruri admirabile.
Atena –istoria antică
Ultimul rege al anticii Atene a fost Kodros, care în 1068 î.Hr s-a oferit să moară pentru a-şi salva ţara. Oracolul din Delfi le-a profeţit dorienilor că vor cuceri oraşul numai dacă ei nu-l vor omorî pe rege. Când Kodros a auzit această profeţie, el şi-a pus haine de sărac, a luat o coasă, a părăsit oraşul şi a pretins că adună beţe, când doi dintre inamicii săi s-au apropiat de el şi apoi l-au ucis.
Solon Atenianul aparţine generaţiei acestui rege-martir. Solon a fost un legislator, poet şi unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei antice. El s-a născut în 639 î.Hr. Acest mare om a diagnosticat cauza mizeriei anticilor atenieni. În poemele sale, el descrie aceste cauze şi scrie cum pot fi îndepărtate şi cum cetăţenii pot fi scoşi din mizerie. Solon a fost numit arhon (magistrat) unic, în jurul anului 594 î.Hr, cu puterea de a introduce reforme sociale. El a emis existenţa a patru clase de cetăţeni, care erau cavalerii, pentakosiomedimni, zeugitai şi thetes. Cei bogaţi erau acceptaţi la conducerea oraşului, dar trebuiau să plătească taxe.
Atena lui Solon
Printr-un număr de măsuri legislative, Solon s-a îngrijit şi i-a scos pe cetăţeni din sărăcia cu care se confruntau. Printre măsuri a fost şi aceea de a elimina unele ordine, reducând taxele care îi sărăcea pe oameni, a abolit impozitele de stat, a interzis transformarea oamenilor liberi în sclavi din cauza neplăţii datoriei, a interzis asuprirea personală a debitorului şi a familiei acestuia şi a îmbunătăţit termenii de acordare a împrumuturilor pe viitor. Solon a făcut mulţi paşi pe cale îmbunătăţirii oraşului şi a fost privit ca unii dintre cei mai mari oameni din istorie.
Cu toate că ideea principală a reformelor era de a stabiliza viaţa Atenei, Solon nu era popular într-un mod uniform. Aristocraţii se temeau că li se eroda puterea, iar săracii au fost primii dezamăgiţi pentru că lipsea o reală redistribuire a bunăstării. Mai mult, reformele lui Solon, în încercarea de rezolvare a problemelor, a creat noi rivalităţi politice. În încercarea unor facţiuni de a ajunge la putere, Pisistrate, un aristocrat care a încercat de două ori să preia controlul, a eşuat în ambele încercări. Revenind cu noi resurse financiare, acumulate din minele sale de aur care funcţionau în Grecia de Nord, în cele din urmă a obţinut puterea în anul 546 î.Hr şi a condus ca tiran până în anul 527 î.Hr.
Tirania lui Pisistrate
Tirania lui Pisistrate şi a fiilor săi Hipparchus şi Hippias, care au condus după el, în 510 î.Hr, au marcat prima perioadă lungă de pace şi de dezvoltare economică din istoria Atenei. Pisistrate a menţinut şi a administrat conform legilor lui Solon şi a introdus un sistem de impozitare echitabil. Crescând bunăstarea şi nivelul de viaţă al societăţii a contribuit la eliminarea problemelor legate de datorii. Pe plan extern, Pisistrate a stabilit legături pretutindeni în lumea grecească, cele mai notabile în Asia Mică. Condiţiile de pace de care s-au bucurat atenienii în această perioadă a încurajat dezvoltarea culturală şi pentru Atena în sine, perioada conducerii lui Pisistrate fiind una de mare dezvoltare artistică.
Fii lui Pisistrate au eşuat în menţinerea legislaţiei tatălui lor de pace civilă. După ce Hipparchus a fost asasinat în 514, Hippias a introdus o politică de represiune pentru a se proteja. În 510, oricum, a fost trimis în exil de un grup de nobili atenieni, conduşi de Clistene, un reformator care a căutat să obţină sprijinul politic al populaţiei. Întoarcerea lui Hippias a fost făcută cu ajutorul rivalei Atenei, Sparta, a cărei armată, a fost condusă de regele Cleomenes. Se presupune că Cleomenes spera că Hippias va institui un guvern care va avea înclinaţii spre Sparta. În 508 însă, Clistene a reuşit să se întoarcă la Atena.
Democraţia ateniană
Ca şi Solon, Clistene s-a îngrijit de întărirea actului de guvernare. Cetăţenii au primit apartenenţa conform demelor, sau a districtelor locale, într-un fel de combinaţie care desfiinţa vechile împărţiri pe triburi şi facţiuni. Sub legislaţia lui Clistene, toţi cetăţenii de sex bărbătesc făceau parte din Adunarea Populară. Afacerile zilnice şi conducerea statului au fost încredinţate Consiliului Poporului – Boule, care cuprindea 500 de membri. Originile acestui corp merg în urmă, până în vremea lui Solon, dar acum a devenit pentru prima dată efectiv. Prin rotarea membrilor şi a funcţiilor, Clistene a făcut ca un mare număr de cetăţeni atenieni să aibă experienţa practică a administraţiei civice.
Adiţional, toate legile erau dezbătute şi ratificate în Adunarea Populară, care îi conferea fiecărui cetăţean posibilitatea de a-şi exercita direct dreptul suveran. Areopagul şi magistraţii şi-au păstrat caracterul aristocratic, dar acestea s-au redus ca autoritate.
Când Solon a fost numit la putere, în 594 î.Hr, Atena era un polis (oraş-stat) cu o importanţă relativ minoră. La sfârşitul secolului, atenienii au devenit o importantă forţă politică. Cu prosperitatea acumulată în timpul anilor lui Pisistrate şi prin noile libertăţi politice câştigate, Atena a devenit curând cea mai influentă şi cea mai energică putere din lumea greacă. Dar după această perioadă grecii s-au confruntat cu un pericol care se afla în afara graniţelor sale: perşii.