Ghid turistic Atena
Oraşul antic Atena
Oraşul antic Atena, în perioada sa de glorie (Vârsta de Aur a lui Pericle) se extindea peste înălţimile stâncoase Pnyx, peste dealul nimfelor, stânca acropolelor, stânca Arios Pagos şi Theseum (Thissio). Stânca pe care erau acropolele se afla în centrul oraşului antic al Atenei.
Pe acropole au fost construite mai multe structuri, printre care şi Partenonul, care s-a păstrat până în zilele noastre. Acesta este un miracol artistic al acelor epoci, inegalabil în exprimare şi valoare artistică. Este un miracol de precizie, eleganţă, completare estetică şi maiestate. Partenonul a fost construit în stil doric. El a fost realizat în timpul secolului V î.Hr, când statul atenian era condus de Pericle Magnificul. Arhitectul Iktino a proiectat şi creat acest edificiu. Kallikratis a fost încredinţat cu supravegherea tehnică şi creativul sculptor Fidias a fost inspectorul general al lucrării.
Partenonul
Partenonul, care i-a fost dedicat Atenei, zeiţei fecioare, este cea mai perfectă şi cea mai splendidă lucrare de arhitectură grecească, deoarece combină cu o admirabilă armonie toate elementele incomparabilei arhitecturi atice, ducându-le pe culmile cele mai înalte ale expresivităţii.
Cei mai mulţi oameni de ştiinţă au căzut de acord asupra faptului că acest templu din antichitate a fost distrus de perşi, în anul 480 î.Hr, odată cu multe alte monumente de pe acropole. Lucrările de reconstrucţie a Partenonului au fost începute în anul 447 î.Hr şi au durat nouă ani. Această perioadă este destul de scurtă luând în considerare dimensiunile lucrării şi mijloacele cu care aceasta putea fi realizată în acele timpuri şi în special responsabilităţile artistice pe care un astfel de monument le implică. Creatorii Partenonului s-au întrecut în încercarea de a realiza un model de armonie. Partenonul are o lungime de 70 m pe o lăţime de 31 m şi este realizat din marmură de Pendeli şi decoraţiile sculpturale au fost completate câţiva ani mai târziu şi au costat 1000 de talanţi ceea ce reprezintă aproximativ 5 milioane de drahme greceşti din perioada antebelică.
Dar să lăsăm Partenonul să vorbească în propriul limbaj:
“Sunt o casă pentru Existenţa Eternă, care constă din infinit şi trecutul întunecat peste care, teribila fiinţă eternă a existat până în prezent. Fiinţa eternă în care cred este cea care a purtat, în braţele sale puternice, mecanismele de construcţie şi giganticele stânci.
Eu am opt coloane de-a lungul părţii din faţă şi în spatele acestora şi în grosimea mea se află 100 de picioare de bărbaţi muritori, opt epoci, o sută este 800 şi acest număr este STĂPÂNUL, este SOARTA sa în FIINŢA ETERNĂ (SOARTĂ = STĂPÂN = 800). Şi dacă veţi înmulţi cele 8 de pe grosimea mea şi de 17 ori lungimea mea veţi găsi FIINŢA ETERNĂ (8 x 17 = 136 = FIINŢA ETERNĂ). Şi dacă veţi aşeza în această relaţie sfântul doi (dyad) cu FIINŢA ETERNĂ veţi găsi eternul ritm al lumii, veţi găsi ARMONIA (2 x FIINŢA ETERNĂ = 2 x 136 = 272 = ARMONIE).
Văd, dragă vizitatorule, că îţi este dificil să-mi înţelegi limbajul. Eu, Partenonul, nu vorbesc ascuns, ci prin mijloacele obişnuite. Vocea mea nu este un sunet care să poată fi purtat de vânt. Vocea mea este lumină şi spirit. Numai cel care are ochi pentru a vedea şi minte pentru a gândi mă va înţelege. El trebuie de asemenea să ştie limba greacă şi să aibe cultură greacă. Nu numai că trebuie să aibe o origine greacă, dar lumina este o fiinţă eternă şi o fiinţă eternă la cel mai înalt nivel este ARMONIE. Dar pentru a înţelege aceste lucruri trebuie să ai SPIRIT”.
Statuia Atenei
Pe acropole se afla de asemenea statuia de aur şi fildeş a Atenei, lucrare a lui Fidias. Pafsanias, care a văzut că statueta criselefantină[1] a Atenei de pe acropole, în jurul anului 150 d.Hr, ne face următoarea descriere:
“Statuia Atenei este zveltă, este îmbrăcată într-o robă şi pe sânii săi se află capul Meduzei, realizat din fildeş. Într-una dintre mâini ţine o Victorie, la o înălţime de 1 m şi 20 de centimetri şi o lance în cealaltă. În spatele piciorului său şi în apropiere de lance se află un şarpe. Acest şarpe este Erehthonios (miticul erou-rege al Atenei).
M.P. NILSON presupune că şarpele, care este şi protector al casei, era forma minoică a zeiţei Atena, care în vechile timpuri a devenit simbolul acesteia şi această credinţă a fost continuată de urmaşi. Profesorul N. Kontoleon a respins însă această interpretare şi consideră că şarpele provine din acest loc şi l-a identificat pe acesta cu Erhonios, eroul local de pe acropolele ateniene, care o ajuta pe Athina, protectoarea Atenei, în protejarea oraşului.
Panateenele
Atenienii se închinau şi îşi onorau zeiţa. Ei i-au dedicat cele mai frumoase temple şi ţineau aici o parte dintre cele mai mari festivaluri care îi erau dedicate. În fiecare an, atenienii sărbătoreau PANATHINAEA (Panateenele) pe care le-a organizat şi înfiinţat Tezeu. Festivalul avea loc în luna iulie şi dura patru zile. La Marea Panathinaea participau toţi locuitorii din Atica şi mulţi străini. Ei îi ascultau pe muzicieni, se uitau la întrecerile sportive şi la întrecerile de călărie şi se mai uitau la lunga procesiune a Panathinaea care era cea mai importantă şi cea mai interesantă parte a festivităţii. Cele mai frumoase fete din Atena, îmbrăcate în vale (veştmânt special), identic cu zeiţa, purtau statuia Atenei spre acropole.
Procesiunea pornea din Keramikos, ajungea pe strada Panathinaeon, traversa agora şi ajungea la acropole. În faţă se afla un vapor simbolic, pe a cărui punte se aflau simbolurile zeiţei. Acesta era galben şi împodobit cu aur, cu descrieri ale luptelor Athinei împotriva giganţilor (titanilor). În spatele vasului urmau nobilii, care la rândul lor erau urmaţi de preoţi, de animalele care erau aduse pentru a fi sacrificate şi un grup de fecioare care cărau coşuri, delegaţiile străine care aveau ranguri onorifice. În secolul V, Mica şi Marea Panathinaea au fost unite.
Festivalurile Atenei
Atenienii aveau multe alte festivaluri, care erau ţinute în onoarea diferiţilor zei. Cea mai importantă după Panathinaea era Dyonisia (sărbătoarea dionisică), ţinută în onoarea zeului vinului, Dionisios. După inaugurarea Partenonului, a fost construită noua şi maiestuoasa Propilee[2] a acropolelor. Planurile au fost făcute de arhitectul Mnisiklis. Construcţia a durat între 437 î.Hr şi 432 î.Hr. În 427 î.Hr a început construirea Atenei Victorioase – Apteros Niki, un mic templu care a fost realizat de Kallikratis. Acest templu a fost completat după 424 î.Hr.
În 431 î.Hr a început construirea unui templu singular, cunoscut sub numele de Ereteion. După câteva întreruperi, construcţia templului a fost finalizată în 407 î.Hr.
Pe acropole, în afară de Partenon, Propilee, Erecteion şi de Templul Victoriei Înaripate (Apteros Niki) se află un muzeu care conţine multe lucrări de artă care au devenit modele nemuritoare pentru realizarea şi inspiraţia artistică.
