Ghid turistic Grecia
Ghid turistic Grecia – PIREU
Principalul port comercial al Greciei şi port al Atenei, este situat în Golful Saronic, la sud-vest de Atena şi la o distanţă de aceasta de 12 km. Pireu constituie astăzi principalul oraş care se întinde spre est şi spre vest de principalul port, extinzându-se pe malul mării în forma unei peninsule situate între Zea şi marele port, întinzându-se în peninsula de pe coasta Piraiki şi în jurul colinei pofetului Elia. Pireu este cel mai mare centru industrial al Greciei, cu un mare număr de fabrici de produse chimice, produse alimentare, metalurgice, tutun, industrii comerciale şi magazine.
Portul Pireu, care se numără printre cele mai mari din Europa şi probabil cel mai mare din Balcani, este notabil datorită activităţilor sale comerciale şi de transport. În antichitate, portul Pireu a început să se dezvolte în timpul lui Temistocle, care a fost cel dintâi care a atras atenţia atenienilor asupra importanţei ieşirii la mare, construind o puternică flotă militară şi comercială şi fortificând oraşul, care a fost legat de Atena prin Zidul cel Lung. Din acel moment, soarta Atenei şi a acestui port au fost unul şi acelaşi lucru.
Istorie port Pireu
În anul 87 î.Hr, portul a fost distrus de Cornelius Sulla şi apoi a rămas aproape inexistent în întreaga perioadă a ocupaţiei romane, dezvoltându-se apoi în Evul Mediu (când era denumit “Porto Leone”, după numele unui leu care era aşezat la intrare şi care acum se află în Veneţia) şi în timpul ocupaţiei otomane.
După revoluţia din 1821, Pireul a fost locuit de populaţii care proveneau din Hydra şi Mani şi o parte din importanţa sa se datora situării sale în Mediterana de Est. Portul Pireu a suferit pierderi importante în timpul celui de-al doilea război mondial, din cauza războiului germanilor şi al bombardamentelor avioanelor germane. Mai mult decât atât, germanii au aruncat în aer toate instalaţiile portuare după plecarea lor. Reconstrucţia portului s-a făcut în principal cu ajutorul contribuţiilor Planului Marshal.
Ghid turistic Grecia – Sounion
Sounion este plasat în cel mai îndepărtat punct sudic al Atticei, în nordul Atenei.
Golful Saronic porneşte din Sounion. Sounion este o colină cu o înălţime de 60 de metri, care se limitează la întinderea unui istm. În partea cea mai îngustă a acestuia se află templul lui Poseidon, ale căror 16 coloane au supravieţuit până în zilele noastre. Din acest motiv, promontoriul a fost denumit “Capul coloanelor”. Templul a fost construit la mijlocul secolului V î.Hr.
Sounion are o plajă pitorească, cu o zonă de pădure de pini şi tot confortul modern, hoteluri etc.
Seara la Sounion şi, în particular, nopţile la lumina lunii, sunt unice. Când este lună plină mulţi greci şi străini fac excursii nocturne cu barca, între Pireu şi Sounion.
Sounion se află la 60 km de Atena.
Ghid turistic Grecia – Eleusis
Este un oraş situat în provincia Megara, aparţinând de prefectura Atica, în golful Eleusis, în partea opusă Salamis-ului (Salamina). Este un important centru pentru industria de ciment, vin, băuturi spirtoase, săpun, ulei de terebentină etc. Este legat de Atena şi Pireu printr-o autostradă şi prin calea ferată. Eleusis a fost unul dintre cele mai vechi municipalităţi ale Atticii şi este situat pe locul unui vechi stat sacerdotal, personificat în legenda regelui-preot Eumolpos.
Conform legendei, în acest loc Demetra (Ceres), care se afla într-una dintre excursiile sale, a trimis-o pe fiica sa Kore, care fusese răpită de Hades, să fie primită ca oaspete al regelui Keleos.
Drept mulţumire, zeiţa i-a dat prima sămânţă din corn lui Triptolemus, fiul lui Keleos, şi l-a învăţat s-o planteze în pământ. Misterele, fondate de Eumolpos, la ordinul zeiţelor, au fost perpetuate în memoria binecuvântării sale. Adorarea celor două mari zeităţi (Demetra şi Kore) au adus faimă în Eleusis, până la sfârşitul secolului IV.
Statul Eulisian
Statul Eulisian a fost în conflict cu cel al Atenei. A fost cucerit şi anexat de statul Atenian, în timpul secolului VII î.Hr. Eleusis şi-a menţinut însă în continuare o serie de privilegii (oricum, mai puţin dreptul de a emite monedă) şi, pe lângă acestea, continuarea misterelor. Datorită credinţei în cele două familii sacerdotale, Eumolpide şi Keryce, din rândul acestora erau aleşi miniştrii conducători ai adorării marilor zeităţi, purtătorii de torţă, simbolul sacru etc.
De două ori pe an erau ţinute festivităţi în onoarea celor două zeităţi, sărbătoarea cea mică a Misterelor Eleusine (februarie-martie) şi marea sărbătoare a Misterelor Eleusine (septembrie-octombrie). Ceva mai târziu, atenienii şi grecii de toate naţionalităţile au fost iniţiaţi şi au început să celebreze şi ei aceste mistere.
Separare Eleusis de Atena
Între 403 şi 400, ca urmare a deciziei Consiliului celor 40, Eleusis s-a separat de Atena, emiţând propria monedă. După o perioadă de prosperitate strălucitoare, sub Hadrian şi Antonius, Eleusis a fost devastată în 395 de Alaric. Misterele au fost interzise sub Teodosius II. Oraşul, abandonat după era bizantină, a devenit din nou populat la sfârşitul secolului XVIII.
Încercuirea sacră a fost lărgită şi modificată de câteva ori, în proporţie cu creşterea popularităţii misterelor. Sanctuarul original datează dinainte de secolul VII î.Hr. A fost reconstruit în secolul VI î.Hr de Pisistrate. Dărâmat de perşi între 480 şi 479 î.Hr, a fost restaurat mai întâi de Cimon şi apoi de Pericle, în 480-431, cu ajutorul lui Koroibos. Sub conducerea lui Licurg, sanctuarul a fost lărgit şi împodobit din nou (Porticul lui Philo). Hadrian şi Antonius cel Pios au încheiat sarcina, reparând în continuare stricăciunile provocate de un raid al costobocilor.
În 1815 Asociaţia Amatorilor şi apoi, în 1860, Fr. Lenormant, au început săpăturile arheologice în locul unde se afla sanctuarul, acoperit apoi cu case. Cea care a desemnat 200.000 de drahme a fost Societatea de Arheologie, cu scopul compensării teritoriului sanctuarului şi încă 150.000 de drahme pentru lucrările arheologice, care au avut loc între 1882 şi 1895, sub conducerea lui Philios şi Sikian şi apoi K. Kourouniotis, descoperind întreaga suprafaţă a sanctuarului, o parte din oraşul vechi şi alte descoperiri importante. Secretul misterelor eleusine au rămas ascunse, aparţinând perioadei arhaice, rămânând străine neiniţiaţilor. Oricum, se spune despre mistere că se bazează pe supoziţii.
