Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Ce este discromatopsia?

Ce este discromatopsia? Ce este discromatopsia şi cum diferă de daltonism? Sunteţi cu siguranţă îngrijoraţi – mai ales bărbaţiii – de această problemă medicală. Discromatopsia este o problemă de vedere cu care se confruntă aproape 10% dintre bărbaţi. În schimb, la femei incidenţa acestei probleme este de sub 1%.

Discromatopsia este o deficienţă inclusă în problamele generate de daltonism. Însă este o diferenţă foarte mare între daltonism şi discromatopsie. Discromaţii au o capacitate de sesizare a culorilor spre deosebire de daltonişti care nu disting în primul rnd diferenţa ântre cilorile roşu şi verde. Sau, un alt caz pentru daltonişti, este confuzia între culorile roşu, verde şi albastru. Din acest punct de vedere discromatopsia este total diferită. Un discromat are capacitatea de a sesiza diferenţa de culori între roşu şi verde. Pe de altă parte daltonistul nu are această capacitate.

Ce este discromatopsia

Testarea viziunii de culoare completează evaluarea acuității vizuale. În cazul bolii nervului optic, în special a nevrităi opiacee demielinizante, gradul de discromatopsie poate fi proporțional mai mare decât gradul de pierdere a acuității vizuale Snellen. În boala maculară, acuitatea vizuală și viziunea de culoare tind să scadă la grade corespunzătoare. Astfel, într-un ochi cu acuitate vizuală de 20/30, dar cu pierderi severe de culoare, neuropatia optică ar fi o cauză mai probabilă decât boala maculară. Discromatopsia persistentă este comună chiar și după recuperarea acuității vizuale în neuropatia optică.

Discromatopsia este de fapt, pe înţelesul tuturor, o lipsă de percepţie a culorilor.

Ce este discromatopsia…

Potrivit sfatulmedicului.ro, discromatopsia este o anomalie a vederii, cauzata de absenta sau o dereglare funcțională a celulelor din retina, responsabile de percepția cromatică. Retina este porțiunea ochiului sensibila la lumina, care conține celule cu conuri, responsabile de vederea colorata si cu bastonașe, responsabile de vederea in întuneric.

Când bastonașele si conurile sunt stimulate, semnalele luminoase sunt transmise succesiv, prin neuronii retinei, apoi prin fibrele nervului optic ajungând in final la cortexul cerebral.

Persoanele cu discromatopsie prezinta tulburarari ale vederii colorate in spectrul roșu, verde, albastru si ale combinațiilor dintre acestea.
Ochiul normal prezinta la nivelul retinei trei tipuri de celule sensibile la lumina cromatica, celule cu con sensibile fie la lumina roșie, verde sau albastra.

Termenul de discromatopsie este mult mai folosit decât cel de lipsa percepției culorilor, deoarece majoritatea persoanelor cu probleme de percepție a culorilor pot identifica anumite culori. Exista foarte puține cazuri in care pacienții nu sunt capabili sa recunoască nici o culoare.

Cauze discromatopsie

Majoritatea tulburărilor de simt cromatic sunt moștenite genetic, fiind mult mai frecvente decât cele dobândite si afectează mult mai frecvent bărbații decât femeile. Exista si tulburări in perceperea culorilor dobândite; acestea sunt determinate de înaintarea in vârsta, de anumite boli sau de traumatisme ale ochiului.

Cum se manifestă discromatopsia

Simptomele discromatopsiei variază de la o persoana la alta; unii pacienți nu sunt capabili sa recunoască rosul, verdele si albastrul sau nuanțe ale acestor culori. Daca forma de discromatopsie nu este severa persoana nici nu realizează ca percepe lumea colorata diferit fata de ceilalți; poate percepe nuanțe ale culorilor, dar nu poate deosebi roșu de verde deşi recunoaște galbenul si albastrul.

De obicei, discromatopsiile sunt pe linia roșu-verde (daltonism). In discromatopsiile severe, nu este perceputa nici o culoare, ci doar nuanțe de gri, alb si negru.

Tulburările de simt cromatic moștenit genetic afectează ambii ochi, iar cele dobândite sunt, de obicei, unilaterale sau pot afecta mai mult un ochi decât pe celălalt. Literatura de specialitate arata ca 8% din bărbați prezinta daltonism. Aceste tulburări sunt moștenite genetic, prezente de la naștere, ireversibile si netratabile.

Discromatopsie şi daltonism

Opt din 100 de bărbaţi suferă de daltonism, o tulburare de vedere ce presupune imposibilitatea de a deosebi unele culori de alte. În rândul femeilor, incidenţa este ceva mai mică (o femeie din 200).

Deşi pare o afecţiune ”exotică”, daltonismul este o tulburare de vedere frecventă, în special în rândul bărbaţilor. Opt din 100 de bărbaţi suferă de daltonism, în timp ce doar o femeie dintr-o sută este afectată de această tulburare. Specialiştii spun că diferenţa de incidenţă dintre bărbaţi şi femei are legătură cu faptul că daltonismul se transmite genetic de la mamă, aşa că gena responsabilă este localizată în cromozomul X. Cum bărbatul are doar un cromozom X (pe lângă cel Y), şansele ca el să dezvolte afecţiunea sunt mari dacă mama sa este purtătoarea bolii. Femeile au doi cromozomi X şi ajung să aibă daltonism doar dacă au moştenit gena şi de la mamă şi de la tată.

Discromatopsia poate fi corectată

Discromatopsia poate fi corectată cu ajutorul unor ochelari, cu lentile speciale. Verde, albastru, roşu sau galben sunt culori pe care anumite persoane nu le recunosc – nu disting una dintre ele sau pe toate. Tulburarea de vedere numită discromatopsie limitează opţiunile profesionale, nu permite deţinerea de permis auto sau de port armă. Discromatopsia sau lipsa capacităţii de percepere a culorilor este un defect genetic care apare mult mai des la bărbaţi, afectând ambii ochi.

Dicromatopsie parţială

Discromatopsia parţială permite deţinerea permisului pentru categoria B, nu şi de profesionişti, dar limitează şi opţiunile profesionale – armată, poliţie, artă fotografică, domeniul electric sau aviatic sau deţinerea de armă.
O altă modalitate de compensare a tulburărilor de vedere cromatice este folosirea lentilelor de contact sau a ochelarilor cu lentile colorate, fumurii şi cu filtru de protecţie. Deşi nu corectează defectul, lentila colorată ajută la diferenţierea culorilor. Ochelarii cu lentile antireflex (au filtru care absorb lumina) sunt utile persoanelor cu discromatopsie, pentru că ei pot sesiza diferenţele dintre culori atunci când strălucirea şi luminozitatea sunt scăzute.

Permis de conducere cu discromatopsie

Pentru şoferii profesionişti nu este posibilă obţinerea evaluării oftalmologice dacă au discromatopsie fie şi parţială. Însă, pentru şoferii amatori, dacă aceştia au doar discromatopsie parţială, aceştia pot fi validaţi pentru a deţine permisul de conducere categoria B.

Aşteptăm părerile şi opiniile dv. pentru acest articol

Adăugaţi comentariu

*