Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Trăiești în echilibru cu natura?

62 Viewed Cris 0 respond

Despre consumul responsabil și amprenta fiecăruia asupra mediului înconjurător.

Am crescut într-o familie în care hrana a fost întotdeauna respectată, în sensul că nu se risipea niciodată. Tata este inginer agronom și foarte pasionat de grădinărit. Și-a și făcut o grădină, cu solar și viță de vie, cu sălcii și narcise, cu pomi fructiferi și plante ornamentale care nu dau roade, dar ajută prin prezența lor ecosistemului. În copilărie am mâncat roșii direct din grădină, am stat ore în șir în copac și am cules cireșe uitându-mă spre Dunărea care trece fix prin fața casei.

Am păstrat de fiecare dată sâmburii de caisă și i-am spart fie pe loc, fie mai târziu, în fața blocului sau pe balcon. Am învățat cu ochii mei cât de mult îi ia unei frunzulițe să devină salcie, căpșună sau ceapă. În familia mea nu s-au cumpărat niciodată fructe și legume de la piață sau de la supermarket, iar asta este valabil și azi. De câțiva ani tata a decis să nu mai cumpere din comerț nici pâinea. Și-o face singur: își râșnește singur cerealele pe care tot el le produce, adaugă semințe și o coace într-un cuptor obișnuit.

Am și o amintire foarte frumoasă despre respectul pe care tata îl poartă naturii și despre cum mi l-a transmis, în timp, și mie. De mică mi-au plăcut caisele verzi, alea pe care le mănănci și ți se sterpezesc dinții într-atât încât nu mai poți mesteca nimic două-trei zile după. Tata m-a lăsat tot timpul să rup caise verzi din copac, dar mi-a și zis cu fiecare ocazie că nu e vremea. El crede că pe cais într-un fel îl doare dacă îi smulgi fructele înainte ca acestea să se coacă. Și da, încă îmi spune asta, că nu e vremea nici înainte, nici mai târziu. Dacă mă vede că îmi cumpăr pepene în septembrie se strâmbă și zice că ăla nu e pepene.

De-a lungul timpului am încercat să găsesc căi de a trăi în echilibru cu natura pe care mi-e foarte clar azi cât de mult o prețuiesc. Sunt 11 ani de când am devenit vegetariană. Nu am renunțat la carne din niște convingeri activiste, pe vremea aceea nu-mi era prea clar ce înseamnă să trăiești responsabil față de mediul înconjurător. Am simțit doar că nu este pentru mine și atât. Abia mult mai târziu am descoperit filmele documentare despre producția de carne, despre condițiile în care animalele sunt crescute, despre hormonii de creștere accelerată și despre toxicitatea acestei industrii. Apoi, m-am implicat treptat în acțiuni ecologiste de tot felul, la început spontan și apoi proactiv și asumat.

De la plantări de migdali în jurul blocului și o disciplină față de propriul meu consum de zi cu zi, la proiecte de educație ecologică prin artă pentru copii și tineri și solidarizarea cu acțiuni concrete de advocacy care să securizeze mediul înconjurător. Cred că este important să fim conștienți de alegerile pe care le facem în calitate de consumatori și responsabili de impactul pe care acestea îl pot avea asupra planetei. Mie mi-a luat ani de zile să pun cap la cap, așa cum pui piesele unui puzzle, toate informațiile primite și păstrate, toate gândurile și ideile despre lucrurile mici și simple pe care nu mi-e greu să le fac ca să-mi reduc amprenta asupra pământului.

  • Nu risipesc hrana, verific de unde provine și cum a fost produsă. Dacă am totuși în plus, o împart.

Pentru mine este clar că atât eu cât și oamenii din jurul meu cumpărăm în exces. De-a lungul timpului am observat și la mine și la ceilalți cum zi de zi aruncăm cantități enorme de hrană. Studiile spun că mâncăm cu cel puțin 30% mai mult decât necesarul nutritiv, cu toate că există multe zone sau comunități unde lipsurile sunt foarte mari. Conform fao.org, anual se risipește aproximativ o treime din mâncarea produsă pentru consum uman, adică în jur de 1.3 miliarde de tone.

Dacă ne gândim, de exemplu, la consumul de carne, există studii și cercetări care demonstrează că producția actuală de carne pentru consum uman reprezintă una dintre cele mai dăunătoare industrii pentru mediul înconjurător și sănătatea omului.

Producția de carne distruge păduri, presupune un consum de apă foarte ridicat, poluează aerul și solul. Am citit pe svr.ro că o persoană ar putea face duș zilnic un an de zile cu aceeași cantitate de apă necesară producerii unui singur kilogram de carne. Dacă ne gândim la alimentele exotice și la tentațiile noastre să consumăm hrană care călătorește mii de kilometri prin lume, e bine să luam în calcul combustibil risipit și să acceptăm că aceste practici nu sunt chiar benefice sănătății, pentru că este demonstrat că cele mai sănătoase pentru noi sunt alimentele de lângă noi.

De fapt, să nu risipim hrana înseamnă să cumpărăm mai puțin, să evităm situațiile în care ajungem să o aruncăm, să verificăm proveniența alimentelor și să alegem să susținem producătorii mici și fermele ecologice. Să cumpărăm alimente locale și de sezon, produse cu îngrășăminte naturale. Să împărțim cu oamenii apropiați sau să ieșim pe stradă și să oferim necunoscuților, ori de câte ori avem prea mult.

  • Sharing is caring. Cât de mult vreau să consum?

Am prieteni și prietene care și-au cumpărat mașina la comun și prieteni care împrumută mașina altora. Eu una folosesc o bicicletă și un smartphone cumpărate la mâna a doua. M-am îmbrăcat cu haine purtate, primite de la prietenele mele și port și haine noi. Cunosc oameni care organizează evenimente de tip freeshop, care funcționează pe principiul împărțirii de bunuri folosite și refolosibile între mai multe persoane care se autoorganizează.

Aduci haine, încălțăminte, obiecte de uz casnic de care nu mai ai nevoie și iei ce ai nevoie de la ceilalți, deci refolosești și reciclezi în același timp. Să folosim lucruri la comun cu prietenii, familia, colegii sau vecinii, fie că sunt jucării, cărţi, scule, haine sau electronice înseamnă să consumăm mai puţine resurse, să producem mai puţine deşeuri şi, totodată, să petrecem mai mult timp în compania celor cu care împărţim.

  • De câtă energie am nevoie?

Știm cu toții deja că folosirea în exces a combustibililor fosili pentru producerea de energie electrică, precum şi utilizarea acestor combustibili pentru alimentarea mijloacelor de transport duc la emisia de CO2 (dioxid de carbon) şi reprezintă cauza principală a încălzirii globale.

Putem economisi energia în multe feluri: să deconectăm aparatele electrice și electrocasnice atunci când nu le folosim, să înlocuim becurile incandescente cu becuri LED, care au şi durata de viaţa mai lungă, să evităm, în măsura în care putem, transportul cu avionul care consumă o cantitate uriașă de carburant, să căutăm împreună și să susținem surse de energie regenerabilă, precum energia solară și cea eoliană. Lumina solară care ajunge pe Pământ într-un minut este destulă pentru a satisface nevoia de energie a lumii pentru un an.

  • Verific cu fiecare ocazie din ce sunt făcute obiectele pe care mi le cumpăr.

Dacă ne gândim un pic, mineralele sunt peste tot în jurul nostru, în multe dintre obiectele pe care le folosim zi de zi: în bijuteriile pe care le purtăm, în telefonul mobil, în laptop. Metodele actuale de extracție a minereurilor contaminează solul și apele cu substanțe toxice, îl odează, pot cauza boli localnicilor și lasă cantități mari de deșeuri în urma lor. Putem să susținem acele produse care au în componenţă minereuri reciclate sau cu impact ecologic şi social cât mai mic. Și nu e vorba doar despre minerale.

De exemplu, cu toții ne dorim haine de bumbac, dar puțini dintre noi știm că, de fapt, cultura intensivă de bumbac folosește 25% din insecticidele comercializate la nivel mondial. În cazul acesta, o soluție ar fi să verificăm etichetele și să alegem bumbacul organic, produs in regim fair trade.

  • Pot rezista fără aer doar trei minute.

Peste șapte milioane de oameni mor anual din cauza poluării, iar una dintre principalele surse de poluare este arderea combustibililor fosili, care duce la apariția smogului, și, ca reacție în lanț, la acidifierea apelor și a solului. Stratul de ozon se subțiază, iar emisiile directe de metan din fermele de animale reprezintă una dintre cauzele asociate acestui fenomen. În același timp, defrişările provoacă eroziunea solului, inundaţii, alunecări de teren, avalanşe, deşertificare, pierderea nutrienţilor solului și distrugerea ecosistemelor.

Ca să respirăm aer curat, putem să folosim mijloacele de transport în comun şi bicicleta, să consumăm fructe locale şi de sezon, să plantăm câte ceva în grădină, dacă avem una sau în jurul blocului și pe balcon. Putem verifica provenienţa lemnului din produsele pe care le achiziționăm, putem să printăm doar cât avem nevoie și să folosim opțiunea de copiere și tipărire pe ambele părți ale colii, putem urmări și semna petiții și ne putem solidariza cu acțiunile de protejare a pădurilor virgine şi a spaţiilor verzi.

  • Pot trăi fără să beau apă aproximativ trei zile.

Cu toții folosim mult mai multă apă decât credem, pentru că toate produsele din jur conţin apă şi sunt făcute cu apă. Când cumperi un fruct, folosești atât apa necesară pentru pregătirea și spălarea lui, cât și apa și resursele consumate pentru producerea lui, prin irigații. De exemplu, pentru producerea unei perechi de blugi se foloseşte aceeaşi cantitate de apă care s-ar folosi pentru a uda o curte timp de nouă ore încontinuu. Dar apa este o resursă epuizabilă și nu este distribuită egal pe suprafața Terrei, așa că indiferent unde locuim, merită să fim conştienți de consumul propriu și să evităm consumul excesiv.

Toate deşeurile care ajung în apă consumă oxigenul şi conduc, implicit, la schimbarea compoziţiei chimice a apei. Poluarea cu ulei, alimente stricate, îngrășăminte chimice și antibiotice transformă apa într-o substanță otrăvitoare atât pentru vietățile care trăiesc în ea, cât și pentru oamenii care o consumă. Ca să redevină potabilă, odată ce a fost contaminată, este necesar un consum suplimentar de energie și resurse.

consum responsabil mediu inconjurator 2

Ca să risipim cât mai puțină apă, putem refolosi apa rămasă de la spălarea legumelor pentru a uda florile din apartament. Putem colecta apa de ploaie pentru a uda grădina. Putem să montăm un cap de duș cu consum economic de apă, să reparăm rapid robinetele care prezintă scurgeri și să închidem robinetul când ne spălăm pe dinţi. După o zi de picnic sau de plajă, e important să strângem gunoaiele pentru că toate ajung mai devreme sau mai târziu, în apă.

  • Nu sunt din plastic!

Plasticul nu este bio-degradabil și poluează atât solurile cât și mările și oceanele planetare. Perioada necesară descompunerii lui poate fi de până la 500 de ani, ceea ce face ca deșeurile din plastic să se adune în jurul nostru peste tot.

Chiar dacă poate fi topit şi transformat în produse noi, cum ar fi sticle, pixuri, obiecte de mobilier sau butoaie pentru apă, deocamdată, aproximativ jumătate din deşeurile din plastic produse la nivel european ajung la groapa de gunoi. Este important să separăm deşeurile din plastic pentru o colectare selectivă, însă reducerea volumului de plastic aruncat ar trebui să fie întotdeauna o prioritate pentru noi.

  • Încerc să repar un obiect, înainte de a cumpăra unul nou. Reutilizez. Reciclez.

Există încă ateliere care se ocupă de repararea obiectelor deteriorate. La câteva minute de blocul în care locuiesc se află o cizmărie și vreo patru-cinci croitorii. Cred că este important, atunci când cumpărăm un obiect, să ne gândim la durata lui de viață, la impactul lui pe termen lung asupra mediului și la modalități de a-l repara în cazul în care se deteriorează. Atunci când ajungem la concluzia că am strâns în timp obiecte care nu ne mai sunt de folos, putem folosi site-urile locale de reciclare gratuită (freecycling) sau ne putem gândi dacă există vreo metodă de a le refolosi, adică de a le schimba utilitatea inițială.

Ne putem păstra obiectele de scris în borcane sau putem păstra recipientele din plastic pe care le achiziționăm împreună cu produsele ca să le refolosim cu altă ocazie. Când lucrurile pe care le deținem nu ne mai sunt necesare, trebuie să le reciclăm. Fabricarea produselor noi din materiale reciclate consumă mai puțină energie decât producția de materii prime. Sigur găsești un centru local de reciclare în zona în care locuiești, unde poţi duce hârtia și cartonul, sticla, materialele din plastic sau cele din aluminiu.

Este cât se poate de clar că noi toți, oriunde am locui, producem în permanență o anumită cantitate de deșeuri, iar asta face ca fiecare dintre noi să aibă o amprentă climatică personală. Ioana Florea este sociolog și tema consumului responsabil o preocupă de mulți ani de zile. Am întrebat-o cum ne sfătuiește să trăim astfel încât să ne asigurăm că păstrăm un echilibru sănătos între noi și natură.

Mi-a răspuns că în ultimii 50 de ani s-au adunat destule studii micro- şi macro-sociale despre ce poţi să faci pentru a contribui cât mai mult la promovarea consumului responsabil: „să ai o dietă bazată pe plante, să mănânci cât mai puţină carne, pentru că industria cărnii este deosebit de poluatoare; să nu arunci mâncare, pentru că se consumă resurse imense la producerea ei, inclusiv munca grea, prost plătită, şi adesea periculoasă pentru sănătatea persoanelor care muncesc, de exemplu, cu pesticide; dacă totuşi ai cumpărat în plus, mai bine împarţi cu cineva care are nevoie; industria textilă este mare poluatoare şi otrăveşte (cu vopseluri, de exemplu) ape şi pământuri mai ales în zonele sărace ale lumii – deci cu cât ai mai puţine haine şi cu cât le foloseşti mai mult, cu atât mai bine; cât mai puţin plastic (sticle, ambalaje, decoraţiuni, pungi în care „colectăm separat”, dar de fapt folosim şi mai multe pungi etc.), pentru că plasticul otrăveşte încet-încet apele planetei – deja există întregi „zone moarte” în oceane, sufocate de particule de plastic; în continuare maşinile poluează foarte mult, iar poluarea din oraşe este cauza numărul 1 a mortalităţii în lume, asociată cu boli cardiace şi respiratorii, avertizează deja de nişte ani buni Organizaţia Mondială a Sănătăţii – deci transportul public şi bicicleta sau trotineta sunt soluţia.“

consum responsabil mediu inconjurator 2

Ioana consideră că un consum responsabil înseamnă mai mult decât să faci alegeri individuale, personale, cumpărând tu singură cât mai „bio” şi „eco”. „Înseamnă să te pui cot la cot cu alţi oameni şi să faci astfel încât o viaţă bio şi eco să fie accesibilă şi posibilă şi pentru cei cu resurse limitate, o viaţă fără poluare şi toxine în apă şi aer să fie posibilă peste tot, nu doar în cartierul tău. Înseamnă să ceri autorităţilor locale, naţionale, transnaţionale să taxeze puternic marii poluatori, să blocheze proiectele dezastruoase ecologic, să interzică substanţele toxice din agro-industrie şi industria alimentară, să subvenţioneze producerea energiei eoliene şi solare, să susţină ample programe de reîmpădurire şi protecţie a pădurilor (nu doar proiecte punctuale şi voluntare), producând astfel şi locuri de muncă «verzi» în comunităţile locale sărace.”

În același timp, ea ne atrage atenția că zonele şi comunităţile cele mai afectate de poluare şi toxicitate sunt cele mai sărace – cele care, de fapt, consumând resurse limitate, au contribuit cel mai puţin la poluarea globală și susține că justiţia socială şi de mediu nu pot lipsi din discuţiile despre şi acţiunile pentru consum responsabil.

Am întrebat-o de ce crede că este important să ne solidarizăm în respectul pe care îl purtăm naturii și mi-a răspuns: „Pe de o parte, pentru că puterea marilor poluatori şi comercianţi de produse/substanţe poluante transnaţionali este uriaşă şi face presiune asupra autorităţilor locale şi naţionale.

O persoană care acţionează singură, oricât de bine intenţionată şi educată în privinţa consumului responsabil, nu poate face faţă acestei presiuni uriaşe. Pe de altă parte, pentru că toţi oamenii planetei sunt în acest moment conectaţi: electronicele noastre au componente din Africa, sunt asamblate în Asia, posibil de migranţi din Orientul Mijlociu sau Sud-estul Asiei, vândute de firme din Europa de Vest şi SUA, care au call center în Europa de est; la fel şi hainele, o parte din mâncare, aparatura medicală, jucăriile; tăierea pădurilor din pădurea amazoniană ne lasă pe toţi cu mai puţin oxigen; poluarea din Pacific ajunge încet-încet în toate pescăriile; exploatările de mare adâncime produc efecte geologice la mii de kilometri distanţă. Pentru a face faţă acestor fenomene globale, solidaritatea oamenilor trebuie să treacă dincolo de graniţe – aşa cum aerul şi apa trec dincolo de graniţe.”

Apropo de solidaritate, în urmă cu mulți ani am citit undeva că dacă tai un copac dintr-o pădure, copacul de alături va simți lipsa și crengile lui vor crește din acel moment în direcția copacului tăiat, ca să acopere golul rămas. M-am emoționat atunci și natura în înțelepciunea ei mă emoționează, de fapt, cu fiecare ocazie. Am toate motivele să trăiesc în echilibru cu ea.

Foto: Oltin Dogaru

Citeste mai departe articolul pe: Trăiești în echilibru cu natura? Despre consum responsabil și amprenta asupra mediului înconjurător

Don't miss the stories follow Lady 4 Lady's and let's be smart!
Loading...
0/5 - 0
You need login to vote.
Filed in
Tratarea si prevenirea acneei

Sfaturi pentru tratarea şi prevenirea acneei

Related posts
Your comment?
Adauga un comentariu. Parerea ta e importanta.

*