Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Ce este fobia?

Ce este fobia şi ce presupune asta. Încercăm să conturăm în acest articol ce este fobia şi să explicăm pe înţelesul tuturor acest termen. O definiţie scurtă şi generală: fobia este o teamă extremă, irațională pentru un anumit obiect, fiinţă sau situație. Fobia este clasificată ca tip de tulburare de anxietate, deoarece anxietatea este simptomul principal întâlnit de cel care suferă de fobie. Despre anxietate am scris deja pe site-ul nostru în articolul dedicat: Ce este anxietatea.

Dar ce este fobia, cum se manifestă vom afla din prezentul articol. Vom face o descriere pentru acest termen. Cu siguranţă că dacă aţi ajuns la acest articol vă interesează tema fobiei.

Ce este fobia?

Se presupune că fobiile sunt răspunsuri emoționale acumulate. Se consideră, în general, că fobiile apar atunci când teama produsă de o situație inițială amenințătoare este transferată în alte situații similare, temerea inițială fiind deseori reprimată sau uitată. O teamă excesivă și nerezonabilă de apă, de exemplu, se poate baza pe o experiență din copilărie uitată de aproape înec. În consecință, persoana încearcă să evite această situație în viitor şi are o fobie la apă (adâncă).

Terapia comportamentală este adesea reușită în depășirea fobiilor. În astfel de terapii persoana fobică este treptat expusă obiectului sau situației provocatoare de anxietate într-o manieră controlată până când, în cele din urmă, încetează să mai simtă anxietatea, realizând că așteptările sale înfricoșătoare de situație rămân neîndeplinite. În acest fel, legăturile puternice asociative dintre situația temută – fobia – experiența anxietății persoanei și evitarea ulterioară a acestei situații sunt rupte și sunt înlocuite de un set de răspunsuri mai puțin maladaptive. Psihoterapia poate fi, de asemenea, utilă în tratamentul fobiilor.

Ce este fobia…

Porivit Wikipedia, fobia poate fi definită ca fiind o teamă irațională, foarte persistentă, dusă uneori la extreme și totuși inofensivă. Aceasta poate fi stârnita atât de o anumită situație, cât și de anticiparea ei. De exemplu, cei care suferă de acrofobie (teama de înălțime) se pot panica chiar și atunci când se gândesc că este necesar să urce pe o clădire înaltă.

Potrivit DEX (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române) fobia este o stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. Sau, tot potrivit DEX care răspunde la întreabarea „ce este fobia?” – este o repulsie pentru ceva anume.

Fobia şi anxietatea

Doi termeni care au o legătură intrinsecă. Deseori fobiile pot genera o stare de anxietate. Dar cele mai importante sau cele mai clare fobii sunt cele sociale. Vorbim de fobie socială (sau anxietate socială) atunci când o persoană se simte mereu nesigură, neliniștită, tensionată sau chiar îngrozită în anumite tipuri de situații sociale (forma specifică) sau în majoritatea situațiilor sociale (forma generalizată). Fobia socială este o formă a anxietății clinice care se întâlnește la 7-12% din oameni (fiind una dintre cele mai prevalente probleme de anxietate) și debutează de regulă în adolescență sau la începutul vârstei adulte.

Ce este fobia socială

Fobia socială este printre cele mai cunoscute fobii. Fie că este vorba de o fobie legată de anumite persoane sau de prezenţa într-un mediu cu mai multe persoane vorbim despre acest termen. Deseori se vorbeşte în această situaţie despre anxietate socială.
Vorbim de fobie socială (sau anxietate socială) atunci când o persoană se simte mereu nesigură, neliniștită, tensionată sau chiar îngrozită în anumite tipuri de situații sociale (forma specifică) sau în majoritatea situațiilor sociale (forma generalizată). Fobia socială este o formă a anxietății clinice care se întâlnește la 7-12% din oameni (fiind una dintre cele mai prevalente probleme de anxietate) și debutează de regulă în adolescență sau la începutul vârstei adulte.

În primul rând trebuie să înțelegem că este firesc pentru cei mai mulți oameni ca în anumite situații sociale să se simtă tensionați sau emoționați. De exemplu, poate fi vorba de un interviu, o cuvântare în fața unui public, o întâlnire cu o persoană dragă, o discuție cu o persoană aflată într-o poziție de autoritate (ex. șeful nostru) sau cunoașterea unor persoane noi. În astfel de situații, ni se poate întâmpla adesea să ne bată inima mai tare, să transpirăm, să ne înroșim, să ne tremure vocea sau mâinile.

Dar aceste lucruri de regulă se reduc pe măsură ce trece timpul și ne acomodăm cu situația în care ne aflăm și nu ne împiedică să facem ceea ce ne-am propus. Nu de puține ori ni se întâmplă să ne uităm înapoi la o astfel de situație și să ne zicem: “Am fost puțin emoționat, dar a mers bine! Mi-a plăcut!” sau “M-am cam bâlbâit, dar m-am descurcat eu cumva. N-a fost așa de rău.” Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia publicului de un website specializat: tratamenteanxietate.ro.

Cum apar fobiile?

Specialiştii spun că aceste temeri sunt adânc ascunse în subconştientul nostru şi că vin în urma unor experienţe trăite sau doar a unor prejudecăţi stabilite la un moment dat în viaţă. Fobiile cât sunt ele de ciudate, la fel sunt şi numele date de specialişti. Cele mai întâlnite fobii la români: Arahnofofia, Ofidiofobia, Clautrofobia, Acrofobia, Cinofobia, Astrafobia, Tripanofobia, Sociofobia, Pteromeranofobia, Misofobia sau Necrofobia, Coulrofobia – frica de clovni.

Potrivit Institutului Naţional de Sănătate Mintală din America, fobiile afectează aproximativ 10% dintre adulţi.

Ce este fobia specifică?

Fobiile sunt des întâlnite în populația generală. Conform clasificării americane (DSM-5 American Psychiatric Asociation 2013), rata prevalenței în Europa și USA este de 7-9%, în timp ce în rândul popoarelor asiatice și latino-americane este mai scăzută, de 2-4%.

Fobia specifică este mai frecvent întâlnită la femei iar unele fobii se dezvoltă în copilărie, iar altele pot apărea ulterior, de obicei în adolescență sau la maturitatea timpurie.

Persoanele cu fobie specifică prezintă temeri excesive și nerezonabile în prezența sau în anticiparea unei situații sau a unui obiect, animal etc. Ele resimt brusc o panică persistentă într-o situație care nu reprezintă o amenințare reală. Aceste persoane recunosc că teama lor depășește limitele normale.

Reacția lor fobica este automată, incontrolabilă și persistentă. Apar reacții fizice precum intensificarea bătăilor inimii (palpitații), accelerarea respirației, tremor, transpirații, agitație, amețeală etc.

Avem o fobie?

În general fiecare persoană are cel puţin o fobie. Recunoscută sau nu, această fobie se manifestă diferit. Şi este total diferită de ceea ce poate crea o stare de anxietate. Expunerea persoanei la stimulul fobic induce reacții anxioase care se pot transforma într-un atac de panică. Astfel, persoana ajunge să evite, să fugă de aceste obiecte sau situații, iar când nu poate să le evite, trăiește un disconfort intens. Debutul stării de anxietate este de obicei brusc, și poate să apară în situații care anterior nu au provocat nici un disconfort sau anxietate.

Deşi nu recunoaştem, avem cu siguranţă o reacţie de temere definită ca fobie la anumite lucruri, situaţii, persoane, fiinţe. Mai mare sau mai mică ca amploare sau anvergură fobia este şi există în psihicul nostru.

Cele mai comune fobii

  • Fobiile de animale și insecte – cele mai frecvente sunt arachnofobia (frica de păianjeni), cinofobia (frica de câini), și ofidiofobia (teama de șerpi). Acestea se dezvoltă de multe ori din temeri normale din copilărie, dar pot fi și în legătură cu o experiență din trecut.
  • Fobii situaționale – implică o frică de situații specifice, cum ar fi de zbor, de a călători într-o mașină sau cu transportul public, de a conduce, de a trece peste poduri sau prin tuneluri, de a fi într-un loc închis. Se estimează că 10% din populație evită zborul cu avionul datorită fobiilor.
  • Fobii de sânge și de proceduri medicale – implică o frică de a fi rănit, de a vedea sânge sau plăgi, frică de proceduri medicale invazive, cum ar fi tratamentele stomatologice, testele de sânge sau injecțiile. O persoană cu hematofobie poate leșina când vine în contact cu propriul său sânge sau a altei persoane.
  • Fobia de înălțime – persoanele cu această fobie vor evita munții, podurile, sau etajele superioare ale clădirilor. Simptomele includ vertij, amețeală și un sentiment copleșitor dat de imposibilitatea de a controla sau nevoia de a sări.

Aveţi fobii? Nu vă îngrijoraţi!

A avea o fobie deseori este o stare normală de reacție a psihicului. Că ne temem de paiajeni sau de şoareci, de gândaci? Da este o fobie. Probabil dezvoltată din copilărie. Dar fobia este şi o reacţie de autoprotejare, de apărare în anumite situaţii sau la anumite fiinţe. Toată lumea are fobii. Însă când acestea devin numeroase şi extrem de apăsătoare pentru psihic vorbim despre fobii cu accent, cu impact asupra psihicului.

Aşteptăm părerile şi opiniile dv. pentru acest articol

Adăugaţi comentariu

*