Ephesus ghid turistic

EPHESUS (EFES)

Conform vechilor legende, Efesul a fost fondat de femeile războinice cunoscute ca amazoane. Numele oraşului se pare că a derivat din “Apasas”, acesta fiind numele oraşului în timpul “Regatului din Arzawa”, care înseamnă “Oraşul Zeiţei Mamă”. Efesul a fost locuit începând cu Epoca Bronzului, dar şi-a schimbat localizarea de mai multe ori în cursul lungii sale istorii, conform necesităţilor şi modificării habitatului. Printre primii locuitori ai acestui oraş s-au numărat carienii şi lelegienii.

Se spune că migraţia ioniană a început în jurul anilor 1200 î.Hr. Conform legendei, oraşul a fost întemeiat pentru a doua oară de Androclus, fiul lui Codrus, rege al Atenei, pe mal, în locul unde Râul Cayster (Küçük Menderes) se varsă în mare. Această localizare a fost determinată de pescari şi vânători şi la avizul prorocilor. Oraşele ioniene s-au dezvoltat odată cu sfârşitul migraţiei ioniene şi s-au unit într-o confederaţie sub conducerea Efesului. Regiunea a fost devastată în timpul invaziei cimerienilor, la începutul secolului VII î.Hr.

Sub conducerea regilor lidieni, Efesul a devenit unul dintre cele mai prospere oraşe din lumea mediterană. Înfrângerea regelui lidian Croesus de către Cyrus, regele Persiei, a pregătit drumul pentru extinderea hegemoniei persane pe întreaga regiune de coastă egeeană. La începutul secolului V î.Hr, când oraşele ioniene s-au răsculat împotriva Persiei, Efesul s-a disociat rapid de celelalte oraşe-state şi datorită acestui fapt a scăpat de distrugere.

Efesul a rămas sub conducerea persană până la sosirea lui Alexandru cel Mare, în anul 334 î.Hr, când a intrat într-o perioadă de 50 de ani de pace şi linişte. Lysimach, care a fost unul dintre cei 12 generali ai lui Alexandru cel Mare şi care a devenit conducător al acestei regiuni după moartea lui Alexandru, a decis să se implice în dezvoltarea oraşului, pe care l-a numit Arsineia, după numele soţiei sale Arsinoe. El a construit un nou port şi a înălţat noi ziduri de apărare pe înălţimile Munţilor Panayîr şi Bülbül, mutând întregul oraş cu 2,5 kilometri spre sud-vest. Realizând în cele din urmă că efesienii nu-şi vor părăsi vechiul oraş, el a blocat întregul sistem de canalizare în timpul unei puternice furtuni. Ca urmare, casele au fost inundate şi au devenit nelocuibile, iar populaţia a fost nevoită să se mute. În anul 281 î.Hr, oraşul a fost refondat sub vechiul nume de Ephesus şi a devenit unul dintre cele mai importante porturi comerciale din Mediterana.

Ghid Turistic Efes

În anul 129 î.Hr, romanii au profitat de avantajele conferite de testamentul lăsat de Attalos, rege al Pergamului, prin care acesta renunţa la regatul său, pentru ca întreaga regiune să fie încorporată în Imperiul Roman ca provincie, cu numele de Asia. Sursele din antichitate arată că, în această perioadă oraşul avea o populaţie de 200.000 de locuitori. În secolul I î.Hr taxele grele impuse de guvernarea romană a determinat populaţia să-l îmbrăţişeze pe Mithridates ca salvator al lor şi l-au sprijinit pe acesta în lupta împotriva autorităţii romane şi, în anul 88 î.Hr, a fost masacrată populaţia din oraş vorbitoare de limbă latină. Această acţiune a trezit mânia armatei romane conduse de Sulla.
Clădirile care pot fi admirate astăzi datează din timpul lui Octavian Augustus. Conform surselor documentare, oraşul a suferit pagube importante în cutremurul care a avut loc în anul 17 d.Hr. După această dată, Efesul a devenit un centru important pentru comerţ şi negoţ. Istoricul Aristio descrie Efesul ca fiind recunoscut de toţi locuitorii din regiune, drept cel mai important centru comercial din Asia Centrală. Era văzut de asemenea, ca un important centru politic şi intelectual, cu cea de-a doua şcoală de filozofie din lumea egeeană. Începând din secolul I d.Hr, Efesul a început să fie vizitat de discipoli ai lui Hristos, care încercau să răspândească credinţa creştină într-un singur Dumnezeu şi aceştia au fost forţaţi să se refugieze din calea persecuţiei romanilor. În afară de faptul că Efesul se bucura de o poziţie privilegiată pe axa est-vest, oraşul era situat într-o zonă cu un climat excepţional. Aceste lucruri au dus la creşterea importanţei oraşului, acesta devenind un important centru al cultului zeiţei Artemis.

Pentru creştini, oraşul, cu nivelul său dezvoltat de trai şi înaltul standard de viaţă, alături de o varietate a componenţei demografice şi o cultură politeistă pestriţă, trebuie să fi prezentat în sine, o ideală regiune-pilot…

Din izvoarele istorice scrise aflăm că Sf. Paul a rămas în acest oraş timp de trei ani, între 65 şi 68 d.Hr şi tot aici s-a aflat când a lansat faimoasa sa predică prin care îi chema pe cei care îl ascultau să îmbrăţişeze credinţa într-un singur Dumnezeu. El îi învăţa că Dumnezeu nu are nevoie de o casă făcută de mâinile omului şi acest lucru îl spunea în fiecare loc, tot timpul. Această acţiune a Sf. Paul a fost pe deplin resimţită de meşteşugarii care ajunseseră la o stare de mare prosperitate de pe urma producerii de statui ale zeiţei Artemis din aur, argint sau alte materiale. Din cauză că au scăzut simţitor vânzările acestor produse, un aurar cu numele Demetrius a incitat populaţia şi a condus mii de efesieni la teatru, unde aceştia i-au huiduit şi au aruncat cu pietre în Paul şi în colegii săi, strigând: “Mare este Artemis a efesienilor! Mare este Artemis a efesienilor!”. Din acest tumult, Sf. Paul şi însoţitorii săi au scăpat numai cu mare greutate. Din Epistolele sale către comunităţi reiese că Paul şi-a petrecut o anume perioadă de timp ca prizonier în Efes.