Ephesus ghid turistic
IZMIR ghid turistic
Izmir este localizat în provincia Egeeană, care asemenea tuturor celorlalte şapte regiuni geografice ale Turciei, se bucură de un climat deosebit. Din punct de vedere al populaţiei, Izmir este al treilea oraş din Turcia. Este localizat într-o zonă din care istoria magnifică a creat un centru turistic. Este situat în centrul celui mai important nod de comunicare terestru şi maritim din regiunea egeeană din antichitate.
ORIGINEA LEGENDARĂ A NUMELUI SĂU
Soţia lui Cinyras, rege al Ciprului, s-a lăudat într-un mod mincinos că fiica sa, Smyrna, era mult mai frumoasă decât chiar Afrodita. Aceasta, ca să se răzbune, a făcut-o pe Smyrna să se îndrăgostească de propriul tată şi, într-o noapte, doica Smyrnei l-a îmbătat pe rege şi ea s-a culcat cu el. Când în cele din urmă s-a trezit din beţie, regele şi-a scos sabia şi şi-a gonit fata de la palat, exilând-o într-o zonă de provincie.
Imediat după ce prinţesa a fost dusă în acea zonă şi ucisă de sabia regelui, Afroditei i s-a făcut milă de fată şi a transformat-o într-un copac (într-un mirt). În urma transformării, sabia regelui a rămas înfiptă în copac. Sabia a stat aici până când s-a născut Adonis, rodul relaţiei dintre rege şi fiica sa. La naşterea lui Adonis sabia a căzut.
Conform faimoşilor călători din antichitate, cum ar fi Aristide, Strabo, Pliniu şi Pausianus, Izmir a fost fondat în jur de 1450 î.Hr de Tantalus, rege al Manisei (Spilos), la nord- est de oraşul de astăzi.
Mai există o legendă, conform căreia, Izmir a fost fondat de amazoane. Un lucru este însă sigur: Izmir nu este un cuvânt grecesc şi se pare că a derivat dintr-un limbaj autohton.
ISTORIA Izmirului
Săpăturile arheologice efectuate în 1948 de Institutul Britanic de Arheologie din Atena şi, după 1960. De Asociaţia Istorică Turcă, sub conducerea profesorului Ekrem Akurgal, au arătat că, prima aşezare din acest loc, cunoscută sub numele de Bayraklî, data din Epoca Bronzului (3500-1000 î.Hr). Rămăşiţele celei mai “recente” sunt contemporane cu civilizaţia troiană de la nivelul II (Troia II). Această ultimă aşezare era cunoscută sub numele de Smurna, care era scrisă în greaca veche Smyrna.
În secolul XI î.Hr, oraşul de coastă Smyrna a fost locuit de ionieni şi eolieni. Cărămizile de lut din zidul de apărare, care au fost datate în secolul VIII î.Hr, indică faptul că, Izmir era deja în acea perioadă un oraş-stat. Templul Atenei, care a fost construit între anii 725-700 î.Hr, este cel mai vechi exemplu de arhitectură grecească din est. De asemenea, tot aici a fost descoperit cel mai vechi specimen de casă grecească, cu o curte în faţă şi cinci camere pe două nivele. Smyrna are de asemenea cel mai vechi exemplu de stradă pietruită din civilizaţia greacă.
Mormântul lui Tantalus (Tholos) de pe Muntele Yamanlar este unul dintre cele mai vechi exemple de morminte circulare.
În secolele VIII şi VII î.Hr, regiunea a ajuns sub conducerea frigienilor şi lidienilor. Oraşul, care a fost distrus în timpul acelei perioade, a fost capturat de perşi în secolul VI şi a fost din nou distrus. În 333 î.Hr, oraşul a căzut în mâinile lui Alexandru cel Mare. Oraşul nu a mai putut să supravieţuiască în interiorul vechilor ziduri de apărare şi, ca urmare, a fost refăcut pe Muntele Pagos, cunoscut acum sub numele de Kadifekale. În secolul I î.Hr numai o mică parte a oraşului rămăsese pe Muntele Pagos, cea mai mare parte a acestuia situându-se în vecinătatea portului.
În anul 288 î.Hr oraşul a devenit parte din Regatul Pergamului şi, la moartea regelui Attalos III, în 133 î.Hr, a devenit parte a Imperiului Roman, conform termenilor din testamentul lui Attalos. În secolul VII d.Hr oraşul a fost expus raidurilor arabilor. Din secolul IX oraşul a devenit o bază navală bizantină, cu un şantier de construcţii navale. Sub Imperiul Niceean (1204-1260) a fost un important port internaţional.
Prima dată când oraşul a fost cucerit de turci a fost la sfârşitul secolului XI, în timpul domniei şahului Kutalmîşoglu Süleiman şi, în 1426, a fost încorporat teritoriului otoman. Fortul de pe mal a fost reconstruit de Mehmed Cuceritorul după atacul veneţienilor, din 1472.
Prima fabrică de textile a fost deschisă în secolul XVIII, iar prima fabrică de hârtie în secolul IX: La 15 mai 1919 ocuparea oraşului de către greci a condus la izbucnirea luptei naţionale de independenţă a turcilor. După eliberarea acestui oraş, în 1922, trei sferturi din Izmir era distrus de incendii. Industrializarea şi urbanizarea care au caracterizat anii ce au urmat proclamării Republicii, a distrus minunatul peisaj de care dispunea odinioară oraşul. Astăzi vechiul oraş doarme uitat alături de modernul Izmir, care se dezvoltă şi se schimbă rapid. Izmirul rămâne în continuare interesant, deoarece, pot fi văzute în continuare casele vechi cu ferestre mici, ascunse departe, pe străzile înguste, vechile hanuri otomane şi magnificile conace boiereşti levantine ca şi vechile moschei, sinagogi şi biserici.
La începutul secolului XX, Izmir era un centru comercial care se concura cu Istanbulul şi Salonicul în ierarhia oraşelor otomane şi era faimos datorită smochinelor şi stafidelor, festivalurilor de primăvară, datorită apei de colonie şi a narghilelelor sau pipele cu apă. Populaţia de 200.000 de locuitori înregistrată la începutul secolului a ajuns acum la 3 milioane de locuitori. Toate tipurile de bumbac şi de materiale textile, împreună cu produsele agricole cum ar fi tutunul, strugurii, măslinele şi uleiul de măsline sunt exportate din Izmir în toate colţurile lumii. Astăzi oraşul se distinge prin importanţă ca cel mai mare port destinat exportului din Turcia.
LOCURI DE INTERES:
Biserica Sf. Polycarp
Sf. Polycarp, unul dintre discipolii evanghelistului Ioan, a venit în Izmir în anul 80 d.Hr. El a fost crucificat şi ars de romani pentru că propovăduia creştinismul şi un porumbel alb s-a înălţat spre cer din locul unde a murit. Acum aici este o biserică, care este folosită de minoritatea catolică atât ca loc de închinare, cât şi ca loc de pelerinaj. Clădirea din prezent datează din jurul anului 1690. La începutul acestui secol, picturile murale au fost restaurate de arhitectul francez Raymond Pee.
Cea mai veche casă din acest oraş a fost construită în 1715. Este un exemplu excelent de casă cu ferestre supraînălţate. Este localizată în cartierul Namazgah.
MUZEUL ATATÜRK
Vechiul Hotel Naim Palas, un chioşc convertit într-un hotel în 1862, a devenit cartier general al armatei în ultimii ani ai războiului pentru independenţă. Prezentat de municipalitatea din Izmir lui Atatürk, în 1927, a fost transformat într-un muzeu care a fost deschis publicului în 1940. Acesta conţine obiecte care i-au aparţinut lui Atatürk, fotografii, picturi în ulei, busturi realizate din marmură şi din bronz.
MUZEUL ARHEOLOGIC
Muzeul, care a fost transferat în această clădire în 1984, conţine descoperiri rezultate în urma săpăturilor arheologice realizate în diferite părţi din regiune, cum ar fi Bayraklî, Efes, Pergam, Milet, Aphrodisias, Sardis şi Iasos. Toate obiectele descoperite au fost aranjate în ordine cronologică şi pornesc din jurul anului 1000 şi până în perioada otomană.
Expoziţia din exterior cuprinde statuia Demetrei şi a lui Zeus din agora Izmirului, oale în forme geometrice, veselă de tip Yortan, sarcofage de tip Sidamara şi capiteluri de la coloane. În total, în muzeu sunt peste 10.000 de exponate.
APEDUCTUL KIZIÇULLU
Apeductul a fost construit pentru a aduce apa de la izvoarele Ak şi Karapînar, de pe Muntele Nif, în oraş. Este o structură veche romană, care datează din secolul II d.Hr care a suferit reparaţii în perioada otomană.
AGORA
Această piaţă a suferit reparaţii în secolul II d.Hr. A fost localizată sub un cimitir din cartierul cunoscut sub numele de Namazgah sau Tilkilik, la margine de Kadifekale. Au fost efectuate săpături arheologice numai pe laturile nordică şi vestică. În secţiunea nordică se află o basilică cu o lungime de 160 de metri, cu trei coridoare (naosuri) şi două rânduri de coloane care suportă un acoperiş înălţat. Marmura roz a fost adusă din Munţii Karaburun şi tăiată pe înălţimile dealului. Clădirea are fundaţii adânci cu arcuri şi bolţi care se înalţă de la nivelul solului până la nivelul inferior.
TURNUL CU CEAS
Turnul cu ceas a fost ridicat de marele vizir Küçük Sait Paşa, în 1901, pentru a celebra cea de-a 25-a aniversare a ascensiunii pe tron a lui Abdülhamid II. Ceasul în sine a fost dăruit de împăratul german Wilhelm II. Turnul are o înălţime de 25 de metri.
MONUMENTUL LUI ATATÜRK
Localizat în Piaţa Republicii, monumentul a fost înălţat în 1932, de sculptorul italian Pietro Canonica. Pe piedestalul acestei statui se află o inscripţie în relief : Ordular. Ilk hedefimiz Akdeniz! (“Trupe. Prima noastră ţintă este Mediterana”). Aici se află, de asemenea, basoreliefuri care descriu scene din Războiul pentru Independenţă.
TÂRGUL DE LA IZMIR
Ideea unui târg internaţional, care a fost înaintată pentru prima dată la Congresul Economic din 1923, a fost pusă în practică în 1936 cu sprijinul lui Atatürk. Este un eveniment anual, care este găzduit în locul natural oferit de Parcul Culturii.
TELEFERICUL din Izmir
Acesta este localizat pe strada 302, în cartierul în care a trăit odinioară faimosul cântăreţ Dario Moreno. Odată ajunşi la capătul liniei, vizitatorul se va bucura de o privelişte minunată asupra Izmirului.
