Ceea ce în urmă cu câţiva ani era considerată a fi „perla litoralului românesc”, staţiunea Mamaia, este acum o tristă amintire a ceea ce a fost. Mai mult de nevoie decât de voie am petrecut o săptămână la unul dintre hotelurile din partea de sud a staţiunii. Zonă ce este probabil şi cea mai prost administrată din toate punctele de vedere. După ce ai fost la turci, la greci şi la bulgari îşi poţi da seama că Mamaia este doar o umbră din ce ar putea să fie. În tinereţea mea Mamaia avea cea mai bună plajă de pe litoralul românesc. Atât nisipul fin cât şi accesul în mare lejer cu adâncimi „plăcute” te încântau. Acum aceeaşi plajă este ocupată 95% de tarabe, firme, restaurante şi nu în ultimul rând mii de şezloguri goale, O plajă luată în stăpânire petitc cu petic, hectar cu hectar, de o pădure de şezlonguri şi terase. Fuse şi se duse!

Cum am găsit Mamaia

Ceea ce am regăsit în Mamaia nu are nicio legătură cu balcanismul. Pentru că şi bulgarii şi croaţii şi macedonenii şi grecii sunt tot în Balcani. Are în schimb legăură cu avariţia, cu dorinţa unor oameni cu bani de a face în două-trei luni şi mai mulţi bani încălcând toate regulile turismului. Zeci de tarabe pentru tatuaje temporare. Muncă puţină, pregătire şi mai puţină, un fel de formă evoluată de cerşetorie. Un alt bussines de succes este cel al wc-urilor private. Pentru că toalete publice, ale administraţiei staţiunii, nu poate fi vorba. Găseşti toalete publice doar în zona Hotelului Parc, în apropiere de staţia de urcare în telegondolă.

Am găit într-un singur loc, în sudul staţiunii Mamaia toalete ecologice. Curate, îngrijite dar fără hârtie. Singurele realizări ale administraţiei pe care le-am remarcat sunt nişte băncuţe din lemn. Să nu uit, o altă afacere prosperă estea cea a parcărilor. Practic, cu excepţia aerului pe care îl respiri, plăteşti absoult pentru tot. Nu ar fi ceva ieşit din comun. Aşa se întâmplă şi în Bulgaria, Turcia, Grecia. Însă acolo este curat. Bun, în Grecia şi în Turcia te mai deranjeazăuneori pisicile. Sunt însă de preferat haitelor de câini de talie medie şi mare pe care le întâlneşti în Mamaia.

Stele doar pe cer

În Mamaia, sau cel puţin în partea de sud a staţiunii, stelele sunt doar pe cer. Mă refer la stelele reale. Cele de pe hoteluri sunt iluzorii. Un singur loc m-a impresionat plăcut. Azur, o autoservire clasată la trei stele. Un loc curat, îngrijit, cu servire de calitate. Un loc unde poţi găsi mâncare bună, proaspătă, bine gătită, la preţuri acceptabile. Adică exact ce îşi doreşti să găseşti: un cât mai bun raport între calitate şi preţ, totul însoţit de curăţenie.
Iar dacă vrei să te apropii un pic mai mult de cer poţi lua tel-gondola. Te ridică la cer şi la propriu şi la figurat. Pa propriu pentru că pur şi simplu te ridică. La figurat pentru că te costă un bilet cât jumatedin călătoria cu CFR-ul între Constanţa şi Bucureşti. Dai 20 de le să vezi cât de mult este ocupată plaja. Sau, mai clar, să îţi dai seama că deşi nu prea e lume la plajă, totul este ocupat cum scriam mai sus cu şezlonguri goale, umbrele, terase, baruri, construcţii, locuri de joacă cu imensităţi gonflabile. Ai de toate dar nu ca la ciorba de potroace.

Hamsia-i moartă-n coteţ

Am stat la Dunărea. Un hotel curat, cu servicii de două stele. Asta pentru cei care nu au cunoscut servicii reale de patru sau trei stele. Ni s-a permis accesul în cameră devreme, undeva pe la 10.30. Am găsit curat… Mai greu însă cu curăţenia pe parcursul sejurului.

Aşteptam măcar în a doua zi să mi se ridice gunoiul. M-au deranjat nişte hamsii uitate în coşul de gunoi. Adică pentru a fi clar nu camerista m-a deranjat. A doua zi, când m-am întors resturile de hamsii mă aşteptau liniştite, un pic cam plictisite, în acelaşi coş de gunoi. Asta e: dacă am vrut hamsii trebuia să le mănânc pe toate. Şi mai ales trebuia să nu pun pe ele suc de lămâie şi un pic de usturoi. Vrei hamsii? Păi fă-ţi concediul cu ele, dormi cu ele, fă duş cu ele. Şi dacă nu îţi este îndeajuns poate o să fienevoie să plăteşti şi cazare pentru ele. Nici un sul suplimentar de hârtie nu a pus camerista după două zile. Dar eu am fost prevăzător: mi-am luat un sul de acasă pentru că ştiam că merg pe litoralul românesc. Am fost pegătit şi nu am fost nevoit să apelez la stelele de pe hotel.

Scara de incendiu după program la Dunărea

Am dat dat ochii cu camerista pe la ora 16.10 când am revenit în cameră. Ea tocmai pleca… Şi încuia cu cheia uşa de la ieşirea de urgenţă. Că dacă aveam vreo urgenţă puteam sări pe geam de la etajul trei că era tuns frumos tufişul din faţa balconului şi gazonul era îngrijit şi stropit, pământul fiind un pic umed.

Jurnal de turist în Mamaia: miercuri

A treia zi în această minunată staţiune unde am revenit după mulţi ani. Când eram copil veneam cu tata la Năvodari. Când era vreme proastă tata mă ducea la Delfinariu, la Observator, la Acvariu, ls muzeele din Constanţa. Bineînţeles că jumătate din Mamaia, partea de sud, o străbateam pe jos până la Cazino. Aşadar pot face o comparaţie pentru Mamaia între ce a fost şi ce a ajuns. După 9 ani în care am fost pe la bulgari, greci, turci…

Revin la Azur pentru minunata ciorbă „a la grec”. Preferata mea după ce am degustat şi celelalte ciorbe. Un ciorbar rămâne un ciorbar… Ajung cu soţia şi ne aşezăm la masa preferată. Un domn „clampă” se sprijinea de mese revenind lângă noi unde avea deja niste sticle golite, altele de golit… Stă legănându-se pe un scaun sorbind dintr-un pahar în care avea undeva la 100 ml de tărie. O stinge cu bere. Adoarme pe scaun… Trecătorii încep să evite terasa.

Cinste lor, cinste poliţiştilor şi jandarmilor

Cetăţeanul turmentat (înainte de prânz) adoarme pe scăunel. Aflu de la personalul restaurantului (obicei prost de jurnalist) că l-au cules de pe plajă, din faţa complexului Azur. Şi din prea multă dragoste pentru scaune, masă şi sticle cetăţeanul nu s-a mai dezlipit de masă. Ba chiar adoarme cu un portofel ce stătea să îi cadă din buzunarul pantalonilor scurţi. Din celălalt buzunar i-a căzut un telefon mobil. Nu ştiam că are la el tezaurul Bulgariei din Staţiunea Mamaia.

Acelaşi personal de la Azur ia decizia să consulte un echipaj de poliţie aflat în zonă. O decizie ce se bucură de respectul meu. De acelaşi respect se bucură şi cei doi poliţişti + un jandarm care îi însoţea. De fapt „oamenii legii” l-au păzit pe cetăţeanul turmentat care putea fi jefuit oricând, foarte uşor. Şi nu mint când scriu că era acest cetăţean depozitarul tezaurului din Mamaia. Luându-l în custodie pe Agamiţă, poliţia i-a pus în siguranţă şi „averea” de la purtător. Şi încep să îi scoată din portofel… Mai multe hârtii de 200 euro, mult mai multe de 100 de euro şi ceva mărunţiş de 50 de euro. La care se adaugă vreo 1700 de lei. Stă şeful de echipaj şi face inventar, cu poze, cu proces verbal. Îi caută rudele din Hotelul Aurora unde era cazat (avea Agamiţă brăţară de all inclusive). Mai vine un echipaj de poliţie… Una peste alta omul are vreo 6 body-guarzi plătiţi de statul român. Totul ca să nu fie furat. Un cetăţean care avea permis de rezidenţă în România (aşa sunt eu curios şi ascult tot).

Sejur cu şpriţ

Constat că şi asta face parte din turism. Şi îi felicit pe poliţişti şi pe jandarm că au avut grijă de Agamiţă până i-a sosit prietena. O singură problemă. Aşa sunt eu, pricinos. Jandarmul nu avea arma curăţată (un pistol Carpaţi). Nu că i-ar fi fost de trebuinţă dar era bine să fie curăţat fără a fi doar un suport pentru mâna dreaptă.

Cetăţeanul turmentat de la Azur

Nu pot decât să subliniez atenţia, dedicaţia şi implicaţia pe care o au pe litoral angajaţii MAI. DA, cu litere mari, MAI chiar funcţionează în Mamaia. Patrulează, se implică, se întorc, îi vezi peste tot per pedes sau cu maşini. Aşadar: o stea pentru siguranţa turiştilor în Mamaia. O stea din cele două pe care le acord zonei de sud a Staţiunii Mamaia.

Seara revin la Azur. Îl întreb pe administrator ce s-a întâmplat cu Agamiţă. Îmi spune că a revenit, fără bani, doar cu card. Nu le-a mulţumit pentru că au avut grijă de el. Dar şi-a mai luat 200 gr de Balantines. După faptă şi răsplată.

Mike’s Grill Mamaia

Next to Azur sau mai „pe româneşte” imediat după Azur se află o terasă-restaurant extrem de aglomerată. Unde când este prezent patronul totul merge şnur. Când e plecat „motanul” şoarecii din România şi Republica Moldova joacă pe masă. Acolo am văzut meciul Anglia-Croaţia pentru că este un restaurant-terasă cu foarte multe televizoare conectate printr-un sistem IT bine pus la punct.

Tot despre Mike’s Grill Mamaia: se găteşte binişor. Important este că au şi un grup sanitar curat. Însă este cam murdar pe la mese unde debarasarea se face cam în 40 de minute. Adică aştepţi vreo 42 de minute până să îţi vină aperitivul. Şi asta în condiţiile în care un domn, despre care aveam să aflu că este chiar patronul, s-a implicat în servire şi debarasare.

Am revenit a treia zi. Un ospătar mi-a spus că nu mai sunt locuri. Deşi se vedea cu ochiul lui Ciclop că s-ar fi găsit cu uşurinţă două locuri la mai multe mese. Unde sunt mulţi clienţi probabil că nu se mai doresc şi alţi clienţi. Ar avea ospătarii mai mult de muncă. Motanul nu era acasă.

De ce nu aş alege Mamaia

În primul rând nu aş alege Mamaia pentru că este o staţiune scumpă, murdară, cu câini vagabonzi, cu servicii de foarte slabă calitate. Asta comparând pentru aceeaşi sumă cheltuită în comparaţie cu orice alt serviciu similar din afara ţării. În al doilea rând plajele sunt neîngrijite şi dominate 95% de şezlonguri. Dintre aceste şezlonguri doar câteva sunt curate. Iar funcţionarea lor nu acoperă o zi de plajă. Înţelegând printr-o zi de plajă: de la ora 7.00 AM până când nu mai este soare (20.30). Preţul modic pentru un şezlong este de 25-30 lei. Şi eşti aproape forţat să apelezi la un şezlong pentru că nu ai plajă liberă pentru propriul „cearceaf”.

În Bucureşti la restaurante cu renume poţi mânca mai bine, mai curat şi mult mai ieftin decât la Mamaia.

Preţurile de „aliementară” sunt de fapt de restaurant. Iar ce se poate cumpăra de pe plajă are preţuri EXORBITANTE. Spre exemplu, până la 15 iulie poţi cumpăra un porumb fiert cu 5 lei în zona de Sud a Staţiunii Mamaia. Spre Cazino porumbul ajunge la 10 lei. Mai departe bate spre 15 lei.
Hotelurile te seacă de bani pentru locurile de parcare. Taxiurile sunt prohibite.

Bref: chiar şi aerul pe care îl respiri este scump la Mamaia.

De ce am ajuns la Mamaia

Recunosc, am greşit. Dar nu este vina mea că nu poţi cheltui voucerele de vacanţă decât în Mamaia. Şase nopţi de cazare cu aceste vhouchere + toate cheltuielile m-au dus la aproximativ 4.000 lei. Sumă ce include şi „valoarea” voucherelor pentru o cameră de aproximativ 18 mp în care nu m-am putut odihni (ziua Aqua Park, noaptea şoseaua cu motociclete). Pentru 850 euro (tot 4.000 lei) aş fi avut opţiunea: Egipt, avion bilet avion inlcus, camera 45 mp insulară cu plajă în balcon cu coborâre directă în piscină, all inclusive, 7 nopţi cazare.

Sunt sigură că aceste vouchere de vacanţă pot fi mult mai bine cheltuite. Am dorit însă, după 9 ani în care am tot făcut concedii în afara ţării, să merg pe Litoralul Românesc. După această experienţă voi alege cu grijă. Sunt sigură că sunt pensiuni în ţară, mai ales la munte, cu servicii de calitate. Am o prietenă care tocmia ce s-a întors după ce şi-a făcut o vacanţă minunată la o pensiune particulară. Mi-a povestit numai de bine despre Steaua Nordului din Buşteni. Sunt sigură că o pensiune privată, la munte sau poate în deltă are şi respectul cuvenit pentru turişti.